3,438 matches
-
fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
frumoase de Primăvară, în care se oglindesc cerurile Moldovei, Bucovinei, Basarabiei, Ardealului, Banatului, Olteniei, Munteniei și Dobrogei, cu toate Sfintele lor ctitorii, cu toți minunații săi Eroi, Sfinți, Martiri, Voievozi, Vlădici, Cărturari, Cuvioși și Mărturisitori. Prietenia noastră hristică crește ca Mireasma divină a Zorilor Sfintei Învieri, ca o poezie a Duhului, pură, frumoasă și dumnezeiască. Numai Prietenia sfântă zămislește în sufletele pline de lumină, cântarea sacră a Adevărului unde crește liber și puternic înalta conștiință moral-ortodoxă, ca o flacără verde, celestă
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura omului dănțuiește cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
frumusețea ce cade în pâlpâiri serafice pe gândurile înflorite de albastrul-voroneț al cerului înflăcărat. Amintiri de neșters Frumusețea vine, dar nu vine nici prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este pregătit spre a înmuguri în acea mireasmă divină care ne copleșește miraculos. Frumusețea rodește în portul fiorurilor din pieptul dorului cast ca în sânul dragostei shakesperiene a eternilor eroi îndrăgostiți Romeo și Julieta, înfierbântând totul în lumina și fascinația care se cerne ca o corolă a bucuriei
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
tot așa ați recunoscut că neamul acesta românesc este un popor puternic și ales. „Ce Făt Frumos blestemat” Fătul Frumos nu poate fi blestemat, ci doar hărăzit Suferinței și Iubirii prin Frumusețea Sa. Frumosul îți trezește admirația pentru frumos, împrăștiind mireasma ca pe propria frumusețe. Dumnezeu stârnește Frumosul dumnezeiesc spre îndumnezeirea frumuseții umane. Îngerii reflectă frumusețea angelică peste azurul ce poleiește turlele semețelor mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
deznădejde, în depresie, în brațele traumei căutând salvarea doar în sinucidere. Durerea celor fără credință nu capătă înțelegere, ci cârtire, se amplifică atingând culmea neputinței și chiar infirmitatea sufletului. Viața omului este țesută pe un petic de cer, brodat cu mireasmă de țărână, cu înălțări și frângeri, cu surâsuri și lacrimi, cu mângâieri și întristări, cu dorințe și dezamăgiri, cu bucurii și dureri, cu biruințe și înfrângeri, cu azur și cu sânge. De aceea dreptmăritorul creștin alege durerea înfiind-o ca
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
răului în om, în societate, în lume, ba din contră îl demască cu toată tăria, grație dreptății sale instituite prin iubirea creștină circumscrisă renașterii spirituale lăuntrice, a trezvirii conștiinței morale, a urcușului apofatic. În țesătura stilistică a textului poetul aduce mireasma filosofiei creștine care este reverberată profetic de clarviziunea și profunzimea teologiei ortodoxe. Mihail Eminescu caută Totul ca să le cunoască pe toate, să trăiască în Totul în toate, astfel încât pașii lui, urcușul lui, simțirea lui, gândirea lui, înțelepciunea lui să nu
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
firul esențialului ajungem la lucruri și fapte care contează cu adevărat. Adevărul revelat deschide Omului creștin universul dreptei credințe, care la rândul lui deschide alt univers spiritual mistic-ascet, declanșând astfel un fel de Dor de nestins: Dorul de Hristos ori mireasma Luminii veșnice a Cuvântului Său dumnezeiesc. Adevărul, credința și iubirea dau sensul haric ființei noastre creștine care este de fapt sensul hristic, ce devine în libertatea Duhului un poem liturgic, o structură istorică dinamico-spirituală, o ancorare în timp și-n
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
aprins al Cuvântului care zidește, al Cuvântului care se învață pe dinăuntru, împodobindu-ne cu elocința sa Hristic-divină. Sufletul creștin își trage sufletul pur, esența ortodoxă din credința, suferința, pătimirea, iubirea, biruința, înfierea deci, din lumina Cuvântului dumnezeiesc și din mireasma divină lăsată de frumoasele, categoricele și pilduitoarele Cuvinte-Epistole ale Instauratorului profetismului hristico-evanghelic al Bisericii Ortodoxe Creștine, marele Apostol Pavel: „Duhul însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori-moștenitori ai lui
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
harul tainei, în care albastrul cerului s-a topit în seninul ei. În toate operele sale ale diverselor domenii de gândire și trăire, textul lui este accesibil, dens, cristalin, repede curgător, tumultos uneori, elocvent, erudit, încărcat de înțelepciune filosofică, de mireasmă lirică divină, de har teologic ori de foc mistic, făcându-l astfel să se întrepătrundă axiologic și crucial prin conștiință, credință, memorie și limbaj, beneficiind deopotrivă de o supremă binecuvântare: frumusețea poetică și înțelepciunea profetică. Viața și Opera sa au
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
cu un gând, Nu vreau să mă vadă-ntre clipe plângând. Mă uit pe ceasornic, dar nu mi-e târziu, Mai pot fi iubire, mi-e dor să-ți mai fiu, În nopțile-n care prin vise-ți mai cad, Mireasmă divină din muguri de brad. Mai vreau să te-aud prin iubire cum treci, Făcându-ți prin ere stelare poteci Spre Calea Lactee din sânii mei nuzi, Când strigătul vieții din mine-l auzi... Tăcere și-atât....se-aude doar ceasul
STEAUA POLARĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381152_a_382481]
-
al tradiției iudaice în care FEMEIA era discriminată la modul absolut, împrumutată, vândută, ucisă și, cel al culturii pelasgo-traco-daco-române, unde FEMEIA se situa pe locul condiției sale firești, în care moralitatea era suverană, iar sceptrul frumuseții ei emana în juru-i mireasma unei suave fascinații pline de splendoare, de feminitate, strălucind în lungul șir al chipurilor divine pe care le va naște omenirii. „Femeia mii de ani a fost roabă, spune marele duhovnic prigonit, persecutat și mărturisitor, Arhim. Arsenie Papacioc, până a
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
emoție, de o adâncă smerenie, de o înaltă vibrație, de o sublimă gingășie în cele 17 Scrisori din Exilul Jertfei către Ucenica sa Diaconița Olimpiada, în care se reflectă sufletul său atât de uman și atât de tandru, ce răspândește mireasma mângâierii, asupra suferinței femeii văduve: De asta doresc să văd fața voastră, față în care este gura care sloboade glas și-mi vestește cele din lăuntrul sufletului, în care este auzul, care primește cuvintele, în care sunt ochii, care zugrăvesc
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
9) Toate aspirațiile FEMEII creștine, alese, toate neliniștile, visurile, suferințele, dorurile, fiorurile, rugile, sacrificiile, îmbrățișările, întreaga sa rânduială creștină și toate activitățile ei misionare converg spre transfigurarea Omului. Ruga înmugurește în dor, binele înflorește în cântare, dăruirea se prelinge în miresmele frumosului, libertatea se cuminecă în adevăr, credința se înnobilează în iubire. Toate stările celeste îi devin temelie. Toate zvâcnirile ei aprige o întrupează spiritului, mistuindu-i viața în creație, frumos, echilibru și înălțare. FEMEIA creștin-ortodoxă nu are mai multe înțelesuri
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
toate și răscolește-mă prin amintiri, Îmbrățișează-mă doar din priviri, Sărută-mă în vis, și-atuncea poate mă voi preface-n dor și primăvară, în flori voi înflori, și pe alei vor străluci-n petale ochii mei. Parfumul meu, mireasmă dulce-amară, împrăștiat de vânt, o să te-ndrume în raiul sfânt al forilor de mai să-ți odihnești privirea și să stai, pierzându-te-n culori din altă lume, cu brațele întinse... iar pe ele, cum meri-și țes iubirile pe
RAIUL FLORILOR DE MAI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381153_a_382482]
-
hărăzit, amarul, prigonirile, persecuțiile, întunericul, căderile, frângerile din marea de amar-istoria milenară a marelui nostru Neam dacoromân. El nu se folosește de cuvânt pentru fastul estetic ori pentru semantica lui, ci pentru spiritul religios-ortodox al cuvântului, duhul lui, exegeza hermeneutică, mireasma suavă a sublimului purtător de lumină harică, de preaplin ca dar al creației artistice. Cuvântul dac se îmbracă literar cu Iia țesută a literelor românești, brodate pe altița metafizică a cugetului peste care se răsfrânge nimbul de borangic al exegezei
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
sa eminesciană. Clopotul geniului său creștin răsuna cu dangătul infinit întru „marginile și nemarginile limbii”, după cum aprecia înțeleptul Noica. (Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești. Ed. Eminescu, București-1975, p. 55) Romantismul lui Eminescu prelins din mireasma suavă a lirismului său are ceva asemănător cu smerenia ascetului, care pe măsură ce trăiește rugăciunea se aprinde de rugul său mistic, participând, trăind plenar, teologic și mărturisitor în toate potențele sale firești ori suprafirești, cu o nebunie profetică întâlnită numai la
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
fii ca o petulă de tainică strigare grădina nemuririi te-așteaptă fedeleș legată de-a ta ființă în veci să te petreci îmbrătișează-ți soarta cu floarea crucii roze și fă din frunze gânduri și din petale buze vorbește cu parfumul miresmelor depline deschide-ți cerul inimi și fă un rai din tine ca un potir de miere nectarul de sublim înalță sus tulpina și fii un crin de mir florale-ți sunt visurile și pline de mister într-o clipită sfântă
POEM HIERATIC XXXII TAINICA SĂMÂNŢĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381188_a_382517]
-
ce leagănă-n tărie/ undelemnul cântecului sfânt:/ -Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic) Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
ce leagănă-n tărie/undelemnul cântecului sfânt:/ -Unde sunt cei care nu mai sunt?/Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic)Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de cuvânt, în lucrare de har, la ieslea Cuvântului s-aducă cântare, să-L îmbrace-n lumină ca într-o haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină:„Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic LVII de David Sofianis 10 .04.2016 (A.D.) Miresme de Arh.idei Tu ai uitat stăpâne să fii Om ce este te-ai prefăcut sub vorbe false sterpe dălți neîncetând a plânge fără de poveste îți duci o.dorul printre peregrine semne porți cântările de cețuri adâncuri de nesomn atârnă
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
Articolele Autorului (Ortansei...) Renaște iar culoarea Din țărna odihnită, E verde iar cărarea Sub pleata de răchită. Din luncă se aud Cântări de mandoline, Ison de zumzet surd Țin coruri de albine Privirea-mi se inundă Cu rozele din ram, Miresmele abundă Ca-n sânul lui Avram. C â nd firea viu prime ș te Sub ochii mei mira ț i, De omul ce prive ș te, Cum viul s ă -l despar ț i?! Mă rog la Tine, Tată, În
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381244_a_382573]
-
sufocă în chingi, Împletești dimineți și cu raze mă ningi; Jumătate de zbor retezat de-aș avea, Tu mi-ai țese covor din mărgele de nea. Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri, Ai atinge-o discret cu miresme de veri. Din clepsidra cu nopți risipite-n convoi, ... Citește mai mult (mamei mele)Înfloresc amintiri sub cascada de ploi(Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam,Fericirea-și cresta primăvara pe ram
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
sufocă în chingi,Împletești dimineți și cu raze mă ningi;Jumătate de zbor retezat de-aș avea,Tu mi-ai țese covor din mărgele de nea.Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri,Ai atinge-o discret cu miresme de veri.Din clepsidra cu nopți risipite-n convoi,... XXVII. LANSARE DE CARTE: DESTINE, DE , de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. PREFAȚĂ Am primit spre lectură cartea de proză Destine, a Cameliei Ardelean. Mi-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]