3,725 matches
-
uman, relevând totodată un altul, sufletesc și cultural, infinit mai bogat, ordonat după coduri etice, estetice și comportamentale formate și consolidate anterior venirii în America. C. redă cu discreție detaliile personale ale aclimatizării sale lente și anevoioase în Lumea Nouă, meditând îndelung asupra condiției omului de cultură venit din Europa de Est, asupra moștenirii culturale europene și a raportării valorilor europene la continentul american. A tradus mult din literatura engleză: Jonathan Swift, Daniel Defoe, Charles Dickens, Thomas Hardy, William Thackeray, Virginia Wolf și
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi răi de ficat putred, proprietarul cârâi la dânsul, dar tânărul îl privi nepăsător. Hamletizând, unul dintre salahori medita moale, moldovenește, cu o cărămidă în mână : - Se bolnăvește omul de râs dacă-i vine asta în cap. Altul povestea moartea lui frate-său : - ...La patruj’ dă metri mai jos apa dedea în vârtej. Și Niculae, ce i-o fi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Cehov pentru dramaturgi sună așa: „Dacă ai o pușcă pe perete În actul Întâi, scena Întâi, acea armă trebuie să tragă până În actul trei, scena a doua“. Nu mă pot abține să mă gândesc la acest precept al povestitului când meditez la pistolul de sub perna tatălui meu. Iată-l. Nu-l mai pot lua Înapoi acum că am pomenit de el. (Chiar era acolo În acea noapte.) Și În pistol sunt gloanțe și piedica e trasă... În vara sufocantă a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la mine. Acum se uita la mine În sus, cu o privire la fel de stăruitoare. Îmi măsura capul defrișat. Se zgâia la costumul meu funebru. Aveam noroc că fratele meu luase atâta LSD. Capitolul Unsprezece se apucase devreme de lărgirea orizonturilor. Meditase la Maya și la vălul ei, la multitudinea de planuri ale existenței. Pentru o personalitate instruită astfel era cumva mai ușor să se Împace cu ideea că sora Îi devenise frate. Hermafrodiți ca mine au existat de când lumea. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să scoată vreun sunet. Se părea că nu era momentul potrivit. Și apoi... cine să vorbească? Velail? El stătea atât de liniștit în scaunul său... ochii închiși, mâinile împreunate ca într-o rugăciune cu coatele pe masă... părea că visează... meditează. El și așa nu vorbea prea mult. Perir? El mulțumea cerului că era încă în școală. Pardon, colegiu. Avea o privire pierdută, de parcă ar fi încercat să prevadă cum se va sfârși toată "aventura" asta. Cei care au rămas după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține o parte din afacere prin capitalul investit de tatăl său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
surâdă. N-ar fi prima dată. În campanie înveți să profiți de orice moment. Noroc cu muzicantul din preajma altarului. Scoate niște sunete atât de stridente din flautul său, că n-ar lăsa nici măcar un mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
schimbat? O iubesc, gândește Ben, încă fascinat de frumusețea ei, e femeia perfectă pentru mine. ― Sunt mult mai conștientă de mine ca persoană. Cred că în sfârșit mi-am găsit împlinirea. Sunt mult mai relaxată așa cum sunt acum, fac yoga, meditez, cred în puterea viziunilor și o folosesc. Frecvent. Face o pauză și se uită în tavan pentru câteva secunde, după care continuă: dar cred că lucrul cel mai important e că am învățat cum să-mi educ copilul dinăuntrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport despre problemele de la Templul Clopotul de Piatră. Bennie se Înroși. N-am vrut. Adică, habar n-am avut că... Ea ridică mâna precum Buddha cerând să se facă tăcere pentru a medita. — Fără probleme, fără griji. Bennie remarcă faptul că toată lumea din China care vorbea un pic de engleză repeta expresia asta: „fără griji“. Cine știe ce australieni trecuseră pe acolo, cu toții mormăind plini de solicitudine „fără griji“ În orice situație. V-ați pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acest domeniu. Până și tăcerea lui îmi transmitea lucrul acesta. Are părul scurt și este solid, are conformația unui om care muncește mult. Are un teribil simț al responsabilității față de muncă. Nu e genul vorbăreț. Despre atac vorbește rar, parcă meditează. Locuiește în cartierul Edogawa, este căsătorit de zece ani și are trei copii la școala primară. În ziua atacului tocmai se împlinea un an de când se mutaseră într-o casă nouă. În acel an și-a schimbat locuința, locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
minte ascuțită, dar pare să fie interesat doar de obiective directe și bine determinate. A practicat mult timp Shaolin Kung Fu și avea mușchii foarte bine conturați. Își ținea bărbia în jos, fața îndreptată înainte, avea ochii ușor închiși, de parcă medita. Pe toată durata procesului și-a pștrat acea atutudine cuviincioasă, fără să-și piardă stăpânirea de sine. O singură dată, când în sala de judecată era mai multă agitație, a deschis ușor ochii, dar de atunci nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu-i plăcea deloc să învețe, doar citea cărțile personale și se simțea destul de străin față mediul din jur. Majoritatea cărților erau despre filosofia religiilor. S-a plimbat dintr-un loc în altul cu munca, a continuat să citescă, să mediteze, să scrie și să fie interesat de mai multe religii. Conștientizează clar faptul că, de mai bine de treizeci de ani, între viața lui și viața din jur nu există nici un fel de întrepătrundere. Consideră că e normal să ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făptașa atentatului. Cu toate că am fugit din organizație pentru că nu mai eram e acord cu ideile lor, nu mă puteam reintegra în lumea asta. Comparând cele două lumi, înclinam spre intenția sectei Aum de a trece peste toate tentațiile vieții. Am meditat profund la ce însemna Aum, cea căreia îi fusesem devotat. Oare ce avea bun și unde greșea? După ce am plecat de acasă, am lucrat la un magazin. Reușeam să-mi duc zilele muncind cu jumătate de normă. Acum sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tind să cred că ar fi bine să existe oameni ca ea pe pământ. Nu toți trebuie să se ridice la același nivel cu ceilalți, să fie aliniați, pentru a răzbate în viață. De ce să nu fie unii care să mediteze la lucrurile care nu sunt direct importante pentru noi? Problema este că în afară de secta lui Asahara Shōkō, Aum Shinrikyō, nu exista nici un alt sistem eficient care să accepte astfel de oameni. Privind lucrurile retrospectiv, conștientizează că secta ascundea și elemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
conștiința iluminată și bunul-simț cotidian. Aici se creează o ruptură abruptă. Doar părțile care nu au bariera cotidiană sunt ușor de iluminat. Când această iluminare și cu sentimentul de rupere de cotidian se unesc, vai de noi. Și noi am meditat, dar n-am ajuns la iluminare (râde). Murakami: Așa spun și eu. Kawai: După ce termin de meditat, am poftă de o masă bună (râde). Cu alte cuvinte, oamenii obișnuiți au capul plin de alte gânduri: cum stau cu câștigurile, taxele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cotidiană sunt ușor de iluminat. Când această iluminare și cu sentimentul de rupere de cotidian se unesc, vai de noi. Și noi am meditat, dar n-am ajuns la iluminare (râde). Murakami: Așa spun și eu. Kawai: După ce termin de meditat, am poftă de o masă bună (râde). Cu alte cuvinte, oamenii obișnuiți au capul plin de alte gânduri: cum stau cu câștigurile, taxele, prin urmare nu au nevoie de religie. Se concentrează pe partea cealaltă. Trăim fără să ne legăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
obișnuiți au capul plin de alte gânduri: cum stau cu câștigurile, taxele, prin urmare nu au nevoie de religie. Se concentrează pe partea cealaltă. Trăim fără să ne legăm prea mult de „spiritualitate“. Am exagerat puțin. Oricum, ne prefacem că medităm, dar suntem atașați de multe lucruri și nu prea merge. Pe când cei din Aum (sau cei care au fost în Aum) nu pot face față dorințelor telurice. Murakami: De aceea devin imediat iluminați. Aș zice că este un proces prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a dovedit a fi un profet fals și au înțeles că au fost manipulați de dorințele lui diabolice. Faptul că ordinele pe care le-au urmat au dus la comiterea unor crime oribile împotriva umanității i-a făcut să mediteze bine asupra acestui aspect și să regrete. Mulți dintre ei îl numesc pe lider simplu: „Asahara“, fără a-i mai atribui nici un titlu onorific. Cuvintele acestea par a avea o rezonanță de insultă. Presupun că vorbele lor ascund și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
petec peste petec... Ce crezi că e viața? Viața este o fântână. O fântână? De ce tocmai o fântână? se întrebă Carol surprins. Iată o întrebare firească! Ai reacții intelectuale normale. Se spune că un înțelept a plecat în deșert să mediteze asupra rostului vieții, începu Filip să povestească o parabolă. Termină cu bazaconiile astea! îl întrerupse nervos Carol. Termin într-o clipă... După patruzeci de ani, înțeleptul s-a întors în cetate. Semenii l-au întâmpinat și l-au luat la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai sinucide. împotriva cui să protestez? l-aș fi întrebat eu din nou". "N-are-a face. împotriva proastei remunerări a prostituatelor, să zicem, sau a vânării iraționale a elefanților... Tot n-ai înțeles!? Important este să-i facem pe oameni să mediteze la un lucru pe care îl considerau minor sau credeau că nu e treaba lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
parale. Să știți de la mine, că sunt extrem de puțini oameni care sunt capabili să răspundă prompt la această grea întrebare și să nu se răzgândească și să le pară rău în ora următoare. V-o spun eu cel care am meditat cel puțin 80% din viață la o asemenea eventualitate și nici acum nu am ajuns la un rezultat satisfăcător. Mulți și-ar imagina cam asemenea moduri de investire a banilor picați pe capul lor: mașini, excursii în Tahiti, vile, gagici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pâinea și cuțitul în țara asta. Normal ar fi fost ca odată ce am citit ceea ce se spune despre mine, să mă retrag pentru o vreme în „Codrul cel mereu” cum este denumită pădurea statului din apropierea satului meu de baștină, să meditez pe larg asupra rătăcirilor mele conceptuale în materie de politică, să mă dau de vreo treizeci de ori cu capul de niște arbori de esență tare, numiți în popor și în botanică, stejari și după ce în sfârșit să mă fi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]