4,293 matches
-
poată închipui că unul și același lucru este și totodată nu este. Și totuși unii cred că Heraclit a afirmat chiar așa ceva. Cu toate acestea, nu e necesar să interpretăm vorbele cuiva chiar în sensul literal în care lea exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tente, ideea de vacuitate și cea de limită, toate discutate în aceeași scriere. Sunt în ultimă instanță situații aporetice, insolubile, însă tocmai prin aceasta fascinante. Aporetică prin excelență îi apare întrebarea cu privire la ceea ce este întrucât este, to on he on (Metafizica, IV, 1). Regăsești această întrebare de fiecare dată când ai în vedere felul de a fi al celor existente, sub diferite înțelesuri ale cuvântului „este“. Poți să constați atunci că ceea ce este unu apare el însuși multiplu, iar ceea ce există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze întrun fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II, 58: „Însă, nu știu în ce fel, nimic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gândește. Cele două situații absurde atrag după sine multe altele, încât poți vedea cum întregi viziuni metafizice sunt lipsite de sens, cel puțin în unele privințe. Filozofi orgolioși, de toate orientările posibile, duc între ei războaie nesfârșite. În felul acesta, metafizica însăși „se prăbușește în întuneric și contradicții“. Se subminează singură cu fiecare enunț străin logicii naturale sau celei speculative. E absurd, de pildă, să crezi că poți cunoaște un fenomen fără participarea simțurilor, sau că poți determina lucrul în sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
răului, in fernul ca atare (JeanPaul Sartre), e nevoie mai întâi să o per cepi în afara sensului, străină oricărei logici comune sau familiare. Cum e posibil totuși acest lucru? O explicație, parțială, ar putea fi regăsită chiar la nivelul acelei metafizici pe care o constituie credințele și reprezentările noastre de uz comun, „de la sine înțelese“. Acceptate cu timpul, acestea intră în rolul unor „date prealabile“, ce subîntind percepția și cunoașterea unei epoci (Robin G. Collingwood). Sunt bine cunoscute astfel de credințe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
considerate nici măcar false, ci pur și simplu lipsite de sens (sinnlose). Sau absurde (widersinnige), când se opun însăși posibilității sensului. 92 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 85. 86. Având în vedere câteva propoziții din scrierea lui Martin Heidegger Ce este metafizica?, analistul se întreabă dacă „opoziția [sa] față de logică“ mai poate să însemne o cercetare sobră, riguroasă. Însă nu se întreabă dacă se poate vorbi de o singură logică, una și aceeași în orice demers omenesc. De ce ar trebui cineva să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
celălalt și identificarea nonsensului care iar fi propriu cunoaște complicații nesfârșite. Nevoia de identificare a nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele de durată compun, în cazul fiecăruia dintre noi, un gen de metafizică latentă (cum îi spune Willard van Orman Quine). Imediat ce aceasta va întâlni o altă metafizică, mult diferită, iese din latența ei și se afirmă cu putere, devine ofensivă. Ca să fie în continuare sigură de sine, se opune cu violență unui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nonsensului se afirmă, în definitiv, din orice loc posibil. Știm că ideile și credințele de durată compun, în cazul fiecăruia dintre noi, un gen de metafizică latentă (cum îi spune Willard van Orman Quine). Imediat ce aceasta va întâlni o altă metafizică, mult diferită, iese din latența ei și se afirmă cu putere, devine ofensivă. Ca să fie în continuare sigură de sine, se opune cu violență unui alt mod de a gândi. În consecință, fiecare va avea motive săl considere pe celălalt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu tine însuți înseamnă a coborî acolo unde te întâmpină ceva stra 96 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE niu, monstruos, cu riscul de a deveni tu însuți asemenea acestuia (Dincolo de bine și de rău, § 146). Ce se întâmplă iarăși când metafizica, mai precis dorința metafizică, se orientează către ceea ce îi apare pentru totdeauna străin? Încredințată fiind că „adevărata viață se află în altă parte“, dorința va fi acum de nesatisfăcut (Émmanuel Lévinas). În acest caz, lipsa de sens e resimțită mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este posibil așa ceva. A întâlnit totuși multe rostiri de felul celor de mai sus, de pildă în cele spuse de Heidegger întro celebră prelegere inaugurală susținută în Aula Universității din Freiburg, pe 24 iulie 1928. Textul acestei prelegeri, Ce este metafizica?, apare publicat un an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau săi dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe carel rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întâlnit ceva dea dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 43.</ref>). Se oprește și înțelege că astfel de afirmații fac loc unor teribile absurdități. Pe de o parte, cuvântul „nimic“ este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
iar pe de altă parte, se ajunge la o scandaloasă contra dicție în termeni. Se încalcă, pur și simplu, regulile unui limbaj corect din punct de vedere logic, aceasta este concluzia analistului. Ce anume va conchide în cele din urmă? Metafizica este dintotdeauna locul predilect al unor enunțuri lipsite de sens. Își amintește, din lecturile sale, că unii filozofi, de la vechii greci și până la Hegel sau mai târziu, nu ostenesc să ne vorbească despre „principii prime“ și „cauze ultime“, „elemente originare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
privilegiată a celor „lipsite de sens“. Dă la iveală involun tar distanța uriașă dintre gândirea metafizică și cea proprie științelor naturii. Când o asemenea distanță este uitată, cele două sunt judecate exact la fel. Iar în fața unor criterii pur tehnice, metafizica se dovedește simplă fabulație. Cum nu pro cură cunoștințe care se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
semnificație? Faptul că ar putea să trezească un alt gen de reflecție, mai liber, deschis unei posibile viziuni, acest lucru nu ar fi convingător. Însă, ne dăm seama, o asemenea manieră de a gândi - cu privire la mit și poezie, teologie și metafizică - nuși mai cere acum nici o judecată critică. Ar fi inutil să o supui discuției cu fiecare afirmație în parte. Am ținut totuși 106 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 98. să o reamintesc întrucât, deși nu este proprie doar acestui timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
curând indirect, eventual în enunțuri ce apar în primă instanță lipsite de sens. Cu toate acestea, e profund semnificativă. Nu ne putem lipsi oricum de ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche mit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce oferă, de ceea ce lasă să se vadă. Este nefiresc, în acest caz, să disprețuiești metafizica în genere, să fii indiferent la acest exercițiu de reflecție. Wittgenstein se desparte imediat APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 119 107. de cei care consideră metafizica o formă ratată a spiritului.<ref id="108">Cf. M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în (Hg.) Rush Rhees, Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 119.</ref> În lecturile sale, de altfel, revine adesea la paginile unor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
efectivă și la logica ei obișnuită. Astfel, descrierea astrofizică a unor găuri negre aduce în atenție, astăzi, o lume în care contingența și nonsensul te întâmpină la orice pas. Îți amintește imediat de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca puțini alții principiul noncontradicției, PARADOX ȘI NONSENS 161 Aristotel acceptă că nu este în același fel valabil când în discuție se află evenimente viitoare sau contingente, fapte asupra cărora deliberăm și, mai ales, ceea ce este propriu ființei divine (cf. Metafizica, XII). Sub alte motivații stau însă antinomiile unor sofiști din vremea sa, de regulă ludice și frivole. În unele situații, se dovedesc destul de subtile, năucitoare. De exemplu, a spune „ceva este și nu este“ pare în primă instanță un simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dorința de a exprima ceva ~ (vezi „dorință“) edificiu ~ 34-54 (vezi și „la birint“) exprimare sau vorbire ~ (vezi „vorbire“) gândire ~ (vezi „gândire“) idee ~ 18, 30, 34- 35, 55-62, 76-84, 90-91, 94-95, 109-110, 116, 151, 178, 189- 190, 191 idei metafizice ~ (vezi „metafizică“) imagine ~ (vezi „imagine“) interpretare ~ (vezi „interpre tare“) întâmplare sau eveniment ~ (vezi „întâmplare“) întrebare ~ 11, 18, 21, 38, 65, 113 (n. 102), 115, 117, 151, 162, 168, 192 lege ~ 182-190 lume ~ 9, 38, 44, 51 (n. 40), 89, 103 (n. 95
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a unor nonsensuri“) intermundiu 61 interpretare 25, 28, 31, 49, 72, 148-150 ~ absurdă 26 (n. 15), 64, 119, 140, 156 (n. 154), 189 (n. 196) ~ alegorică 60, 189 ~ analogică 41 (n. 24), 66 ~ comună 64 (n. 52), 74 ~ gnostică 151-153 ~ metafizică 23, 48 (n. 35), 64-67, 75, 94-96, 103, 148, 177, 189-190 ~ literală 52, 60, 64, 147 ~ logică 33-34, 56- 62, 76- 79, 99-103, 123, 149, 169 (n. 172) ~ morală 13 (n. 2), 86, 189 (n. 196) ~ psihanalitică 26-27 ~ simbolică 26-27
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16 (n. 5), 79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n. 84), 97, 106, 119-120, 140 (n. 139), 163 (n. 161), 177 (n. 183), 185, 186 (n. 194) ~ implicită sau latentă 89-90, 96 ~ parodică 132-133, 143 ~ loc al celor străine sensului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
non sens comun“) ~ și semnificație (vezi „semnificație“) ~ văzut ca ultim 13, 47, 80 (n. 67), 85, 94 absență a ~ 20, 34, 131, 143 analiza ~: discursivă și textuală 131-143; existențială 164- 175, 179-182; fenomenologică 120-131; lingvistică 108-120; logică 57-62, 76-84, 99-103; metafizică 63-67, 89-90, 96; psihana litică 26-27 aparență a ~ 8, 15, 24, 76- 78, 100, 110, 116, 149 (n. 149), 162 (n. 159) apariție a ~ (vezi „apariție“) ceea ce poate fi cu ~ și fără ~ 8, 34 (n. 18), 92 (n. 87), 99-102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și de reconciliere a contrariilor, de coincidentia oppositorum, au fost fie descoperite, fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o "metafizică a Lunii", în sensul unui sistem coerent de "adevăruri" privitoare la modul de a fi specific al celor vii, a tot ceea ce, în Cosmos, participă la Viață, adică la devenire, creștere și descreștere, la "moarte" și la "reînviere". Nu trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate să se gîndească decît la altă carne. Dar ca să nu se simtă prost, Îmbracă acestă gîndire În haine cît mai elevate. Mi se face greață de atîta metafizică cît s-a scremut să emane creierul uman. Dă ceața aceasta la o parte și abia atunci Îți vei da seama ce hău se va deschide În fața ta. În fond, pentru ce ai nevoie de organism biologic ca să poți exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În toate părțile țării. O să ne trebuiască specialiști În plante regionali. Problemele ar fi diferite În Portland, Oregon, comparate cu cele din Miami Beach sau Austin, Texas. „Toți oamenii prin natura lor doresc să știe.“ Asta este prima propoziție din Metafizica lui Aristotel. Niciodată n-am mers mai departe de atât, dar mi-am zis că restul este oricum depășit. În orice caz, dacă doresc să știe, Îi deprimă dacă nu pot numi tufele de pe propriul teren. Se simt falși. Tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]