2,450 matches
-
de obicei cu coarne și picioare de țap. footnote>... Știț‟ voi ce‟i acela faun?... Nu?!... vă spun eu. I‟un fel di ființă, corcită, cu chip di om și de țap! ei, ați înțeles?! - Tț,..tț..tț.. făceau ei mirați, dar și înfiorați de corcitura aceea pocită. - Se spune că el, faunul, este stăpânul codrilor și animalelor. - Cum, stăpân și peste lupchi?!... întrebară copiii într-un glas. - Da, și peste lupchi, peste toate animalele și pasările, peste tot! - Tț..tț
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atunci când ar fi meritat s-o facă. Totuși, pe mulți îi deranja chiar și această îngăduință a ei față de imperfecțiunile lor. Darcey lucra la etajul șase. În timp ce liftul urca ușor, le ascultă pe Margaret Rooney și pe Mylene Scott pălăvrăgind mirate despre ultima despărțire din lumea celebrităților și fu de acord cu ele că era numai vina lui - deși nu prea urmărise povestea de iubire dintre cântărețul ăla sexos și actrița și mai sexoasă de la Hollywood, fiind în general sceptică în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcu un semn din cap, îi zâmbi și se îndreptă către lift. Apoi se aplecă și ridică un pachețel micuț de pe jos. Cred că e al tău, spuse, și îi puse pe birou un alt Tampax. Era de-a dreptul mirată că el n-o auzea scrâșnind din dinți, în timp ce-l privea cum se urcă în lift. Acest scrâșnet era un obicei mai vechi al ei, și i se întâmpla mai ales când dormea; de fapt, poate că încă îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Și așa s-ar și întâmpla dacă ți-ai da puțin silința să arăți bine și nu i-ai teroriza luându-te de ei până să apuce să deschidă bine gura. — Nu înțeleg ce vrei să spui. Darcey o privi mirată. —Ești blondă! exclamă Emma. Blondă naturală. Cu ochi albaștri și dinți perfecți. Vorbești de parc-aș fi un cal! se îmbufnă Darcey. —Păi, în momentul ăsta arăți mai mult a cal decât a ființă umană, îi spuse Emma fără ocolișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
funcționează, spuse ea arătând spre ecranul gol. Și nu-mi spune să verific dacă monitorul e în funcțiune sau dacă sunt conectate ca lumea cablurile pentru că am făcut asta deja. Vorbise mai aspru decât avea intenția, și el o privi mirat. —Calmează-te. Punem genul ăsta de întrebări pentru că în nouăzeci la sută din cazuri asta e problema. Păi, atunci, eu sunt în celelalte zece la sută, îi spuse. El îi zâmbi. Sigur că da. Bine, atunci hai să vedem. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ușor surprinsă, că le putea rezuma chiar destul de bine și că existau câteva idei pe care trebuia pus accentul în fiecare. Tocmai sublinia o posibilă greșeală într-un contract din America de Sud, când Max intră din nou în birou. O privi mirat. Tot aici ești? — Am niște chestii de făcut, spuse. Aveai dreptate, Max. Trebuie să muncesc mai mult. Max ridică neîncrezător din sprânceană. Serios, zâmbi ea. Atunci când am să-ncep să-mi valorific eforturile, n-o să mai ai nici o scuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Soneria se auzi din nou. Da, da, imediat, bombăni ea ridicându-se și oblojindu-și colțul gurii, pe care îl simțea cum se umflă tot mai tare. Iar se auzi soneria. —Aidan! Îl privi surprinsă. —La naiba, Darcey! spuse acesta mirat. Ce-ai pățit? Fata se privi în oglinda de pe perete. Buza ei era acum cam de două ori mai mare decât ar fi fost în mod normal. M-am lovit, spuse. —Arată nasol. Întinse mâna să o atingă, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să se întâmple chiar acum acolo... Scoase un țipăt scurt și ascuțit, călcând pe o bucățică de ciob de la castron pe care nu o măturase mai devreme. La dracu’! exclamă țopăind prin bucătărie. Ce s-a întâmplat? Aidan o privi mirat și apoi văzu sângele curgându-i din picior. Se albi la față și expresia i se transformă într-una de groază. —Vai, Darcey, uite ce e, iartă-mă, eu... nu mă descurc cu sângele. Mă ia amețeala. Fata îi observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce? întrebă în timp ce își prindea cerceii. Spera în gând că Nieve nu își va prelungi prea mult vizita. Își dorea să stea de vorbă cu prietena ei, dar nu în seara asta! Sau ce, zise Nieve. —Hm? Darcey o privi mirată. Nu mai lucrez cu Max. —Nieve! De ce? Credeam că îți place acolo. Plus că aveai din ce în ce mai mult succes în meseria asta alunecoasă! — Da, mă rog, toate mergeau ca pe roate, iar Max chiar începuse să aibă încredere în mine, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu mai ascultase genul ăsta de conversații: binevoitoare la suprafață, iar în profunzime pline de tensiuni și lupte pentru putere - fiecare avea câte o intenție ascunsă. De ce ai ales domeniul dezvoltării afacerilor? întrebă brusc Neil. Darcey se uită la el mirată. Se afla la capătul opus al mesei și fusese nevoit să vorbească mai tare pentru ca ea să-l audă. —Pardon? — Știu că inițial te ocupai de actuariat, continuă el. Ce te-a făcut să-ți schimbi orientarea? Rahat, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
despărțit de tine, am început să am problema asta. —Aha. O urmă afară din lift pe holul scurt în capătul căruia se afla apartamentul ei. Descuie ușa și o împinse. Intră șontâc-șontâc, și Neil o urmă. Se uită în jurul lui mirat. —E foarte ordonat, spuse el trăgând draperiile de la geamurile din sufragerie. —Pardon? — Ordonat și curat, repetă el. E foarte ordonat și curat. Locuința noastră n-a fost niciodată așa. —E ușor să păstrez ordinea dacă locuiesc singură, zise Darcey. Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o comandă, remarcă Sally. Restaurantul nu e foarte departe și probabil am nevoie de o gură de aer proaspăt. Păși încet spre ușa turnantă și apoi se opri. Bună, spuse Neil care tocmai intra. Te-ai întors. — Da, zise ea, mirată să-l vadă. Azi-dimineață. —Și ești în regulă? o întrebă examinând-o din cap până-n picioare. Da, tocmai ieșeam să-mi iau un sendviș. Un prânz întârziat? Neil își consultă ceasul. —Recuperez, îi explică ea. Atunci haide, spuse Neil zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tu la bar? o întrerupse Rosa. M-am oprit să beau un pahar înainte să mă întorc aici, mărturisi Darcey. Mă simțeam... aveam nevoie să fiu singură câteva minute. Carol o strânse ușor de braț, iar Rosa afișă o figură mirată. — Dar nu asta contează. Darcey își privi cele două prietene și apoi se întoarse spre Nieve și Aidan, care nu se mai sărutau, ci râdeau și glumeau la masa din capăt. —E vorba despre compania aceea. Am auzit numele companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ne-a luat ceva timp să ajungem la pasul ăsta, recunoscu el. — M-a surprins invitația. O privi încurcat. —A fost ideea ei, nu a mea. Mă gândeam eu, zâmbi Darcey dintr-odată. Ca să se laude? Aidan făcu o figură mirată. —Probabil. — Deși poate că a fost mai mult de-atât, spuse Darcey. Poate că voia să îmi demonstreze că relația voastră e pe bune. Aidan se miră și mai tare auzind interpretarea corectă pe care Darcey o dădea intențiilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
voia să creadă că era iubirea vieții ei. Nu în ziua când m-am măritat, vorbi ea într-un sfârșit. Însă mai târziu, când aveam probleme cu Neil, m-am gândit că probabil că așa era. Brusc făcu o figură mirată. Cred... cred că voiam să pot da vina pe cineva, pe altcineva, pentru faptul că nu mergea. Era ușor să-mi închipui că încă îl iubeam pe Aidan. E absolut grozav, zise Carol. Nu-i de mirare că ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o slujbă în noul format, dar nu crede că o s-o accepte. Se pare că s-a săturat de finanțe la nivel înalt deocamdată. Ceea ce înseamnă că în timp ce tu faci furori, ea a pierdut cursa, observă Neil. Darcey îl privi mirată. —Eu nu gândesc așa, spuse ea. —Nu? — Sigur că nu! Și nu-ți pare câtuși de puțin bine că în sfârșit a primit ce merita? întrebă el. Fata care ți-a stricat viața acum și-a stricat-o și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
siguranță, zise ea ridicând din umeri și apoi zâmbind. Am fost să văd o casă astăzi. Adică am trecut pe lângă niște case și am vizitat o dărăpănătură despre care agentul imobiliar mi-a spus că are potențial. Neil o privi mirat. Până la urmă tot te gândești să lași baltă totul? Darcey clătină din cap. Nu cred că sunt tocmai pregătită să las totul baltă. Cel puțin... viața mea nu mai e așa. Într-o bună zi, da. Probabil că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în colțul gurii iar eu (fluture de noapte) am orbecăit printre vise 26 august 2011 Două maluri, același eu, același vis între două maluri eu pe un pod suspendat invizibil mi se fac semne din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pădurii, spre Podu de Lut. Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o pungă cu galbeni și jurământul haiducesc! Mirați, cei doi flăcăi se ploconiră în fața uncheșului și-i sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încredințare, Crăiasa, care, după ce bău, cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din coaja unui copac, se transformă într-o fată frumoasă, haina verde se preschimbă într-o rochie albă de mătase, iar coroana hidoasă într-o coroniță de aur. Mirați, drumeții începură ași căuta ascunziș, ba Ionică încercă să o ia la sănătoasa, dar, pe loc, le-au amorțit picioarele, rămânând statui vii. Eu am fost blestemată de un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile-n sân? întrebă mirat diacul. Domnul e bolnav, iar steaua lui a început să apună. Boierii moldoveni s-au săturat de grecii pripășiți în jurul tronului și în pământurile primite de la Ștefan cel Mare! tună Miron Barnovschi, aprinzându-se. Eu voi fi noul domn, iar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Dar, ce mă mai socoți un băitan, bade Vasile? Iaca am și eu spre douăzeci de ani. Acuși, o să joci la nuntă! se făli Mihai. Am de gând să plec să-mi caut un rost ! Și taică-tu știe? întrebă mirat moșneagul. D-apoi cum! El m-a îndemnat, răspunse mai puțin hotărât băietanul, ferindu-se de căutătura vicleană a moșneagului. „Tii, ista nu-i lucru curat. Băietul a fugit de acasă!” se încredință gospodarul, în timp ce carul ajungea la poteca care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
așteaptă tot plin. Mai există și azi triburi care cred că beția pune omul în comunicație cu zeii, dar în acest domeniu n-am nici o șansă. Zeii nu mă pot ajuta decât să gust. Ca să nu se observe, mă arăt mirat că n-am văzut deloc porumb în Yucatan. Dar mirarea mea se pierde într-un accent mai forte al orchestrei care cântă "Această noapte, aici". Nu. Peste câteva minute vom pleca. Iau cu mine bulgărele de rocă în care se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
despre moartea unui cunoscut care nu ți-a fost prea apropiat) și-mi spuse repede, de parcă n-ar fi vrut să strice plăcerea acelei după-amieze însorite, că Lulu a murit. Atunci, pe terasa înconjurată de lădițe cu flori, sub ochii mirați ai lui Michi, ai femeii care servea la mese și ai 173 unor copii care-și socoteau mărunțișul, am făcut prima "criză" din cele care mi-au împărțit de atunci viața în "perioade cu Lulu" și "perioade fără Lulu": cerul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prea am cu ce să cumpăr, părintele Ioan mi-a trimis întotdeauna bani când aveam nevoie, Cum e noul stareț? el mă întreabă și eu îi spun ce știu, îmi mai scrie fratele Rafael, Se construiește mult la mănăstire, el mirat, Adică?! S-a ridicat o nouă casă de oaspeți, mare, frumoasă, așa-mi scrie fratele Rafael, iar pentru călugări chilii noi, sunt mai mulți călugări acum la mănăstire, totul s-a construit în primăvara asta, părintele vrea să spargă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]