6,257 matches
-
legată de lungimea mușchiului. Lungimea de echilibru este lungimea mușchiului relaxat suficient, având tensiunea de repaus nulă. Lungimea de repaus este lungimea mușchiului la care se dezvoltă o tensiune de contracție maximală. Lungimea de repaus este apropiată de valoarea extensiei maxime posibile în condiții fiziologice. Mușchiul se rupe atunci când este întins la valori de trei ori mai mari decât lungimea de echilibru. Elasticitatea este proprietatea mușchiului striat de a se lungi sub acțiunea unei forțe de întindere până la limitele ce-i
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
chiar mai înainte decât de "adversarii" promotori ai politicii lui Augustus. Și aceasta trebuie să fi fost cauza principală a exilului poetului: era el însuși conștient de acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse, sorores: Vos estis nostrae maxima causa fugae 74. Maxima causa a exilului ovidian consta, cum am sugerat până aici, în acest mod complex de a vedea viața (Weltanschauung), insuflat lui de Muze. La Ovidiu, care în mod aparent și formal se situa pe linia tradiției
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pontus Euxinus, care nu se află departe de Stix. Și încheie tragic: dacă încerc să ies din această regiune împotriva voinței destinului, satisfă-mi, o Cotta Maximus, o speranță deșartă: Unde ego si fato nitor prohibente reverti Spem sine profectu, Maxime, tolle mihi (v. 57-58). În ultimele versuri reproduse de noi apare clar exprimată dorința Sulmonezului de a ști, dacă, între timp, a intervenit vreun motiv datorită căruia speranța eliberării este mai puțin deșartă. Un motiv atât de așteptat ar fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai puțin expus războiului; astfel ar scăpa de o mare parte din greutăți. Epist. ex Ponto, IV, II este adresată chiar lui Severus devenit rege (așa cum reiese din scrisoarea precedentă), "cel mai mare poet al marilor regi" (o vates magnarum maxime regum: v. 1). Scrisorile lor s-au alternat cu zel, dar până acum Ovidiu nu i-a trimis versuri, pentru că... ar fi vândut castraveți grădinarului. Severus este foarte fecund și dintre toți poeții niciunul nu strânge recoltă mai bogată ca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aură roză de poezie, se îndreaptă adesea sufletul zbuciumat al sulmonezului. Locuitorii Arcadiei apar ca fiind populația autohtonă a Italiei, anterioară așadar oricărei alteia. Cu ocazia victoriei asupra lui Cacus, Hercule "își fabrică un templu, templu căruia i se spune Maxima, ca urmare o parte din Roma și-a luat numele de la bou" (581-582). Constituitque sibi, quae Maxima dicitur, aram, hic ubi pars Urbis de bove nomen habet. Este vorba, așa cum se înțelege numaidecât, de marele templu al lui Hercule (magna
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
parte din Roma și-a luat numele de la bou" (581-582). Constituitque sibi, quae Maxima dicitur, aram, hic ubi pars Urbis de bove nomen habet. Este vorba, așa cum se înțelege numaidecât, de marele templu al lui Hercule (magna Herculis ara = ara maxima)347, care, din ceea ce dorește să sugereze Ovidiu (bazându-se, cum i se întâmplă de cele mai multe ori, pe o etimologie falsă), ar trebui să fie legat, prin nume și istorie, de gens Fabia: ara Maxima = templul Maximi-lor adică a Fabii-lor348
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Hercule (magna Herculis ara = ara maxima)347, care, din ceea ce dorește să sugereze Ovidiu (bazându-se, cum i se întâmplă de cele mai multe ori, pe o etimologie falsă), ar trebui să fie legat, prin nume și istorie, de gens Fabia: ara Maxima = templul Maximi-lor adică a Fabii-lor348. Apar din nou Evandru și Hercule ca autohtoni, adică greci, ai Italiei, care, pe vremea aceea, era Graecia maior (Fasti, IV, 64); Enea nu va sosi decât ultimul, după Antenor (v. 77), ca să-i aducă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
din nou în V, 629-661; în V, 695-6 se face trimitere la muncile lui Hercule; grupul Hercule-soția sa-Hebe-Cacus apare în VI, 65-82; Hercule, custode al lui Circus în VI, 209-210; în VI, 477-478, se face din nou referire la Ara Maxima din Forum Boarium; Inus-Arcadia-Evandru-Hercule în VI, 473-534. Trebuie să subliniem, prin urmare, că nu este vorba numai de Fasti, II, 237 și de Pontice, III, III, 99 și urm. (cum crede Münzer), care se referă explicit la originea casei Fabia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poeți din epoca augustană se datorează acestei spiritualități stoice. Hercule (și Ulise) erau "inuictos laboribus et contemptores voluptatis et uinctores omnium terrorum"350. Propertius narează în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia)351: Camerinus a cântat Troia cucerită de Hercule: cfr. Ovidiu, Epist. ex Ponto, IV, XVI, 19; Carus compusese Heracleida 352. Să denumești, așadar, un reprezentant al casei Fabia Herculeus sau Tirynthius, ca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
creeze din Maia o metamorfoză, într-o oarecare măsură, a Annei Perenna sau, oricum, a celei ce a dat naștere stirpei Fabia, adică Maximi-lor, poate, în baza aceleiași etimologii care lega epitetul Maximus al domus Fabia cu cel omonim de Maxima ara și de Circus Maximus (Fasti, II, 391): de data aceasta, potrivit lui Ovidiu, Maia trebuia să aibă legătură cu latinescul maius, comparativ al lui magnus. De altfel, Ovidiu face referiri clare la posibilitatea de a deriva numele lunii mai, Maius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a salvat. / O mare (Magne) Pompeius, numele tău este măsura faptelor tale..." adaugă: "Depășește toate celelalte titluri numele de Fabia; și Maximus i s-a spus casei pentru meritele sale". Nec gradus est ultra Fabios cognominis ullus: Illa domus meritis Maxima dicta suis. Textul latin continuă: Sed tamen humanis celebrantur honoribus omnes, Hic socium summo cum Iove nomen habet 359. Având poate în vedere versul 592, unde se afirmă că niciunuia dintre nobili nu i-a revenit un nume așa de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care Maximus este vorba, cu scopul de a-l proteja de mânia lui Augustus și alor săi. Încă de la început asistăm la aceeași glorificare a lui Maximus, prin ceea ce reprezintă el pentru acea străveche și nobilă casă de care aparține: "Maxime, tu care egalezi cu ale tale strălucitoare calități numele tău și nu lași ca geniul tău să fie învins de noblețea ta, tu, pe care te-am cultivat până în ultima clipă a vieții mele (prin ce diferă oare această stare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mea de moarte?), tu, fără să respingi un prieten în dizgrație, faci un lucru mai rar decât oricare altul din vremea ta"379. Acest început nu diferă deloc de cel din scrisoarea I, II, care a fost deja comentat 380: "Maxime, tu care onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
evidențiate cum se cuvine și de aceea le reproducem în întregime: In Scythia nobis quinquennis Olympias acta est: Iam tempus lustri tranzit in alterius. Perstat enim Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. Certus eras pro me, Fabiae lux, Maxime, gentis, Numen ad Augustum suplice voce loqui. Occidis ante preces, causamque ego, Maxime, mortis Nec fuero tanti me reor esse tuae. Iam timeo nostram cuiquam mandare salutem: Ipsum morte tua concidit auxilium.415 Tocmai atunci când poetul nutrea cele mai roze
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nobis quinquennis Olympias acta est: Iam tempus lustri tranzit in alterius. Perstat enim Fortuna tenax, votisque malignum Opponit nostris insidiosa pedem. Certus eras pro me, Fabiae lux, Maxime, gentis, Numen ad Augustum suplice voce loqui. Occidis ante preces, causamque ego, Maxime, mortis Nec fuero tanti me reor esse tuae. Iam timeo nostram cuiquam mandare salutem: Ipsum morte tua concidit auxilium.415 Tocmai atunci când poetul nutrea cele mai roze speranțe, mai ales în urma intervenției prietenului său Paulus Fabius Maximus, și tocmai atunci când
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a permite cititorului o cît mai completă informare, semnalăm, de asemenea: France-Soir, 22 și 23 iunie 1976; Claude-François Jullien, Le Nouvel Observateur, 28 iunie 1976; Claude Bourdet, Temoignage chrétien, 1 iulie 1976; Bernard Thomas, Le Canard enchaîné, 23 noiembrie 1977; Maxime Rodinson, Le Monde, 6 mai 1978; Francis Jeanson, Le Monde, 24 mai 1978; dar și revista germană Der Spiegel din 29 mai 1978, care-și retractează articolul din 24 octombrie 1977. Neglijînd L'Humanité rouge din 10 mai 1978 care afirma
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
a face afaceri al companiei cuvântul care îl descrie cel mai bine este autarhic. Lipsa împrumuturilor și a parteneriatelor cu companii străine, plata la timp a tuturor taxelor, lipsa datoriilor, raționalizarea extracțiilor și utilizarea tehnologiilor vestice pentru foraje cu eficientă maximă demonstrează dorința lui Bogdanov că SNG să nu depindă de nimeni. În ultimii ani compania se pare că a abandonat cel putin parțial politică să de menținere strictă a secretelor. Astfel, în 2008 au existat zvonuri ale unei preluări de către
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
să-și creeze propria sferă de legi morale prin autonomia voinței, căci omul ca scop suprem, ca valoare de sine, rămăne principală preocupare pentru Kant. Imperativul categoric se manifestă, în viziunea kantiană, în Legea Universală (acționează în așa fel încăt maxima voinței tale să fie în acord cu legea universală) și Scopul în sine (acționează în așa fel încăt să tratezi întotdeauna umanitatea, atăt în persoana ta, căt și a celorlalți, ca scop în sine și niciodată numai ca mijloc). Totodată
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
care le distinge de tot ceea ce se numește în general lucruri. Numai omul poseda demnitate, fiindcă moralitatea și umanitatea îi conferă o valoare inestimabilă, făcănd din el un scop în sine. Prin urmare, Imperativul categoric e “modelul general” al oricărei maxime morale care vizează respectul demnității umane. În conformitate cu perspectiva iluminismului kantian, orice lucru are un “preț” (doi cai sunt mai valoroși, mai scumpi decăt unul), dar persoanele nu au un preț, ci “demnitate”, care e o valoare supremă (două persoane nu
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
al politicii noastre externe ar fi fost respectul pentru drepturile omului. La patru luni după preluarea funcției, într-un discurs inaugural ținut la Notre Dame, președintele Carter a explicat noile metode de abordare ale Americii. Deși s-a declarat împotriva "maximelor morale simpliste", el a adăugat că America are atât de multă încredere în metodele democratice, încât nu va mai fi tentată să folosească tactici inadecvate acasă sau peste ocean: Datorită încrederii în propriul nostru viitor, ne-am eliberat de acea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
se spune, dar un soldat care ține sus flacăra civilizației." Cererea fu împlinită. Dar metodele franceze sunt oare aplicabile peste tot, de manieră absolută? " Ce e o crimă de această parte a Pirineilor e o virtute de cealaltă parte". Această maximă nu trebuie uitată. Aici problema se scindează. Regulile noastre de contabilitate, fructul unei lungi experiențe, se apropie pe cât posibil de perfecțiune. Modificând vechile noastre procedee în 1822, ilustrul domn de Villèle a înzestrat Franța cu metode admirabile: alcătuirea bugetelor, repartiția
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
respiratorii și al tulburărilor hormonale. Se influențează frecvența pulsului și se crează o stare de bună dispoziție. Astfel se explică dezvoltarea unor noi ramuri ale medicinii ecologice: silvoprofilaxia și terapia. - asigură protecție climatică unor regiuni, prin reducerea vitezei vânturilor, a maximelor de temperatură din timpul verii și prin atragerea umidității. Vestul Europei este astfel protejat de prezența pădurilor din România și Bucovina, față de tendințele de deșertificare a stepelor estice. - îndeplinesc și o funcție militară, pădurile integrându-se în planurile de apărare
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
că sunt nici că nu știu Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă sbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam Precum cel ce se înneacă se acață de-orice ram. Dibuit-am în științe, în maxime, -n poezie, Dară toate îmi părură sură stearpă teorie. N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc Până când.. blestăm momentul!, pîn-ce-a fost să te-ntîlnesc. {EminescuOpIV 513} Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg: De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tema: „Bătrânețea o piedică în calea creației?” În dezbatere au intrat creatori de toate vârstele, gerontologi, psihologi, profesori, medici, poeți, prozatori. De necrezut câte idei au fost puse în pagină pe acest subiect. Aflăm viața și opera unor oameni celebri, maximele acestora despre bătrânețe, etapele biologice ale omului cu posibilitățile lor spirituale, filosofia vârstnicului, potențele lui, necesitatea lui socială ca depozitar de multă experiență de viață. Și, era de așteptat, un elegant protest împotriva jignirilor aduse vârstei a III-a. În
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
a căror natură și îndreptățire le cercetează făr a se preocupa câtuși de puțin de rezultatele la cari va ajunge. De aceea orice idee preconcepută trebuie înlăturată mai dinainte. De aceea vom și observa, la orice cugetător serios, metodul genetic. Maxima cutare sau forma cutare nu are pentru el o valoare absolută, ci el, urmând legea fundamentală a minții sale, că orice efect trebuie să aibă o cauză și orice formă în timpul a trebuie să fi fost precedată de-o alta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]