KorAP: Find »[drukola/base=membru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...4129 >

103,225 matches

Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825

comunitar Așa cum am menționat deja, textul din Tratatul constituțional care consacra pentru prima dată, la acest nivel, supremația dreptului comunitar față de dreptul statelor membre (art.I-6) nu a fost preluat în Tratatul de la Lisabona, datorită opoziției unora dintre statele membre. Totuși, în Declarația nr. 17 cu privire la supremație se reamintește că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de justiție a Uniunii Europene, tratatele și legislația adoptate de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre. Totodată, se menționează că Avizul

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
datorită opoziției unora dintre statele membre. Totuși, în Declarația nr. 17 cu privire la supremație se reamintește că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de justiție a Uniunii Europene, tratatele și legislația adoptate de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre. Totodată, se menționează că Avizul Serviciului juridic al Consiliului din 22 iunie 200727 în această materie este anexat Actului final. Avizul precizează că din jurisprudența Curții de justiție rezultă că "supremația dreptului comunitar este un principiu fundamental al dreptului comunitar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
se realizase prin Tratatul constituțional, document ratificat de 18 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, pentru că forța juridică a unei dispoziții din Tratat este superioară precizărilor dintr-o Declarație anexată Actului final al unei Conferințe a statelor membre. d) Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) SEAE este o structură nouă, care nu figurează în actualele reglementări comunitare, fiind preluată din Tratatul constituțional, care prevedea și înființarea funcției de ministru al afacerilor externe al Uniunii. Serviciul este conceput să

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
Parlamentului European și cu aprobarea Comisiei. Declarația nr. 15 cu privire la art. 13a din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că, imediat după semnarea Tratatului de la Lisabona, Secretarul General al Consiliului, Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, Comisia și statele membre trebuie să inițieze lucrările pregătitoare referitoare la SEAE. Datele despre acest serviciu, așa cum este el prezentat în Tratatul de la Lisabona, sunt foarte limitate față de amploarea care se intenționează să i se dea în lumina discuțiilor care au avut loc pe

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
prevederi noi referitoare la principiile democratice, menite să asigure coerența și transparența acțiunilor Uniunii (art.8-8C). Dintre acestea, menționăm pe cele potrivit cărora, la inițiativa a cel puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, dintr-un număr semnificativ de state membre, "Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materii în care acești cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor" (art. 8B alin (4) TUE). Procedurile și condițiile

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
o propunere corespunzătoare în materii în care acești cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicării tratatelor" (art. 8B alin (4) TUE). Procedurile și condițiile pentru prezentarea unei astfel de inițiative, inclusiv numărul minim de state membre din care trebuie să provină cetățenii care iau o asemenea inițiativă, sunt adoptate de Parlamentul European și Consiliu, care hotărăsc prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară (art. 21TFUE). g) Procedura de revizuire a tratatelor Tratatul de la Lisabona preia, cu precizările

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
inițiativa guvernului oricărui stat membru, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene, care pot prezenta proiecte de revizuire, inclusiv pentru extinderea sau reducerea competențelor Uniunii. Procedura de revizuire este complicată și îndelungată. Modificările trebuie să fie ratificate de toate statele membre. Dacă după 2 ani de la semnarea unui tratat de modificare a tratatelor, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul respectiv, iar unul sau mai multe state membre au dificultăți la ratificare, Consiliul European se autosesizează cu privire la această problemă. h

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
este complicată și îndelungată. Modificările trebuie să fie ratificate de toate statele membre. Dacă după 2 ani de la semnarea unui tratat de modificare a tratatelor, patru cincimi din statele membre au ratificat tratatul respectiv, iar unul sau mai multe state membre au dificultăți la ratificare, Consiliul European se autosesizează cu privire la această problemă. h) Sistematizarea textelor, ultima preocupare? Din punctul de vedere al sistematizării unei legislații vaste, cum este cea comunitară, varianta modificării, pentru a câta oară? a tratatelor printr-un nou

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
dezbateri la nivelul continentului privind viitorul Europei și transformările instituționale necesare. În acest sens, Consiliul European întrunit la 14-15 decembrie 2001 la Laeken 31 a decis constituirea unei Convenții privind Viitorul Europei, formată din reprezentanți ai instituțiilor europene, ai statelor membre, ai statelor candidate și ai societății civile. Menirea Convenției a fost de a găsi soluții adecvate la multitudinea problemelor cu care se confruntă Uniunea Europeană, aflată atunci în pragul celei mai mari extinderi din istoria sa, și anume cea din 2004

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
din 2004. Lucrările Convenției au culminat cu elaborarea unui proiect de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa, prin care se preconiza a se face un pas decisiv spre o uniune politică: o uniune a cetățenilor și a statelor membre. Pe data de 18 iulie 2003, Președintele Convenției privind viitorul Europei a prezentat oficial proiectul complet al Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa Președinției italiene a Consiliului European. Cu acest prilej, Președintele Convenției a făcut apel la Președinția

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
statele membre până în 2005, când electoratul francez (29 mai) și cel olandez (1 iunie) l-au respins în cursul referendumului. Eșecul înregistrat de Constituție în a câștiga sprijinul popoarelor în aceste două state a făcut, ca și în alte state membre, să se amâne sau chiar să se oprească procedura de ratificare. Or, acest fenomen dovedește, dacă mai era nevoie, încă o dată, teama statelor membre ale Uniunii Europene și chiar a popoarelor lor că procesul complex și profund al integrării, conceput

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
serie de modificări în raport de propunerile avansate 35, acesta urmând să parcurgă, în continuare, procedurile necesare finalizării angajamentelor asumate. În conformitate cu astfel de preocupări, la 13 decembrie 2007 la Lisabona a avut loc semnarea Tratatului de reformă de către toate statele membre, fiind deschis pentru ratificare. Tratatul a fost ratificat pe 17 decembrie de către Ungaria astfel că Ungaria, devine primul stat membru care a ratificat tratatul de reformă, marcând începutul celei de-a doua faze în procesul de încheiere a acestui tratat

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
există o Uniune Europeană (cu personalitate juridică internațională)48, există cetățenie europeană (care se adaugă cetățeniei naționale și nu o înlocuiește pe aceasta), monedă europeană, legislație a Uniunii (cu aplicabilitate directă, respectiv transpunerea normelor în legislația internă a tuturor statelor membre) etc.49 , ceea ce face ca manifestările fenomenului de repliere identitară să se intensifice. Revenind la autorul citat mai sus, subliniem că acesta pornind de la cele cinci elemente considerate că reprezintă cumulativ identitatea personală și polemizând într-un fel cu ideile

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
identității acestora 59. 3. Concluzii În lumina celor ce precedă, considerăm că ar fi imposibil să aibă loc un proces de integrare în Europa, prin care să se ajungă la o identitate europeană care să înlocuiască identitatea națională a statelor membre; acestea vor coexista. Nu este nici posibil și nici de dorit se afirmă într-un studiu oarecum echidistant să se niveleze identitățile naționale ale națiunilor membre și nici topirea lor într-o60 "Națiune a Europei". Încercările de a dezvolta o Europă

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
să se ajungă la o identitate europeană care să înlocuiască identitatea națională a statelor membre; acestea vor coexista. Nu este nici posibil și nici de dorit se afirmă într-un studiu oarecum echidistant să se niveleze identitățile naționale ale națiunilor membre și nici topirea lor într-o60 "Națiune a Europei". Încercările de a dezvolta o Europă unificată de națiuni tip identitar bazată pe o tradiție culturală europeană comună sunt menite a produce o opoziție națională înverșunată. Totuși, până la urmă, procesul avansat de

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
a Tratatului instituind Comunitățile Europene (5 octombrie 2007) statuează că " Uniunea respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european", iar în art.4 pct.2 se afirmă că "Uniunea respectă egalitatea statelor membre în fața tratatelor, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională...." Tot astfel, anumite clarificări rezultă și din modul de delimitare a competențelor ca și din principiile ce guvernează aceste aspecte. În

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
În alin.3 al. art.5 se precizează că în temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu țin de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi aduse în mod satisfăcător, de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar pot fi mai bine atinse, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, la nivelul Uniunii. În conformitate cu punctul 3 din art. 4, "în temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
la nivelul Uniunii. În conformitate cu punctul 3 din art. 4, "în temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor ce decurg din tratate". Prin urmare, rezultă că raporturile dintre Uniunea Europeană și statele membre ilustrează prezența unei legături continue între dimensiunile și domeniile de dezvoltare și consolidare ale Uniunii și particularitățile procesului de transformare și readaptare ori remodelare prin care trec statele ca membrii ai Uniunii. Ca atare, ar rezulta că, deși identitatea europeană

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
dat acestora posibilitatea să legifereze în domenii noi, nu numai pentru a încorpora dreptul comunitar, ci și pentru a-l dezvolta în plan național. Pe de altă parte, U.E. a facilitat comunicarea și transferul de date și informații între statele membre, ceea ce a dat posibilitatea parlamentelor și guvernelor naționale să proiecteze, cu cunoștințele astfel dobândite, să întreprindă noi măsuri legislative, mai eficiente, întărind rolul parlamentelor naționale ca instituții de reglementare viabile 9. Noua abordare a rolului parlamentelor naționale în Tratatul constituțional

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
în vigoare, în principal ca urmare a votului negativ la referendum-urile din Franța și Olanda, dar obiectivele sale privind implicarea parlamentelor naționale în procesul decizional în cadrul U.E. s-au dovedit a avea o largă susținere politică în rândul statelor membre. Dezbaterile privind viitorul Europei în contextul "perioadei de reflecție" lansată de Consiliul European după aceste referendum-uri au pus un accent special pe principiul subsidiarității, văzut ca instrument de delimitare a competențelor dintre Uniune și statele membre. Opiniile au convers

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
în rândul statelor membre. Dezbaterile privind viitorul Europei în contextul "perioadei de reflecție" lansată de Consiliul European după aceste referendum-uri au pus un accent special pe principiul subsidiarității, văzut ca instrument de delimitare a competențelor dintre Uniune și statele membre. Opiniile au convers către ideea că parlamentele naționale, prin natura lor de organe legislative în plan național, trebuie să aibă un rol major în urmărirea modului în care se aplică principiul subsidiarității. În consecință, chiar și fără intrarea în vigoare

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
în cadrul unei ședințe lărgite a Biroului Permanent al Camerei Deputaților. Dezbaterea a urmărit să facă o evaluare a Programului, din punctul de vedere al intereselor României, prin prisma principiului subsidiarității 19. Ea s-a înscris în preocuparea generală din statele membre ale U.E. ca parlamentele naționale să aibă un rol mai puternic în procesul de luare a deciziei în cadrul Uniunii. Concluziile au fost sintetizate și prezentate Conferinței președinților parlamentelor din statele U.E. de la Copenhaga (29 iunie-2 iulie 2006)20. Acest prim

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate; * în temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii; * în temeiul principiului proporționalității, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană stabilește că proiectele de acte legislative care se supun Parlamentului European și Consiliului vor fi transmise și parlamentelor naționale. Prin proiecte de acte legislative se înțeleg propunerile Comisiei, inițiativele unui grup de state membre, inițiativele Parlamentului European, cererile Curții de Justiție, recomandările Băncii Centrale Europene și cererile Băncii Europene de Investiții privind adoptarea unui act legislativ. Proiectele inițiate de Comisie vor fi transmise parlamentelor naționale direct de Comisie, în același timp cu transmiterea lor

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
să permită evaluarea conformității cu aceste principii. Fișa trebuie să cuprindă și elemente care să permită evaluarea impactului financiar al proiectului, iar în cazul unei directive evaluarea implicațiilor acesteia asupra reglementărilor care urmează să fie puse în aplicare de statele membre, inclusiv asupra legislației regionale, după caz. Motivele care conduc la concluzia că un obiectiv al Uniunii poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii vor trebui susținute prin indicatori calitativi și, ori de câte ori este posibil, cantitativi 28. > Un termen de 8

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]