2,151 matches
-
o port o după-amiază lungă pe Zina la un cizmar. Nu mă mai satur să repet drama personajului dintr-o povestire, cred că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară chiar piciorul în pantof fin de pe trotuar în groapa străzii, se retrage ca dintr-o cadă cu apă clocotită, hipertrofiind și apropierea și greutatea mașinilor din trafic; continuă să-i privească de pe margine pe sinucigașii care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care-l ținea strâns în mâini. Petruș se aplecă asupra portarului prefăcându-se că-i acordă primul ajutor, încercând astfel să șteargă urmele implicării sale în conflict. Eu eram cărat pe brațe de Marius spre dormitor, în timp ce Kyta dădea declarații milițienilor care coborâseră din mașină, încercând să-i țină ocupați, pentru ca noi să avem timp să dispărem de acolo. Erjika se strecură neobservată în spatele cantinei și luă o gură bună din sticla cu lichior pe care, tocmai voise să o sacrifice
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zilele în care nu putea face mare lucru, spăla și călca pentru toți. Cum mai putea ea să iubească băieții și mai ales pe cei care i erau de o seamă? Ajunsese la școala noastră fiindcă se culcase cu un milițian care-și făcuse milă de ea. Intrase cu pile, dar nu era proastă. Îi plăcea în colectiv, mai ales că toate fetele se temeau de ea, iar băieții stăteau la rând pentru câteva clipe de sex. Există iubire? m a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Își pune halatul și iese în stradă. Să mor! I-a ras pe toți, până și pe Radu, ăla dintr-a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din borcanu’ de la intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să dormi la mine, luăm binoclu’ și mergem la pândă. Să vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia. Hă? Ce părere ai?“ Bineînțeles că am zis da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am înțeles că e ceva ofițer, mi-a dăruit la plecare o brichetă pe jumătate consumată. Apropo de „procurori“, Dorin îmi spune un banc din mediul lor universitar. Un bețiv face scandal pe stradă și îl oprește o patrulă de milițieni. „Prezintă buletinul! Unde lucrezi?“ „Sunt încărcător la abator.“ „Aaa, păi așa spuneți! O să vă conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o doamnă. „Acesta e soțul dumneavoastră?“, întreabă milițienii. „Păi, ne-a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
oprește o patrulă de milițieni. „Prezintă buletinul! Unde lucrezi?“ „Sunt încărcător la abator.“ „Aaa, păi așa spuneți! O să vă conducem cu duba acasă.“ La adresa respectivă, pe ușă scria „Prof. univ. dr. Popescu“. Deschide o doamnă. „Acesta e soțul dumneavoastră?“, întreabă milițienii. „Păi, ne-a declarat că lucrează la abator și pe ușă scrie altceva!“ „E chiar ce scrie acolo, nenorocitul, dar când se îmbată, se dă mare.“ 24 noiembrie De azi a început iarna. Lapoviță. La benzinării se fac cozi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să vă încropesc eu imediat un raport de tulburare a liniștii publice, de acțiune împotriva regimului și o să vă duc eu frumos, așa, de aripioare, porumbeii lu’ tata, la secție, să vie mă-ta să te pupe rece, măi, artistule...“ Milițianul gras făcu un semn celor doi soldați care-l însoțeau, ăștia îl apucară iute pe Gabriel de-o aripă și pe fată de păr și nici nu-și dădu seama că ajunsese într-o dubă. „Ești doar un milițian, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
artistule...“ Milițianul gras făcu un semn celor doi soldați care-l însoțeau, ăștia îl apucară iute pe Gabriel de-o aripă și pe fată de păr și nici nu-și dădu seama că ajunsese într-o dubă. „Ești doar un milițian, atâta ești, așa să știi, un MILIȚIAN!!!...“, strigă Gabriel revigorat brusc din letargie. Surpriza fusese cu atât mai mare cu cât nici nu avuseseră timp să vadă de unde se abate furtuna. Mai veniseră pe terasă și, e drept, Gabriel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
doi soldați care-l însoțeau, ăștia îl apucară iute pe Gabriel de-o aripă și pe fată de păr și nici nu-și dădu seama că ajunsese într-o dubă. „Ești doar un milițian, atâta ești, așa să știi, un MILIȚIAN!!!...“, strigă Gabriel revigorat brusc din letargie. Surpriza fusese cu atât mai mare cu cât nici nu avuseseră timp să vadă de unde se abate furtuna. Mai veniseră pe terasă și, e drept, Gabriel nu striga pentru prima dată „Jos regimul!“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
acuma. Uite, cum poate o fată așa frumoasă să se uite la un nenorocit ca tine? Eu, tovarășa, când eram tânăr, fruntaș am fost și iată că, până la urmă, m-au făcut sectorist. Visul lui tata: «Fă-te Gigele, tată, milițian și or mânca și copiii tăi o pâine.»“ Rodicuța se așeză într-un colț pe bancheta metalică, nu zicea nimic și nici nu mai plângea. Își fixase ochii printre zăbrelele de la dubiță. Își adună demnă poșetuța caraghioasă lângă ea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
calce pe domnul Zugravu, care își petrecuse din nou noaptea pe scări. De bună seamă că doamna Zugravu nu mai suporta să-l vadă beat. Și nici fetele lui, săracele... La intrarea în scară, un braț de biciclete și un milițian numărându-le tacticos. „Bună dimineața, domnișoară, locuiți aici?“, o interpelă el politicos. „Da, tovarășe milițian.“ „Și știți cumva ale cui sunt bicicletele acestea?“ „Nu, tovarășe, eu nu știu să merg pe bicicletă.“ Știa că băieții le adunaseră peste noapte de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că doamna Zugravu nu mai suporta să-l vadă beat. Și nici fetele lui, săracele... La intrarea în scară, un braț de biciclete și un milițian numărându-le tacticos. „Bună dimineața, domnișoară, locuiți aici?“, o interpelă el politicos. „Da, tovarășe milițian.“ „Și știți cumva ale cui sunt bicicletele acestea?“ „Nu, tovarășe, eu nu știu să merg pe bicicletă.“ Știa că băieții le adunaseră peste noapte de pe marginea terenului de fotbal de la uzina de peste drum. Azi-noapte a venit târziu de la concertul grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a întâlnit cu ei în scara blocului. Dar tata nu știa nici de concertul din subsol al lui Scârța-scârța, despre care nu se mai vorbea nimic acasă, iar “învârtelile“ băieților din cartier îl scoteau din minți pe sectorist și pe milițienii din cartier, puși mereu în situația de a număra biciclete furate, bucăți de gard de la fier vechi și să dezbine cauciucul de la ușile de autobuz, fixate la balcoanele închise fără aprobare. * „Gata, Tanțo. Trage-ți un ciorap roșu. Așa, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și ne pufnește râsul. Așa se numea locul ăla izolat unde făceau plajă nudiștii într-o parte, nudistele într-alta. La nudiste veneau polonezele cu marfa lor (farduri, săpunuri, deodorante FA sau Rexona, curelușe aurii, chestii). Nu găseai picior de milițian (cred că nici nu existau milițience, eventual nudiste). Așa se dezvolta comerțul liber. Între Eve de toate felurile, îdintre care cele venite de undeva mai aproape de Rai erau poloneze. Noi nu ne duceam la solar. Cumpăram la preț dublu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise să-l facă vreodată tuș. N-avea decât să verifice cine poftea. 18 Dar dacă eu eram dintre toți singurul care rămânea cu această senzație? 19 Într-o bună zi un milițian și-a făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-ar fi fost nevoie să se deschidă pentru prima oară după mulți ani ambele canaturi -, răsuflând greu de parcă abia i-ar fi ajuns aerul și i-ar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de un individ pe nume Schipor I. Ion. Ion Schipor s-a ridicat încet de pe pat, unde șezuse înconjurat de hârtii. O uniformă albastru-vineție să intre în cămin la noi, Dumnezeule! Se întâmpla pentru prima oară. Ceva oribil, ceva monstruos! Milițianul i-a cerut buletinul și a întins mâna să-l primească imediat, deși vedea foarte bine că avea să dureze un timp până ce Ion Schipor avea să se dezmeticească, avea să scotocească prin sacoșele lui unde totul era vraiște, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
printre hârtii. Dar asta însemna mâna întinsă ferm a autorității și a legii: autoritatea n-are timp de pierdut. Și fiindcă Schipor a dat să protesteze și a îndrăznit să întrebe de acuzația care i se aduce, fața toată a milițianului s-a lățit instantaneu și gâtul i s-a lățit și el în prelungirea feței, cu vene cu tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toate amănuntele de genul ăsta, bune de pus, cândva, în piesele lui de teatru cu ego și alter ego; și de aceea, de avea să se mai ivească vreodată prilejul, avea să întoarcă pe toate fețele toate acele amănunte. Dar milițianul nu, el era sigur că toate aveau să se sfârșească în doi timpi și trei mișcări. Și după ce că ești un căcat de poponar, le mai și bagi ăstora gărgăuni în cap cu ghicitul tău nenorocit în palmă! Versat cum arăta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gărgăuni în cap cu ghicitul tău nenorocit în palmă! Versat cum arăta, l-a înăbușit pur și simplu. Fără figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe ușă a intrat și un al doilea milițian cu o armă automată la umăr. Iar în spatele său s-a ițit mutrișoara agilului Constantin Topoloveanu. ----------------------------------------------------------------------- PAUL TUMANIAN Manechine 2 1
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia cu care plecase atunci când l-am văzut ultima oară, am rămas atât de mirat încât n-am putut rosti nici un cuvânt, ăla înalt și cărunt s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul a tras spre el pachetul unsuros și l-a desfăcut și a spus că acum a sosit momentul, și a scos din cârpă un uriaș revolver. Unul ca ăsta nu mai văzusem, era cu mult mai mare ca ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe, spunându-mi să iau seama, că e un Luger, și că acest pistol, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iată, ce serbare populară e pe cale să devină înmormântarea asta. Și într-adevăr, erau foarte mulți, nu mai văzusem atâta popor de când ne pregătisem odată pentru vizita comandantului suprem al forțelor armate, cu diferența că acolo erau mult mai mulți milițieni, aici am numărat doar vreo cinșpe sau șaișpe, stăteau la intrarea în cimitir, în uniforme, înaintea noastră mergea un bărbat scund, cu pălărie, și l-am auzit spunând cuiva de lângă el că se pare că milițienilor le e teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
erau mult mai mulți milițieni, aici am numărat doar vreo cinșpe sau șaișpe, stăteau la intrarea în cimitir, în uniforme, înaintea noastră mergea un bărbat scund, cu pălărie, și l-am auzit spunând cuiva de lângă el că se pare că milițienilor le e teamă să nu se pregătească ceva, de-aia sunt atâția, dar celălalt și-a scuturat doar capul, zicând că aiurea, ce-ar putea să se întâmple la o înmormântare, îl îngroapă pe bătrân, apoi toată lumea se duce acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a pus piedică și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-a deschis ușa, și au năvălit milițienii și groparii, milițienii cu pulane de cauciuc, iar groparii cu mâna pe cozile de hârleț, și atunci m-am uitat la omenetul care stătea pasiv, și nu făcea alta decât să se holbeze ca la circ, și am strigat la ei, să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]