2,968 matches
-
Habermann își publică antologia de poezie liturgică intitulată Catastrofe în Germania și în Franța de Nord70, în timp ce în 1949, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a lor, Nahum Wahrmann publică la Ierusalim o culegere de izvoare liturgice despre masacrele din 1648-1649 din Polonia și Ucraina 71. Eveniment fondator al istoriei post-biblice, Cruciadele, suferințele și martirii lor reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aniversări a lor, Nahum Wahrmann publică la Ierusalim o culegere de izvoare liturgice despre masacrele din 1648-1649 din Polonia și Ucraina 71. Eveniment fondator al istoriei post-biblice, Cruciadele, suferințele și martirii lor reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în suferință. În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea statului Israel și de politizarea ulterioară a memoriei genocidului, modelul de revitalizare a amintirii marilor masacre, atunci când suferința evreilor era la apogeu, funcționa încă, într-un fel de liturgizare în cadru secular. Creând o continuitate între trecut și prezent, este solicitată din nou o memorie colectivă de suferință, care rezistă istoriei. Ca și cum istoria de ieri ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
continuatorilor săi. Iar în 1964, după Holocaust deci, el scrie următoarele: "Accentul prea puternic pus pe suferința evreiască deformează total imaginea evoluției istorice evreiești și, în același timp, aduce prejudicii unei generații care suportă greu coșmarul persecuțiilor nesfârșite și al masacrelor"78. Această reflecție nu și-a pierdut actualitatea. Dar ce este mai specific Franței, în acest secol al XIX-lea al integrării cu pași mari, după accesul evreilor la cetățenie în 1790-1791? Distingându-se de omologii lor din Europa Centrală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numele de Shas, care grupează ortodoxia sefardă, în special marocană. Pentru el, cele șase milioane de victime ale genocidului erau "reîncarnările sufletelor din trecut care păcătuiseră și-i împinseseră pe alții în păcat"9. Variate au fost așadar răspunsurile la masacru date de o ultraortodoxie ai cărei membri, fie și numai prin vizibilitatea lor, au plătit un tribut din cele mai grele genocidului. Unii gânditori hasidici văzuseră în exterminare "durerile nașterii lui Mesia" dinaintea venirii Lui, care avea să pună capăt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
într-un Dumnezeu drept și iubitor și oroarea lagărelor de exterminare, această cale rămânea închisă pentru mulți alții, care nu aveau asemenea convingeri, ba chiar li se păreau de o mare cruzime. Vom nota totuși că această viziune fundamentalistă asupra masacrului includea de obicei în categoria sfinților martiri toate victimele genocidului, indiferent de împrejurările exacte ale morții lor. De fapt, nu este sigur că persecuția nazistă poate fi calificată drept "religioasă", nici că ar fi legitim să se acorde o importanță
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sustrăgea evenimentul, în speță genocidul, din cursul istoriei, cea făcută din rupturi și continuități, unde nu un Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră, nu participă la fel de mult ca laicii la intrarea tot mai manifestă a Holocaustului în spațiul și dezbaterea publice. Ca și cum schemele milenare ar atenua durerea, punând exterminarea în perspectivă cu alte dezastre, după care evreii continuaseră să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
celor două Temple, în special a celui de-al Doilea, în anul 70. În Evul Mediu, el trimite la diverse persecuții și pogromuri. Ajunge în Statele Unite odată cu imigranții, dar rămâne cantonat mai ales în mediile idișofone și necunoscut anglofonilor. Noul masacru din Europa era numit der driter khurbun, adică "a treia distrugere". El crea astfel o continuitate cu catastrofele anterioare, restabilind lanțul neîntrerupt al suferințelor evreiești. În 1944, un avocat evreu polonez pe nume Raphael Lemkin, refugiat în Statele Unite după ce-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
avocat evreu polonez pe nume Raphael Lemkin, refugiat în Statele Unite după ce-și pierduse întreaga familie, devine consilier la direcția de afaceri externe a Departamentului de Război american. El creează neologismul "genocid", de la grecul genos, "rasă", și latinescul caedes, "omor", "masacru", "carnagiu", pentru a numi crimele comise în Europa. Cunoașterea persecuțiilor antievreiești din trecut și a masacrului armean din 1915 îl determină să definească "genocidul" ca "orice plan coordonat metodic de a distruge viața și cultura unui popor și de a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
devine consilier la direcția de afaceri externe a Departamentului de Război american. El creează neologismul "genocid", de la grecul genos, "rasă", și latinescul caedes, "omor", "masacru", "carnagiu", pentru a numi crimele comise în Europa. Cunoașterea persecuțiilor antievreiești din trecut și a masacrului armean din 1915 îl determină să definească "genocidul" ca "orice plan coordonat metodic de a distruge viața și cultura unui popor și de a amenința unitatea lui biologică și spirituală". Termenul este utilizat intermitent în timpul procesului de la Nürnberg, în 1945
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exterminării evreilor, cât și celei a armenilor sau țiganilor. Dar această utilizare universalizantă cu greu putea, desigur, să obțină acordul celor care proclamau unicitatea exterminării evreilor și care se opuneau ca aceasta să fie pusă în aceeași categorie cu celelalte masacre comise până atunci în istorie (sau care urmau să se producă în viitor). Folosirea cuvântului "genocid" nu lua totuși nimic din specificitatea fiecărui genocid, nici din specificitatea genocidului evreiesc. Nimic nu ne interzice să credem că, dacă el ar fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
târziu sensul "sacrificial" și nu apărea decât în aceste contexte religioase. În engleză, în schimb, cuvântul cunoscuse o evoluție deosebită în secolul al XIX-lea. Astfel, în 1833, Oxford English Dictionary dădea următoarea definiție: "distrugere completă, mare omor sau mare masacru". Atunci când este folosit întâmplător în anii 1930 și 1940, el desemnează orice masacru. După război, holocaust este folosit și pentru a numi hecatomba de la Hiroshima. Între 1957 și 1959 devine Holocaust, cu majusculă, echivalentul englez al ebraicului Shoah, și se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în schimb, cuvântul cunoscuse o evoluție deosebită în secolul al XIX-lea. Astfel, în 1833, Oxford English Dictionary dădea următoarea definiție: "distrugere completă, mare omor sau mare masacru". Atunci când este folosit întâmplător în anii 1930 și 1940, el desemnează orice masacru. După război, holocaust este folosit și pentru a numi hecatomba de la Hiroshima. Între 1957 și 1959 devine Holocaust, cu majusculă, echivalentul englez al ebraicului Shoah, și se substituie cuvintelor "distrugere" și "catastrofă". Este utilizat mai întâi în presa de specialitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asociată cu războiul și focul. Dar a-i considera martiri pe evreii exterminați și a numi volens nolens "sacrificiu" masacrarea lor nu însemna a le falsifica istoria? Această caracterizare mitico-religioasă, fie și indirectă, chiar inconștientă, a evenimentului făcea mai acceptabil masacrul, plasându-l în linia dreaptă a lanțului dezastrelor care-i loviseră pe evrei? Elie Wiesel a revendicat ulterior paternitatea cuvântului în sensul admis astăzi și golit, pentru majoritatea utilizatorilor, de orice conotație sacrificială. Fapt este că acest scriitor a jucat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dar mai degrabă utilizarea care i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
genocidul pentru a-și explica susținerea necondiționată față de statul evreilor. Când, în 1973, guvernul francez îi susține pe arabi, când publicul francez nu se raliază cauzei israeliene și, în 1982, presa critică această țară cu ocazia invadării Libanului și a masacrelor de la Sabra și Shatila, comparând-o cu Germania nazistă, evreii invocă suferințele lor din trecut pentru a demonstra că Israelul nu poate fi decât ireproșabil. Apărarea lui în orice împrejurare și apologia misiunii și virtuților lui se impun apoi ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
direct sau indirect reactivată cu ajutorul unui antisemitism dovedit sau presupus. O carte a lui Simon Wiesenthal, Every Day Remembrance Day. A Chronicle of Jewish Martyrdomyyyyy, rezumă de una singură modul în care ideea unei existențe evreiești fondate exclusiv pe persecuții, masacre și dezastre se poate instala în conștiințele evreiești. Zi de zi, lună de lună, sub formă de calendar sau de almanah, cartea înșiră nenorocirile evreilor începând cu Evul Mediu iar în introducere începând cu Antichitatea. Autorul nu pierde ocazia să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fost ucis cu sălbăticie de un naționalist turc. El lupta pentru apropierea între turci și armeni, denunțând totodată ceea ce suferise poporul său sub tânărul regim turc. Fusese târât de mai multe ori în justiție de către naționaliștii turci pentru că numise genocid masacrele comise sub Imperiul Otoman, dar se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006. Se trădează astfel tendința Occidentului de a-și repertoria "păcatele" și pe cele ale altora, în nesfârșita căutare a inocenței. O tendință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
the Anonymus Corrector, introd. și comentarii de Karin Almbladh, Uppsala University, Uppsala, 1981. Halbwachs, Maurice, Les Cadres sociaux de la mémoire, F. Alcan, Paris, 1925. -, La Mémoire collective, volum postum publicat de Jeanne Alexandre, PUF, Paris, 1950. Halkin, Abraham, "Despre istoria masacrului în epoca almohazilor", în The Joshua Starr Memorial Volume. Studies in History and Philology, Conference on Jewish Relations/Jewish Social Studies Publications (5), New York, 1953, pp. 101-110 (în ebraică). Hammer, Reuven, "Two Approaches to the Problem of Suffering", Judaism 35
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Mémoire enchaînée. Questions sur l'esclavage, Albin Michel, Paris, 2006. Vidal, Dominique, Le Mal-être juif. Entre repli, assimilation et manipulations, Agone, Paris, 2003. -, și Bourtel, Karim, Le Mal-être arabe. Enfants de la colonisation, Agone, Paris, 2005. Wahrmann, Nahum, Izvoare pentru istoria masacrelor din 1648-1649. Rugăciuni și liturghii de penitență pentru 20 sivan, Bamberger & Wahrmann, Ierusalim, 5709/1949 (în ebraică). Walser Smith, Helmut, The Holocaust and Other Genocides: History, Representation, Ethics, Vanderbilt University Press, Nashville, 2002. Webber, Jonathan, "Jewish Identities in the Holocaust
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Rothschild, Éric de, 237 Rothschild, Guy de, 237 Rousso, Henry, 275 Rubin, Haim Yehiel, 165 Rubinstein, Richard L., 176-178 Rusia, 109, 145, 148 Ruși, 136, 217 Rut, 24-25 Rwandezi, 304 Sabat Eikha, 106 Sabat Shim'u, 106 Sabra și Shatila, masacrele de la, 242 Said, Edward, 233 Salfeld, Sigmund, 134 Samuel Ha-Naghid, 127 Sardinia, 92 Sartre, Jean-Paul, 191 Satu-Mare, dinastia hasidică din, 168 Scandalum crucis (de Herbert Falken), 196 Sceptrul lui Iuda (de Solomon Ibn Verga), 115, 141 Schneerson, Menahem Mendel, 169-170
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vol. 1, p. 80. 70 Abraham Meir Habermann, Catastrofe în Germania și în Franța de Nord: memorii ale contemporanilor Cruciadelor și selecție din poeziile lor liturgice, Mosad Ha-Rav Kook, Ierusalim 5706/1946 (în ebraică). 71 Nahum Wahrmann, Izvoare pentru istoria masacrelor din 1648-1649. Rugăciuni și liturghii de penitență pentru 20 sivan, Bamberger & Wahrmann, Ierusalim, 5709/1949 (în ebraică). Pentru istoria lacrimală și expresiile ei, vezi D.N. Myers, "Mehabevin et ha-tsarot...", op. cit., pp. 49-64; I. Schorsch, "The Lachrymose Conception...", op. cit., pp. 377-380
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
carcerală" sau "literatura universului concentraționar", iar în ultimele decenii în lucrările de specialitate este preferat termenul de "literatură concentraționară". Autorii unor asemenea cărți, supraviețuitori ai detenției în lagăre, depun mărturie atât pentru contemporani, cât și pentru posteritate, în legătură cu existența acestor masacre. Despre importanța și actualitatea literaturii concentraționare vorbesc atât lucrările, cât și numeroasele dezbateri consacrate acesteia, care sunt departe de a fi epuizat subiectul. Lucrarea de față este consacrată unuia dintre autorii de literatură concentraționară Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
viziunii la cea a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80. În același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
strălucește în cer, el crește pentru ei vegetația și animalele, păsările și peștii, pentru a-i hrăni." 12. Totuși, când Ra descoperă că oamenii au complotat împotriva lui, hotărăște să-i distrugă. Hathor este aceea care se angajează să îndeplinească masacrul. Dar întrucât zeița amenință să nimicească total rasa umană, Ra recurge la un șiretlic și reușește să o îmbete 13. Revolta oamenilor și consecințele ei au avut loc în timpul epocii mitice. Evident, "oamenii" erau primii locuitori ai Egiptului, întrucât Egiptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]