2,172 matches
-
localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de altfel autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor în Filozofie “Spre deosebire de ceilalți naivi, Mihai Dascălu nu mimează, nu-și construiește lastic candoarea, ci și-o transpune pe pânză la fel de firesc cum respiră, cu detașarea ironică, uneori sarcastică, a celui care, jucându-se judecă și se judecă” Ion Butnaru, Jurnalist „Stimate Mihai Dascălu ,expoziția dumitale e o izbândă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
televizor, nu ești vedetă (unii, pentru care vedetismul e totul, spun chiar că nu exiști). Acestea fiind zise, revenim la ideea de parazitare a televiziunii. Cum so parazitezi? Așa cum procedează orice parazit: se adaptează cât mai bine la funcțiile corpuluigazdă, mimează că face parte din el. Prin urmare, pentru ca micul ecran să se transforme întro unealtă eficientă întru celebritatea lor, oamenii de cultură trebuie săși adapteze discursul la cerințele televiziunii. Dacă vor veni doar cu lecția învățată de acasă, cu perorațiile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
puțin timp sau încolonat cu toții, cuminți, în trena lui Dan Diaconescu. Mai întâi iau preluat pseudovedetele (Magda Ciumac, Ogică, Tolea Ciumac etc.), apoi stilul cu totul. Înainte, vedetele promovate de televiziuni erau cele care, deși spălate pe creier, aveau sau mimau vreun talent (de obicei, din zona muzicii). Și dacă doar mimau talentul și făceau de fapt playback, măcar se sforțau să arate bine. Astăzi, singurul talent al vedetelor care ne invadează este că sunt dispuse să facă sex cu cât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Mai întâi iau preluat pseudovedetele (Magda Ciumac, Ogică, Tolea Ciumac etc.), apoi stilul cu totul. Înainte, vedetele promovate de televiziuni erau cele care, deși spălate pe creier, aveau sau mimau vreun talent (de obicei, din zona muzicii). Și dacă doar mimau talentul și făceau de fapt playback, măcar se sforțau să arate bine. Astăzi, singurul talent al vedetelor care ne invadează este că sunt dispuse să facă sex cu cât mai mulți oameni și în fața camerelor de luat vederi. Trăim vremuri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că n-ar putea exista o lume alcătuită numai din pionieri. Tot ce-a fost smuls necunoscutului s-ar sălbătici la loc. Teama de a fi descendent e absurdă. Ironiile contra epigonilor vor să lovească, de fapt, În gestul care mimează uimirea exploratorului În loc să facă, după puterile sale, terenul să rodească. Ezit să cred ce zicea Delacroix, că geniile nu se afirmă prin noutatea ideilor, ci prin acea idee fixă că nu s-a spus destul ceea ce s-a spus, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un zâmbet slab. - Te cred. Dar totul este bine. Ai scăpat de ce a fost mai greu. Ți-am adus un buchet cu florile tale preferate. Știu că-ți plac foarte mult gladiolele albe. Erau în număr mare. Își atinse obrajii, mimând o sărutare. - Uită-te în pătuț și vezi prințișorul nostru. Cât e de frumos. Are numărul 10 pe mână. - O, ce micuț e! Ce frumos e! Dar cu cine seamănă? - E prea devreme să știi. Mai târziu îți dai seama
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
p. 62"/>) ; sau : „E om bun, măcar că-i jidan” ; sau : „E evreu, dar om de treabă” ; sau : „Măcar că-i jidan, tot are dreptate” ; sau : „E un erou, măcar că e ovrei” <endnote id=" (293)"/>. Iată și alte formulări, prin care este mimată surprinderea : „Jidaucă, jidaucă, dar suflet are, ca tot omu’ !” <endnote id="(197)"/> sau prin care este exprimat regretul : „Ce om cumsecade, păcat că-i ovrei” <endnote id="(3, pp. 30, 59 și 65)"/>. Sau : „Păcat că-l cheamă Le(i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moda românească, 1790- 1850. Între Stambul și Paris, Editura Maiko, București, 2001. 862. I.L. Caragiale, Kir Ianulea, nuvele și povestiri, Editura pentru Literatură, București, 1964. 863. Acum (la Începutul anului electoral 2004), tot În scopuri demagogice și politice, C.V. Tudor mimează „schimbarea la față”. Încercând să-și „spele” imaginea, el pretinde că a devenit peste noapte „filosemit”. De fapt, scopul politicianului naționalisto-populist este acela de a fi considerat „onorabil” și de a fi „acceptat de către marile cancelarii [occidentale]” (cum se admite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
îmi revine datoria neplăcută de a vă anunța că Păcală (Denis ștefan) se întoarce. S-a întors. A fost văzut la granița romîno-ungară, la volanul unei camionete pline de orătănii (furate, sînt sigur), îmbrăcat într-un costum de gigolo și mimînd (în răspăr cu post sincronul) un cîntec în care era vorba despre dușmanii lui. (Dacă Andy Garcia ar avea un văr manelist, cam așa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ( De unde
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
muțește din cauză că Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat șapte zile de doliu) e un tur de forță. în realitate, Mălăele și Lustig nu au mai mult de cinci sau șase idei comice (nuntașii mănîncă fără tacîmuri, lăutarii își mimează cîntecele, urările se transmit prin telefonul fără fir, cumetrele se ceartă prin gesturi, copiii sînt legați la gură) și, cum nu știu să structureze secvența astfel încît să existe o progresie logică, o creștere (de exemplu, nuntașii să încerce mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
zi, actua- litatea fiind materialul cel mai friabil în fața timpului. Ceea ce a putut să înșele a fost acest caracter mimetic prin care opera scriitorului părea că desfășoară necontenit un pliu al lumii ziarului, realizând o aparență înșelătoare așa cum anumite coleoptere mimează perfect mediul în care vie- țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția unui Caragiale lumi- nos, într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acest interlocutor și nu tatăl natural, așa cum tot primul își manifestă compasiunea față de lăuză. Odată descărcat de facerea soției, Nae revine numai- decât la desfacerea lumii, subiectul care-l interesează, enunțând fraza care pune capăt disponibilității interlocu- torului său care mimează deodată oboseala și graba. Dila- tarea spre enorm a cărei expresie o constituie discursul lui Nae se află în strânsă legătură cu instabilitatea psiho- motorie a acestuia. Iar fixarea este recuperabilă nu atât dintr-un eveniment, nașterea, ci dintr-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avem dreptul să-l socotim nesincer, cât de acest raport inadecvat între Erou și Putere, între Erou și Societate, inadecvare recuperată la nivelul raportului dintre Text/Discurs și Context. Această disproporție urmărește în mod fatal majo- ritatea personajelor caragialiene care mimează sau chiar au vocația grandorii. În aceste situații, disproporția creează deformarea și devine și o sursă inevitabilă a comicului. Nu este Coriolan Drăgănescu produsul unei retorici, a propriei sale retorici, dar mai ales a celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
adevărat care indică numi- nosul camuflat în profanul unei existențe liniare. Pe de altă parte, tonul aparent mieros nu este doar o construcție ironică. Lefter invocă excelența unei sensibilități aristocra- tice la confiniile cu nevroza, iar pe de altă parte, mimează stilul aulic în măsură să retrocedeze semnatarului dis- tincția care i se cuvine și delicatețea aproape nevrotică care rezonează cu aristocratismul său. Modestia este tru- cată, vestmânt de camuflaj pentru un orgoliu princiar sub care se ascunde resentimentul. Acest mesaj
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
verbul moneō, monēre, monuī, monitum „a atrage atenția”, „a aminti”, „a avertiza”. Acest reglaj al discursului este esențial, consemnarea mărturiei ține de istoria orală, însă naratorul o încredințează unui potențial istoric ca document, de aici și adoptarea unui stil care mimează până la un punct discursul istoricului. În ce privește justificarea incapacității cadrului formal al relatării de a incorpora istoria globală a evenimentului, aceasta ascunde nu o alegere estetică sau o imposibilitate practică, cât problema redimensionării evenimentului la o scară spe- cifică marilor momente
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
m-am cunoscut cu familia Baron, în urmă cu exact 15 ani. De fapt, frații Baron au fost chiar primele mele cunoștințe din Iași, orașul în care am descins după terminarea facultății. (În momentele acestea avionul a pornit și stewardesa mimează tehnicile de ajutor în timp de pericol. Doamne ferește!) Am întrerupt un „moment” până am ajuns sus. De acum pot scrie, suntem la o înălțime apreciabilă și datorită superbei zile (cerul e senin) soarele se oglindește în lacurile de pe pământ care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lectura a două carți Împrumutate de la domnul Botta: una despre yoga, descriind asanele, și alta despre metodele de euritmie ale lui Rudolf Steiner. Am experimentat Împreună raporturi diverse Între tăcere, sunet, silabă, cuvânt și Înlănțuiri poetice de cuvinte, adăugând apoi mima, mișcarea, ca un curent vital care susține abstracțiunea. Era o primă Încercare de meditație În mișcare, un prim pas În direcția Trilogiei. O scrisoare primită de la un telespectator a fost Încurajatoare: „Privind la televizor aceste mișcări executate cu Încetinitorul, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am Înghesuit Înapoi, la locul lor. Îmi amintesc apoi cum ședeam pe patul mamei, cu voluminoșii ciorapi În mâini, străduindu-ne să jucăm spectacolul la care ea dorise să asiste; dar Încurcasem În așa hal hârtiile de Împachetat și am mimat atât de prost surpriza și entuziasmul (parcă-l văd pe fratele meu dându-și ochii peste cap și exclamând, imitând-o pe guvernanta noastră franțuzoaică, „Ah, quei c’est beau!“, Încât, după ce ne observă o clipă, „publicul“ nostru izbucni În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să facă haz de toți acei oameni ireali care mimau În orașe străine o civilizație moartă, mirajele Îndepărtate, aproape legendare, aproape sumeriene, ale St. Petersburg-ului și ale Moscovei din perioada 1900-1916 (perioada care, chiar și În anii douăzeci și treizeci, părea perioada 1916-1900 Î.Hr.). Dar cel puțin erau protestatari
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deci au făcut-o și pe asta! M-a aprobat, oftând. Părea mâhnit. Nicolae Manolescu s-a solidarizat cu noi printr-o vagă mâhnire. Bună și ea, mâhnirea. Alți colegi (Iorgulescu, de pildă) nu s-au obosit nici măcar să o mimeze. * La înmormântarea lui mamaie, în iulie 1975, lui Marius făcându-i-se rău în cimitir, printre morminte, încercând să vomite fără a reuși, convulsionându-se... Văzuse ceea ce el n-ar fi trebuit să vadă: osemintele părinților săi, la 16 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
până la ultima notă cântată cu deplin succes. În replică, tenorul ieșean Cosmin Marcovici nu s-a lăsat mai prejos, având o prestație artistică pe măsură în rolul Contelui Almaviva. Cu siguranță în glas, încă de la Serenadă, apoi jocul său rafinat mimând neliniștea din finalul primului act și aplombul interpretării sale din actul doi, au culminat cu dozarea jocului în travesti-ul din actul III, subsumat perfect succesului de ansamblu. Pentru o mai bună înțelegere a datelor problemei, voi informa că acest
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Fiorelo, în actul I, iar în actul II, cu același bun randament, și în rolul Comandantul gărzii. Corul de bărbați, condus de Doru Morariu, a reliefat o valoroasă prestație, atât pe plan vocal, cât și în momente când trebuiau să mimeze mânuirea unor instrumente. Inspirația dirijorului Alexandru Lăscae de a alege pentru concert această minunată operă a genului buff a însemnat un mare succes în fața unui numeros public ieșean deja format pentru operă, care a aplaudat, cu sinceră încântare, la scenă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din bunele preocupări din domeniul manifestărilor culturale au fost abandonate, ori din pricina prejudecăților, în principal, ori datorită complexului de a nu fi etichetați ca nostalgici ai epocii anterioare, de care, îmbucurător, reușim să ne distanțăm vizibil. Exagerările și improvizațiile care mimau actul cultural, făcăturile subculturale - dăm ca exemplu ridicolele dansuri tematice - au descurajat vechile bune tradiții ale competițiilor artistice în toate domeniile, care erau prezente pe scene înainte de război. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem și faptul că au apărut
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
adică energie. Sunt, nefiind, infinit. M-am înmulțit cu 1000". Exemplele pot continua: aceeași extravaganță, aceeași surprinzătoare disociație, caracterul criptic, nu lipsite de oarecare farmec. Proza acestor scriitori denotă, pregnant, boala mai ascunsă, aberația. Caracterul ei original este imposibil de mimat; scriitorii care se aventurează în acest domeniu de "rezervație specială" eșuează în impostură. Nebunia nu poate fi mascată, nici ascunsă în opere. * Ar fi interesantă o monografie în care patologia literară să se confrunte cu falsul. De altfel, pe această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și să ne tratăm moral unii pe alții, dacă preferăm ordinea și civilizația anarhiei și barbariei. Felul în care înțelegem să trăim, cel puțin în demonstrația pe care o facem în ultimii ani de când nimeni nu ne mai obligă să mimăm afilierea la Codul eticii și echității socialiste, poartă cu sine caracteristicile a ceea ce eu numesc etică mioritică. O comunitate tinde să formuleze reguli de comportament nu atunci când este într-o situație armonică, ci tocmai într-o situație de conflict. Norma
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]