2,991 matches
-
dacă arhivele STASI sunt accesibile oricărui cetățean din fosta R.D.G., arhivele KGB sovietice rămân încă destul de bine zăvorâte. Punând la dispoziție o cantitate de informații precise asupra funcționării interne a regimurilor și a partidelor comuniste, această revoluție documentară dezvăluie ceea ce masca dezinformarea* comunistă și pune capăt legendelor care structurau memoria comunistă - cea a comuniștilor - și memoria comunismului - cea pe care o întrețineau neocomuniștii despre el. Ea favorizează reconstruirea unor identități naționale postcomuniste luptând contra amneziei colective și a amnistiei cu care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în jurul temei „lupta pentru pace”. Aceasta permite ralierea atât a mediilor culturale* occidentale, cât și a unor largi sectoare ale opiniilor publice, mobilizate acum sub acest slogan în slujba apărării URSS și a „lagărului socialist”. Dar aceste succese nu pot masca deflagrația înregistrată prin schisma lui Tito, prin eșecul blocadei Berlinului, prin înfrângerea comuniștilor în războiul civil* din Grecia și prin incapacitatea comuniștilor de a cuceri puterea altfel decât prin violență. în afară de asta, numeroase PC - din America Latină* și din Orientul Mijlociu - sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reținută de liberali, de radicali și de socialiști, pentru a se afirma ca „egalitate reală”, cea din primele societăți, anterioare apariției proprietății. Preschimbată în „drept burghez”, „falsa egalitate” sau „egalitatea formală” este denunțată ca ideologie* a sistemului exploatator, care ar masca alienarea producătorului sub vălul cetățeniei. Contrar noțiunilor de echitate și de justiție socială, „egalitarismul comunist” este opus principiilor socialiste ale unei egalități legate de meritele și de talentele care, după Saint-Simon, trebuie să suprime prerogativele nașterii. Egalitarismul comunist rezidă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
luate de un cerc restrâns de lideri. Din 1918-1919, sovietele sunt plasate sub controlul Partidului Bolșevic care-i desemnează pe responsabilii lor de la toate nivelurile, astfel încât din „sovietic” regimului nu-i mai râmâne decât numele, fațada unei pseudo-democrații directe care maschează structurile puterii comuniste. Acestea se bazează pe centralismul democratic: o ierarhie verticală riguroasă, o disciplină de tip militar și practicarea sistematică a epurărilor* pentru a-i îndepărta pe deviaționiști, pe indisciplinați și, în curând, pe cei care nu au „o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de gherilă) iar pentru PC chinez Jenmin Jibao (Cotidianul poporului). Informația este permanent orientată înspre propagandă, care prezintă o imagine idilică a regimului și, prin puterea ei, poate impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu. Dar uneori informarea maschează dezinformarea care, prin manipularea faptelor, vizează ascunderea dezastrelor și a tragediilor care constituie realitatea cotidiană a regimului și, în același timp, prezentarea adversarilor acestuia în lumina cea mai negativă posibil. Dacă dezinformarea este utilizată de către serviciile secrete în scopuri foarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCUS 11 sunt evrei - printre care Kaganovici, Kamenev, Radek, Sokolnikov, Troțki* și Zinoviev. Dar această suprareprezentare - evreii reprezintă doar 2% din populația sovietică -, chiar dacă alimentează într-un fel mitul „iudeo-bolșevismului”, este înșelătoare și efemeră. Ea scade în anii 1920 și maschează o prezență sensibil mai puțin importantă în eșaloanele inferioare ale puterii. Totuși, până la sfârșitul anilor 1930, ea rămâne foarte ridicată în aparatul Internaționalei Comuniste* sau în corpul diplomatic (30% din personal), în virtutea anumitor competențe specifice - stăpânirea limbilor străine, cunoașterea străinătății
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în februarie 1947, Cartea neagră, aflată deja sub tipar, este cenzurată și considerată „indezirabilă”, după expresia lui Alexandrov, directorul agit-prop* din Comitetul Central al PCUS. în ianuarie 1948, începe o nouă etapă: Mihoels este ucis la Minsk: asasinarea lui este mascată în accident, și actorul are dreptul la funeralii oficiale. Totuși, printr-un discurs al lui Gromîko ținut pe 14 mai 1947 la ONU, URSS susține crearea statului Israel. și, pe 4 octombrie 1947, cu ocazia sărbătorii Rosh Hashana, 10.000
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și care semnalează minciuna. Astfel, „oricine vede că țările socialiste sunt în măsură să dezvolte forțe de producție excepționale”, sau „Se știe că imperialiștii au încercat de nenumărate ori în ultimii ani să aprindă vâlvătaia unui nou război”. Pentru a masca prăpastia dintre propagandă și realitate, limba de lemn recurge la practica dublului limbaj corespunzând unei duble gândiri: adevărul este stigmatizat neadevăr, neadevărul este erijat în adevăr. Regimurile comuniste își spun „socialiste”, „sovietice” și „democratice” când, de fapt, sunt dictaturi care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
declară în septembrie 1947: „Uniunea Sovietică apără drepturile suverane ale tuturor națiunilor, mari și mici. Actualmente țări imperialiste ca Statele Unite, Anglia și aliații lor apropiați devin niște dușmani periculoși pentru independența națională și pentru autodeteminarea națiunilor...”, el nu numai că maschează faptul că URSS tocmai și-a extins dominația asupra mai multor țări europene și a impus sovietizarea* democrațiilor populare, dar le arată comuniștilor din Europa și care trebuie să fie axa propagandei contra planului Marshall. în sfârșit, și mai ales
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcarea comunistă a fost gândită într-o dimensiune mondială și a fost organizată în consecință: Internaționala Comunistă* (IC) a fost constituită ca un pact mondial al revoluției. Dizolvată în 1943, IC a fost parțial înlocuită, în 1947, de Kominform*, care masca în realitate o aservire mai directă și mai strânsă ca oricând a partidelor comuniste față de URSS avându-l în frunte pe Stalin*. Moartea acestuia lasă mișcarea comunistă cu atât mai descumpănită cu cât urmașii lui - Beria, Molotov, Hrușciov* - își dispută
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la 17 mai 1922, își dă instrucțiunile: „Tribunalul nu trebuie să suprime teroarea*, căci o asemenea afirmație ar însemna să te minți ori să minți; ci s-o fundamenteze, s-o legalizeze în principii, clar, fără să înșele ori să mascheze adevărul. Formularea trebuie să fie cât mai deschisă cu putință, deoarece numai conștiința legală revoluționară și conștiința revoluționară creează condițiile de aplicare în fapte”. Sunt astfel definite natura strict politică a justiției în URSS* și relația sa strânsă cu teroarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Stalin Dacă Lenin a conceput sistemul, Stalin* îl dezvoltă într-un mod neașteptat. încă din 1928, pune în scenă procesul șahti, de la numele unei mine din Donbass, ai cărei „ingineri și specialiști burghezi” sunt acuzați de sabotaj pentru a masca dezastrele planului cincinal*. Din cincizeci și trei de indivizi, unsprezece sunt condamnați la moarte, dar mai mulți acuzați și-au rectificat „mărturiile” în cursul procesului. Poliția politică* se va concentra, prin urmare, pe obținerea „mărturiilor”, în așa fel încât acest gen de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ceilalți mărturisesc tot. Procurorul, Andrei Vîșinski, se dezlănțuie, numindu-i pe acuzați „grămadă împuțită de scursori omenești”, „reptile blestemate”. La 13 martie, optsprezece acuzați din douăzeci și unu sunt condamnați la moarte și executați. Totuși, cele trei Mari Procese nu trebuie să mascheze punerea în scenă, la ordinul lui Stalin, a mai multor zeci de procese în orașele de provincie, din august până în decembrie 1937. Vizându-i pe responsabilii comuniști locali - conducători de colhozuri etc. -, aceste procese nu se bazează pe „mărturiile” acuzaților
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dintre aceste stimulente sunt de natură pozitivă, prezentându-se în mod deschis ca oportunități și putând fi ușor recunoscute ca atare (de exemplu, creșterea cererii pentru produsele întreprinderii sau pentru produse conexe, inovațiile tehnologice din sector etc.), altele sunt oportunități “mascate” care se prezintă sub forma unor dificultăți și probleme. Atunci când firma nu mai întâlnește posibilități de expansiune în domeniul său actual ori își vede poziția amenințată în acest domeniu, orientarea către noi domenii de activitate (cu alte cuvinte diversificarea) poate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
rațiunile de putere și interesele din spatele aspirațiilor ideologice profesate public drept motive reale ale confruntărilor între oricare dintre deținătorii puterii și va considera discreditarea comunismului nu doar înfrângerea unei tiranii, ci și o ocazie de a cerceta dedesubturile sloganelor care mascau suspiciunile legate de resurse, prestigiu și control. A fost însă acest conflict înlocuit doar cu o nouă confruntare semi-ideologică, aceea dintre Occident și fundamentalismul musulman? Sporirea atenției deosebite pe care realiștii au acordat-o conflictului îi face ca, în mod
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
chiar de colaps sistemic. Rivalitatea, suspiciunea, confruntarea sunt relațiile pe care realiștii le consideră cele mai ilustrative pentru politica internațională. Reconcilierea, prietenia, cooperarea sunt, pentru realiști, întotdeauna mai nesigure și mai puțin importante, mai degrabă o acoperire care simplifică și maschează, dar care nu suprimă niciodată relațiile subterane de putere. Ceea ce nu înseamnă că anumite trăsături ale societății internaționale (cum ar fi sistemul diplomatic) sunt necunoscute realiștilor - Morgenthau, de exemplu, abordează tema in extenso, după cum vom vedea în continuare, dar în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideal abstract care refuză să le ia în considerare. 4. Realismul politic este conștient de semnificația morală a acțiunii politice. Este conștient și de inevitabila tensiune între cerințele morale și necesitățile acțiunii politice de succes. și nu este dispus să mascheze și să elimine această tensiune și, deci, să arunce în umbră în același timp chestiunile morale și politice, făcând să pară ca și cum faptele evidente ale politicii ar fi, din punct de vedere moral, mai satisfăcătoare decât sunt în realitate, iar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
9. Cea mai des practicată deghizare și justificare a imperialismului a făcut referire totuși la ideologia antiimperialistă 10. Așa cum, după Huey Long, fascismul va ajunge în America sub masca antifascismului, la fel și imperialismul s-a instalat în multe țări mascat în antiimperialism. În 1914, la fel ca în 1939, ambele părți au pornit la război pentru a se proteja de imperialismul celorlalți. Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941 pentru a-i preveni proiectele imperialiste. De la sfârșitul celui de-al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu autoritatea și libertatea de a strânge bani, de a aduna trupe, de a determina valoarea monedei ș.a.?14 Constituțiile democratice, în special cele care constau într-un sistem de pârghii și contraponderi, au ascuns intenționat problema suveranității și au mascat nevoia unei poziții definite a puterii suverane, întrucât, deși crearea de mecanisme pentru limitarea și controlul puterii personale reprezintă preocuparea principală a acestor constituții, cel mai clar caz al unei suveranități localizate în mod categoric este autoritatea neîngrădită a Leviathanului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la mii de kilometri depărtare de țărmurile americane era de anticipat ca inevitabilă, incapacitatea Americii de a se retrage dintr-o poziție imposibil de menținut cu un minimum de decență nu era însă inevitabilă. Preocuparea naturală în legătură cu declinul puterii americane maschează de fapt preocuparea pentru declinul Occidentului în general. Mai precis, ascunde faptul că Statele Unite își datorează sporirea dominației după cel de-al doilea război mondial chiar aceluiași declin al Occidentului, această dominație fiind chiar unul dintre primele sale exemple. Cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a puterii politice, cât și a poziției morale simple pe care își putea permite să o adopte față de dușmanii „lumii libere”. Această ascendență a Statelor Unite către o dominație aparent necontestată, nu numai în „lumea liberă”, ci în întreaga lume, a mascat de fapt declinul real al colectivității numite lumea occidentală, precum și tendințele de deteriorare ale Statelor Unite. Acea tendință către declin și dezorganizare a Occidentului a fost evidentă în cruciada ideologică a administrației Reagan împotriva „imperiului răului” al comunismului sovietic, adesea fără
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și controlul cvasimonopolist exercitat de câteva națiuni asupra resurselor naturale necesare susținerii civilizației și vieții. Dezordinea internațională și posibilul său deznodământ sub forma catastrofei nucleare constituie o realitate, chiar dacă dramatică, a politicii internaționale contemporane. Până recent, această situație a fost mascată, pe de o parte, de coerența internă relativă a celor două blocuri dominate de superputeri și de slăbiciunea națiunilor din Lumea a Treia, pe de altă parte. Noua diplomație a acțiunii este tocmai cea care amenință să aducă în prim-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este și mai mare, în geometrismul construcțiilor spațiile verzi introducând varietate și culoare. Un ansamblu arhitectural își sporește expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetație lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantațiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însușirile decorative ale vegetației lemnoase (culoarea frunzișului, textura co roanei, flori, fructe, lujeri, scoarța și ritidomul, etc.) sau chiar a vegetației ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcție de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Funcția decorativă
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
a unor sectoare, unde procesul de producție trebuie să se desfășoare în liniște, de a împiedica răspândirea noxelor produse de alte sectoare, de a crea un mediu favorabil pentru odihna din timpul pauzelor, de a orienta sensul circulației și a masca unele elemente inestetice, de a constitui o perdea de protecție în jurul teritoriului afectat întreprinderilor, ș.a. Elementele vegetale vor fi răspândite pe întreg teritoriul, urmărindu-se ca amenajarea să conțină zone compacte de vegetație cât mai mari. Alegerea speciilor și amplasarea
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
naturale aflate în împrejurimi; proiectarea va ține seama de acele calități care conferă peisajului un caracter specific (de baltă, de câmpie, colinar, montan), se va căuta ca aceste trăsături să fie accentuate iar trăsăturile nesemnificative, lipsite de expresie să fie mascate sau să li se diminueze forța; suprafețele oferă posibilități de acțiune mai puțin îngrădite decât în mediul urban și deci o libertate de proiectere mai mare, o compoziție mai liberă; orice construcție nouă apare aici impusă peisajului, de aceea se
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]