2,223 matches
-
a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într-o nouă strană de lemn sculptat și aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, care s-a vindecat aici de o grea boală, cum reise din însemnarea de pe medalionul de deasupra ei. Început, continuat și încheiat, la această mănăstire, în care sunt trecuți domni și membri ai familiei acestoa, arhierei, arhimandriți, călugări, donatori de tot felul, mari dregători, logofeți, vornici, hatmani, și oșteni de frunte căzuți în lupta de la
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
conform inscripției votive de pe el, datează din 1787. Retabulumul este arcuit, cu glaf. Pictura de pe altar îl înfățișează pe Sfântul Leonard, înconjurat de sclavi încătușați, care, rugându-se pentru libertate, își întind mâinile spre episcop. Deasupra se poate zări un medalion cu inscripția "„In honorem Sancti Leonardi Abbatis 1784”", plasat într-un câmp argintiu. Pe cele două laturi ale picturii sunt plasate două coloane, între care se pot vedea două statui. Cea din partea stângă îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul, arătând
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
pe Sfântul Mucenic Sebastian, cu mâinile legate de copac, cu corpul străpuns de săgeți, având fața schimonosită de durere. Deasupra, între patru amorași, sunt două statui ținând câte o tavă în mână, simbolizând donatorii. În mijloc se află un tablou medalion: Fecioara Maria îi dă rozariul Sfântului Dominic. În partea superioară, altarul este ornamentat cu ghirlande în stil rococo. Lângă altarul principal se află două statui policrome, în dreapta Fecioara Maria, și în stânga Isus. Stilul acestor statui amintește de cel bavarez, ambele
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
statui aflate între stâlpi îi reprezintă în partea stângă pe Sfântul Petru cu cheile în mână, iar în partea dreaptă pe Sfântul Pavel cu sabia în mână. În partea superioară a altarului, între doi pilaștri, se află o pictură în medalion care îl reprezintă pe Sfântul Iosif cu pruncul Iisus în brațe. Pe cele două părți se văd putto așezați pe volute. Altarul alăturat, din partea dreaptă este opera lui Ferenc Szász, 1781. În 1870, György Szász, notar la Remetea între 1866
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
tragerea pe roată. Statuia din stânga îl reprezintă pe Sfântul Alois. După stilul lor, cele două statui nu sunt operele aceluiași artist și nici nu au fost creeate în aceeași perioadă. Partea superioară a altarului este ornamentată cu o pictură pe medalion, volută și putto. Un alt mobilier al navei centrale este amvonul, susținut în partea stângă de un mănunchi de pilaștri și rezemat pe console. Parapetul este ornamentat cu statuile celor patru evangheliști, având ghirlande în stil baroc între ei. Bolta
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
sa pictură interioară realizată între anii 1823-1824 de către binecunoscutul pictor Nicolae din Lupșa Mare. Pictura cuprinde numeroase scene realizate pe lemn și pânză de o profunzime teologică și o valoare artistică deosebită. Pe bolta altarului este pictată sub formă de medalion “Sfânta Treime.” La picioarele Sfintei Treimi este prezentată Maica Domnului ca “Împărăteasă a cerurilor” cu pruncul Iisus în brațe înconjurată de cetele îngerești. În stânga Maicii Domnului se află Arhanghelul Gavriil cu o floare în mână, simbol al Buneivestiri iar în dreapta
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
bisericii, iar în stânga icoana Sf. Ierarh Nicolae. De o parte și de alta a acestor icoane se ală pictați în stânga Sf.Simeon Pustnicul iar în dreapta Sf. Parascheva. Naosul are deasupra un tavan boltit semicircular. Aici sunt pictați încadrați în trei medalioane Mântuitorul Iisus Hristos ”Pantocrator”, Sfântul Duh în chip de porumbel și Maica Domnului. Ceea ce dă originalitate picturii, pe lângă reprezentarea Sfântului Duh, este faptul că cei patru evanghelisti nu sunt reprezentați ca flancând doar icoana Pantocratorului ci toate cele trei scene
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
fapte bune).Un alt demon aduce sufletul morăriței probabil un simbol al lăcomiei. Naosul are deasupra un tavan plat foarte jos (2 metri înălțime) și este despărțit de naos printr-un perete cu trei străpungeri. Pe tavan sunt pictate în medalion “Iisus Hristos Emanuel”, “Maica Domnului” și “Sf. Ioan Botezătorul” La cele patru colțuri sunt pictate simbolurile celor patru evangheliști: vulturul, leul, taurul și îngerul. Pe peretele din față și pe cel din dreapta sunt pictate chipuri de sfinte femei fără a
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
cu un numar de locuințe de 925. Construită în 1904, biserica Sf. Cuv. Parascheva are forma de cruce, cu zid din cărămidă și învelita cu tablă, având o singură turla. La exterior este zugrăvita, iar în planul superior se află medalioane cu chipuri de sfinți, pe frontispiciu este pictată rugăciunea din grădina Ghetsimani. Pictură interioară a fost realizată în nulei și restaurată în 1994. Biserică dispune de o clopotnița din cărămidă și învelita cu tablă. Căminul cultural este folosit pentru organizarea
Comuna Nenciulești, Teleorman () [Corola-website/Science/301816_a_303145]
-
casă. Unicul element decorativ este o coloană, care este ascunsă aproape în totalitate de aripile arhanghelului. Într-o parte, Sfântul Petru Martirul observă evenimentul. SIMBOLURI existente în pictură: Adam și Eva Dumnezeu sau profet? Un portret sculptat apare într-un medalion, chiar deasupra coloanei centrale, privind în jos, spre scenă. Personajul a fost considerat de unii Dumnezeu Tatăl, iar de alții- profetul Isaia din Vechiul Testament, cel care a profețit nașterea unui copil dintr-o fecioară. Aripi angelice Arhanghelul și Fecioara Maria
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
1474) este unul din cele mai cunoscute portrete ale lui Botticelli. Nu știm cine este acest bărbat, disputa istoricilor de artă nu a fost tranșată până în zilele noastre, părerea cea mai acceptată este că ar fi vorba de gravorul de medalioane Antonio Filipepi, fratele pictorului. În același an termină la Pisa frescele începute la "Campo Santo" de către Benozzo Gozzoli. Ca probă, a pictat în "Capella dell'Incoronata" a catedralei din Pisa fresca "Înălțarea la cer", care s-a distrus în 1586
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
monumentului efigiile regelui Ferdinand Întregitorul, și ale reginei Maria, realizate de sculptorul Alexandru Călinescu, și au fost distruse, fiind substituite de două mari flori de piatră. După 1989, florile de piatră au fost date jos, și au fost montate două medalioane din bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, înlocuindu-le pe cele originale, dar inscripțiile de pe panourile laterale au rămas tot martelate. Astăzi, Arcul de Triumf reprezintă unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei României. Cu toate acestea
Arcul de Triumf din București () [Corola-website/Science/299812_a_301141]
-
și firide dominate de o acvila cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: „Sală gotica”, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sală Voievozilor” se află la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot la etajul I se află „Sală Henri Coandă”. La faima Palatului Culturii a contribuit și ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
Tilișca ne întărește convingerea circulației și utilizării obiectelor de bronz în întreaga zonă. Prin cucerirea Daciei de către romani, cetatea de la Tilișca a fost dărâmată, așezările rurale continuându-și existența în condițiile impuse de stăpânirea romană. Din această perioadă dateaza un medalion funerar descoperit la Apoldu de Sus, ce dovedește continuitatea dacică; medalionul prezintă într-o nișă, în formă de scoică, o familie compusă din bărbat și femeie (în registrul de sus) și patru copii (doi băieți și două fete), în registrul
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
întreaga zonă. Prin cucerirea Daciei de către romani, cetatea de la Tilișca a fost dărâmată, așezările rurale continuându-și existența în condițiile impuse de stăpânirea romană. Din această perioadă dateaza un medalion funerar descoperit la Apoldu de Sus, ce dovedește continuitatea dacică; medalionul prezintă într-o nișă, în formă de scoică, o familie compusă din bărbat și femeie (în registrul de sus) și patru copii (doi băieți și două fete), în registrul de jos. Femeia, îmbrăcată în tunică și manta, poartă pe umeri
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
amplasat pe un deal în sudul comunei Apoldu de Jos. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIX-lea din contribuția credinciosilor. În 1818 au fost pictate altarul, arcada din fața altarului, cei patru evanghelisti și câțiva sfinți reprezentați prin medalioane de pânză.Are formă de cruce, având pronaos, naos și altar, fiecare cu o cupola proprie, rezemându-se pe arcade solide. S-au facut unele reparații și lucrări de întreținere în anii 1961 (la interior) și 1967 (exterior). Dintre preoții
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
slujbele cele mai solemne de peste an, în loc de raclă cu moaștele sfinților se expun patru, sau mai multe, busturi ale unor sfinți episcopi (între care Sfântul Ambroziu de Milano, Sfântul Augustin de Hipona, Sfântul Carol Borromeo), moaștele fiind introduse într-un medalion prins de sculptura mantiei. Ritul benedictin este un rit latin, desprins din ritul roman. Acest rit este specific ordinului benedictin al Bisericii Romano-Catolice. Ritul mozarab este un rit latin specific Spaniei creștine din timpul vizigoților. Acest rit este în prezent
Ritul latin () [Corola-website/Science/299933_a_301262]
-
aparent a fost executată la Brașov. Firma Mayer din München a executat vitraliile originale, distruse la bombardamentele din 4 aprilie 1944, cele opt tablouri mari dintre ferestrele absidei cu scene din viața Sfântului Iosif și a Sfintei Familii, cele șapte medalioane de pe pereții navei centrale, mozaicul „Maica Domnului” și cei doi îngeri de deasupra portalului exterior al Catedralei, ca și sculpturile din lemn ale amvonului și ale băncii pentru Sfânta Împărtășanie. Pictura decorativă a navei centrale a Catedralei a fost executată
Catedrala Sfântul Iosif din București () [Corola-website/Science/298822_a_300151]
-
asupra științei, dar nu numai, puteau ajunge la publicul cel mai receptiv, format din studenți și din intelectualii interesați de aducerea la zi a cunoștințelor intr-o epocă din ce în ce mai închisă față de exterior. Va publica lucrări de istorie a matematicii, prin medalioane dedicate foștilor săi profesori sau unora din figurile de seamă ale cercetării matematice autohtone. Mari matematicieni ai secolului trecut precum Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Alexandru Froda, Grigore C. Moisil, Miron Nicolescu au beneficiat de competența profesorului Marcus, cărora le-a
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
apărut sub influența stăpânirilor austriece (1718 - 1739 în Oltenia) și rusești (1769 - 1774). Totuși, potrivit Mariei Dogaru, "„specialiștii români au demonstrat faptul că simbolurile județene sunt de sorginte autohtonă”". Mănăstirea Antim din București, pictată în 1715, prezintă pe frontispiciu șase medalioane destinate a simboliza numele mitropolitului (A - N - Θ - I - M - O - Σ). Dintre acestea, cele destinate literelor A, Θ și M prezintă stemele județelor Argeș (o acvilă), Teleorman (o oaie) și respectiv Mehedinți (o albină). În 1722 Frederich Schwantz a
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
oaie) și respectiv Mehedinți (o albină). În 1722 Frederich Schwantz a publicat o hartă în care erau reprezentate stemele județelor Olteniei. Prima reprezentare a tuturor stemelor districtuale din Țara Românească datează din 1782: sigiliul domnesc al lui Nicolae Caragea prezintă medalioane cu herburile tuturor județelor, plasate uniform în jurul stemei mari a țării. Acest tip de sigiliu va fi preluat și de către urmașii săi la domnie. După 1829 va apărea un nou medalion, corespunzător județului Brăila, iar după 1845 va dispărea medalionul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
din 1782: sigiliul domnesc al lui Nicolae Caragea prezintă medalioane cu herburile tuturor județelor, plasate uniform în jurul stemei mari a țării. Acest tip de sigiliu va fi preluat și de către urmașii săi la domnie. După 1829 va apărea un nou medalion, corespunzător județului Brăila, iar după 1845 va dispărea medalionul județului Săcuieni, odată cu districtul respectiv. Iată reprezentările județelor, așa cum se regăsesc pe sigiliul din 1782: Cel mai vechi izvor cunoscut cu privire la stemele ținuturilor moldovenești datează din perioada 1806 - 1812 și reprezintă
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
medalioane cu herburile tuturor județelor, plasate uniform în jurul stemei mari a țării. Acest tip de sigiliu va fi preluat și de către urmașii săi la domnie. După 1829 va apărea un nou medalion, corespunzător județului Brăila, iar după 1845 va dispărea medalionul județului Săcuieni, odată cu districtul respectiv. Iată reprezentările județelor, așa cum se regăsesc pe sigiliul din 1782: Cel mai vechi izvor cunoscut cu privire la stemele ținuturilor moldovenești datează din perioada 1806 - 1812 și reprezintă sigiliul Divanului Cnejiei Moldovei. Acesta avea dispuse în jurul stemei
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
așa cum se regăsesc pe sigiliul din 1782: Cel mai vechi izvor cunoscut cu privire la stemele ținuturilor moldovenești datează din perioada 1806 - 1812 și reprezintă sigiliul Divanului Cnejiei Moldovei. Acesta avea dispuse în jurul stemei țării, similar pecetei valahe a lui Nicolae Caragea, medalioane cu stemele ținuturilor moldovenești. Lipseau cele din Bucovina (cedată în 1775) însă apăreau cele din Basarabia (pierdută abia în 1812). Specialiștii nu au reușit să identifice toate corespondențele pentru acestea din urmă. Sigiliul din 1817 al aceleiași autorități (deci după
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
acestor subiecte de către pictorii epocii lui Petru Rareș. Episcopul Macarie a fost reprezentat la capătul de jos al Scării, fiind singurul îmbrăcat în veșminte arhierești din întreaga procesiune. Pe peretele exterior sudic al pridvorului se află un rând de patru medalioane cu monahi (printre care și starețul Isaia). În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]