3,813 matches
-
Sorin duce arătătorul mâinii stângi în dreptul buzelor și atât. Asta vrea să însemne: Secret! De ce ții o mână la spate? îl întreabă Sorina. Ce ascunzi acolo? Băiatul, însă, face același gest. Când să intre pe poartă, Sorin și Sorina se minunează. Ce mare e școala! Și ce frumoasă! Ca o casă primitoare, care-i așteaptă cu dragoste pe copii! Grădinița pare un pitic pe lângă ea. Chiar și blocul lor, care, orice s ar spune, e cel mai frumos din cartier, nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
același înțeles pentru: avere, stâncă, comoară, culme, grămadă. Ceahlăul „Pe tot întinsul țării nu este alt munte mai cunoscut, mai căutat, mai des pomenit, sfințit chiar de mulțime. A dat naștere la povești ori legende și-n popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori. Faima lui nu stă numai în amănunțita arhitectură a formelor de piatră, care au răscolit imaginația poporului; nu i-a stabilit-o numai impunătoarea-i înfățișare, înălțându-se asupra celorlalți munți învecinați, cât faptul că prin aceasta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ară pe îndelete, pregătind recolta anului următor”. (S.Mehedinti,G. Vâlsan , Lecturi geografice) b) Vara (compunere cu sfârșit dat) „Căldură au verile României din prisos. Grija cea mare e pentru mersul ploilor. Când și acestea sosesc la timp, grânele sunt minunate, porumbiștile ating înălțimea unor păduri tinere” ... (S.Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
erați și voi de față să vedeți și să ascultați cât de frumos citea Mădălina. "Așa i că ai terminat clasa I cu media 10?" a întrebat-o când a terminat de citit. "De unde știi? Ești un adevărat vrajitor..." se minună Mădălina. Cerințe: 1. Rezumați într-o frază povestirea de mai sus. 2. Scrieți o scurtă caracterizare a piticului. 3. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru: posomorât, lulea, ațipea, ședea. 4. Alcătuiți trei comunicări în care verbul a spune să aibă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au văzut pe Șuier zăcând între cei patru lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Rog. Începeți! —Hai, mami, spuse Esmé. Marlena era Îngrozită de ceea ce plănuise fiica ei. Din toate momentele, Esmé Își alesese să fie cooperantă tocmai acum. Harry se Îndepărtă Încet, râzând și strigându-le drept Încurajare: Da, așa, cântați! O să fie minunat! Camera se porni să filmeze. Ploaia continuă În fundal, iar vocea lui Esmé acoperi vocea pițigăiată a mamei ei. Lui Esmé Îi plăcea la nebunie să cânte. Una dintre prietenele ei avea un aparat pentru karaoke, iar ea cânta cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pisoar În aer liber... Și chiar În timp ce pronunța cuvintele, Își dădu seama de groaznicul adevăr. —Rahat! O văzu pe femeia În costum tradițional scoțând un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai În legătură cu ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zăpăcea puțin: —Marlena dragă? —Hmm? — Cred că Începi să-mi placi. Marlena Își recăpătă echilibrul emoțional. Începe „s-o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia să spună? Ar fi minunat dacă te-aș putea săruta, adăugă el. Aerul ăsta bonom Începea să i se potrivească precum o mănușă. Marlena se Întrebă din nou: minunat? Un apus e minunat. Un răsărit - și Înainte să apuce să se mai joace cu propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Marlena porni Într-acolo, Esmé o văzu și veni țopăind spre ea. —Mami, Harry, uite ce au făcut pentru Cuțu-Cuțu. Orez și pui! Exact cum a zis Harry. Și l-au pus În cănița asta frumoasă. Nu-i așa că sunt minunați? Toți o iubesc, mamă. Ne-am distrat super. Pe jumătate adormit, Bennie ridică receptorul. —Cu domnișoara Chen, vă rog. — Nu e aici. Bennie se uită la ceas. Rahat, era șase dimineața. Cine naiba era cretinul care suna la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
face un prim-plan cu fotogenicele femei Padaung cu „gâturi de girafă“, Îmbrăcate În port național, numite astfel din cauza celor zece inele pe care le poartă În jurul gâtului, le apasă pe umeri și le dau aspectul alungit - toți turiștii se minunau când le vedeau. Iar femeile În cauză, care vor fi repetat Înainte pentru a se arăta Îngrijorate de soarta prietenilor străini, Își vor clătina capetele cu grație deasupra gâturilor Împodobite În timp ce vor face cu mâna sau, și mai bine, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a avut un gând surprinzător: mult timp după ce va fi mort, râul va continua să curgă și, odată cu râul, și el. Și-a imaginat un tânăr care Îi semăna, care avea aceeași vârstă și aceeași culoare a pielii. S-a minunat că sângele lui va curge În acest tânăr și Îl va atrage spre acest loc frumos și sălbatic. Și apoi tânărul va avea aceleași gânduri, că Într-o zi va urma un altul, și apoi un altul, cu aceeași culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înțeles - nu pentru că se Întâmplase cu ea, doar În cazul În care s-ar fi Întâmplat. Desigur, puteau mereu să mai ia o mostră de Balanophora. Doamne, ce descoperire extraordinară! Lunile au trecut, povestea lor de dragoste continua să fie minunată, o sincronizare perfectă. Harry o numea logodnica lui, așa cum declarase și la știri. Mai avea doar de ales inelul. Îi spusese Marlenei că se gândea să facă unul la comandă, dar Încă nu găsise designerul perfect. Designerul perfect urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la consens. Ce dacă aceste relatări nu erau de Încredere? Uneori, să minți este un lucru admirabil. Marlena și-ar fi dorit să-l convingă pe Harry să mai stea și la ea din când În când. Avea o casă minunată În Parnassus Heights, dar se mutase În apartamentul lui Harry de pe Russian Hill În momentul În care el Îl declarase cuibușorul lor de nebunii. Era mai mic decât casa ei, și părea și mai mic deoarece servea drept adăpost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ajung dacă mă gândesc numai la nimicuri? Nu înțelegeți ce am vrut să spun, nu-i așa? Viața mea... Să călăresc - asta a fost viața mea. Am participat la multe curse mari din întreaga lume și am câștigat. A fost minunat. Acum îi instruiesc pe tinerii jochei. Am impresia că mă urc pe cal odată cu ei. Asta e legătura dintre noi. E ceva magnific. Asta e viața mea actuală.“ „Când mănâncam, mi se facea atât de somn, încât nu puteam rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
genul ăsta. Urmăresc și seria Gulia roșie. Asta este o bancnotă de 10 000 de yeni falsă (râde). De fapt, e un carnețel pentru adrese, cu calculator. Când mă duc la câte un bar și le dau asta, fetele se minunează, dar de multe ori îmi iese șmecheria. Umbrela. ăsta e un bilet la loto pentru extragerea din săptămâna asta. Medicamente. Și astea tot medicamente. După ce am inhalat sarinul, cunoștințele mele erau îngrijorate și mi-au recomandat tot felul de doctorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
avut loc atacul cu gaz sarin, făcea parte din Ministerul Științelor și Tehnologiei, unde se ocupa în special de problemele legate de computere. Cei șase ani din viață pe care și i-a petrecut în sânul sectei Aum au fost minunați, fără nici urmă de nori, până când liniștea a fost distrusă de atacul cu gaz sarin de la metrou. Acolo și-a făcut mulți prieteni. Cu toate că nu a părăsit în mod oficial secta Aum, nu mai locuiește împreună cu ceilalți membri și păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca prin minune. În ziua următore nu mai aveam nimic. Niciodată nu prea am avut poftă de mâncare, îmi era de ajuns o jumătate de castronel pentru copii. După antrenamentul acela, puteam mânca un castron întreg. Părinții mei s-au minunat. Durerile de cap au încetat. Am devenit plină de viață. «Ei, asta chiar e ceva», mă gândeam eu. Domnul acela mi-a propus să ne înscriem în sectă împreună. Eu am ezitat destul de mult. A tot insistat, a tot insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vor vedea Ierusalimul, ca locuința liniștită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată, și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de rîuri, de pîraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți, și nu trece nici un vas puternic. 22. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
început din cauza asta. Apoi din conștiinciozitatea unui funcționar corect. Apoi pentru că s-a obișnuit cu mine... Sau poate chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câ eu mă cam rușânam ... mă uitam la chicioarili doamnei lu' dom' profesor, c-am auzât câ ari niști sandali cum nu s-o mai văzut șâ cum era disculțâ, li căutam sâ văd pi undi li-o ci pus ... Minunându-ne cu câtă repeziciune ajunsese în celălalt capăt de sat vestea despre sandalele cu pricina, soția le-a adus de sub o băncuță din holul de la intrare. - Doamne, da frumoasâ mai sânt! Șâ cu toace di celea lungi șâ legati așă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
dar nu prea știe cu ce s-astupe gaura din cap, de care e conștient, pentru că nu e așa de mare încât să-l fi lăsat inconștient. S-a dus chiar și la câțiva doctori și pe mulți i-a minunat cu întrebarea lui; după ce intra respectuos în cabinet, cu mâinile frământând de zor ceva în față, că auzise el că nu e bine să mergi la doctor așa chiar cu mâna goală, văzându-l așa de încurcat, îl întrebau: - Ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
dar săltând de viață. Căci pentru boierul Pandele ramurile copacilor erau brațe fierbinți, trunchiurile umede corpuri prin care curge sângele, iar merele rotunde sâni de femeie împlinită. A murit deodată, doborât ca un stejar într-o pădure. Oamenii s-au minunat de această veste și și-au făcut cruce. Erau deprinși ca în fiecare an să conducă pe cineva la cimitir, dar boierul li se părea etern. Toți repetau știrea, nedumeriți. Și dacă Pandele s-ar fi sculat din sicriul enorm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la o stație intermediară. Cum m-a văzut, dintr-un colț al vagonului, nedormit și galben, Vana mi-a făcut semn: "N-ai nici o grijă". Și fără să mai aștept detalii, brusc liniștit, salutai o cunoștință din vagon, o domnișoară minunată de grație și căreia îi făcusem curte odinioară. Până la București ne-am întrecut în glume, în complimente, în aluzii sentimentale, în înțelegeri subtile și complice, iar eu păream (mi s-a spus mai pe urmă) extrem de nervos, dar extrem de fericit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]