1,998 matches
-
între elementele esențiale ale vieții noastre sunt relațiile umane, comunitatea cu cei asemeni nouă. Ele ne dau consistență, noblețe și forță de a trăi. Privit din punctul acestora de vedere, individualistul luminat "trăiește din ce în ce mai mult ca un străin printre străini, mistuit de un dor deznădăjduit după un atașament pe care propria sa gândire l-a distrus" (Scruton, 2011, p. 44). Totodată, o comunitate se poate prăbuși în "praful și pulberea individualității", precum se exprima Ed. Burke în recunoscuta sa lucrare Reflecții
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Premiul „Arcadia” (1998), Premiul „Sară și Hâim Ianculovici” (1999) și Premiul „Acmeor” (2001) pentru versiunile sale din opera poeților persani Omar Khayyam, Saadi și Djalal ud-Din Rumi. Autodidact, cunoscător al unor limbi vechi, „pasionat al unei iubiri intelectuale absolut gratuite”, „mistuit de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
profeția adresată mîndrelor fiice ale Sionului: "Și atunci în loc de parfum va fi miros de putrefacție" (Isa. 3, 24), iar din Ieremia, cuvîntul Domnului: "voi face cuvintele Mele un foc în gura ta, și poporul acesta lemne, și focul le va mistui" (Ier. 5, 14)". Pe ele se întemeiază paginile despre Vămile văzduhului, dar și Divina Comedie, în special Infernul cu cele 34 de cînturi. Dante Aligheri s-a născut în Zodia Gemenilor, mai 1265 la Florența și va urca vămile văzduhului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o strângă în brațe, să fie doar a lui. Nu se putea despărți de ea, nu putea nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală care-l mistuia, o chemare de sirenă căreia i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei scăldat de respirația ritmică a Mării Negre ("totuși valul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nici la chip, nici la bunătate; și că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și seamănă a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea că Spânul nu le este văr, și de aceea nu-l puteau mistui. Așa îl urâse ele de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s-ar fi lepădat de Spân ca de Ucigă-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de împăratul, ca să nu-i aducă supărare." (Ion Creangă, Povestea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
neexclamativ enunțiativ exclamativ interogativ neexclamativ interogativ exclamativ. Testul nr. 3 Se dă textul: ,,Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea și i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Desenul meu nu înfățișa o pălărie. Înfățișa un șarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe și oamenii mari. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri." (Micul prinț, Antoine de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dovedește, ca și în viață, un spirit artist, care contemplă și meditează, pune întrebări esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
dragostei este înțeles ca „inevitabila dramă a trecerii noastre cosmice” (A vedea). Se imaginează rostogoliri de pe stâncile munților în „țipete de vulturi spăimântați”, „după un chip oval și-un trup subțire” (Gol). Alteori iubirea e pustiitoare, metafora însăși fiind parcă mistuită într-o rotire cosmică. Poetul invocă stelele, dă foc cerului într-o „tragică seară”, provocând „un ultim potop și prăpăd” (Baladă la Steaua Polară). El are în sânge ritmurile agreste ale baladelor dunărene, iubirile dezlănțuite ale haiducilor și hoților de codru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
căci nu căzuse ploaie în țară”. În Amos se povestesc fapte de pe la 780 î.e.n. și ceva mai tîrziu iar acesta le proorocește filistenilor numai pîrjol și măcel ,,1,7 de aceea voi trimite foc în zidurile Gazei și-i voi mistui palatele. 1,8 Voi nimici cu desăvîrșire pe locuitorii din Asdod și pe cel ce ține toiagul împărătesc în Ascalon; Îmi voi întoarce mîna împotriva Ecronului și ce va mai rămîne din filisteni va pieri, zice Iahwe”. Amintește ivriților să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vizitei și a concertului susținut de Liszt la Iași este o realizare de epocă și nu o plăsmuire târzie. Medalia ni se pare interesantă și prin faptul că este un document în metal care amintește și de edificiul cultural ieșean, mistuit de flăcări, din nefericire, patruzeci de ani mai târziu, în 1888. Cât privește medalia de la Socola (fig. 70av și 70rv din Partea a II-a, Capitolul C), cum numește Corneliu Secășanu medalia fuzionării armatelor moldovene și muntene din 14 aprilie 1859
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
este marcat pe medalia inaugurării, în anul 1897, a palatului acesteia de pe dealul Copoului. Palatul este construit în perioada 1893 -1897 după proiectul arhitectului francez Louis Le Blanc (fig. 38av și 38rv) parțial pe locul fostului Teatru Mare de la Copou, mistuit de flăcări în 1888 Piatra de temelie a fost pusă în mai 1893 în prezența principelui Ferdinand, moștenitorul tronului României. Rector al Universității era atunci Nicolae Culianu, iar primar al Iașului, Vasile Pogor. Inaugurarea clădirii, care dispunea de 214 săli
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
iar două săptămîni mai tîrziu, pe cînd se afla la plajă cu mama și sora lui, un telefon scurt i-a informat că tatăl tocmai își trăsese un glonte în cap. Vreme de cincisprezece ani, David va fi un insomniac, mistuit de culpabilitate și rușine, cu plete pînă la talie, imun la orice ajutor psihologic. Dar la 19 ani începe să scrie. Timp de zece ani, tatonează, rescrie, șterge, pînă la acea nebunească traversare a Pacificului, din California în Hawaii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
păstor. Basmele sunt propriu-zis niște balade în felul Bürger și Uhland, cu acțiunea într-un ev cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită de melancolii: Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac, Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt și cetățile. În zadar căprioarele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vizitei și a concertului susținut de Liszt la Iași este o realizare de epocă și nu o plăsmuire târzie. Medalia ni se pare interesantă și prin faptul că este un document în metal care amintește și de edificiul cultural ieșean, mistuit de flăcări, din nefericire, patruzeci de ani mai tarziu, în 1888. Cât privește medalia de la Socola (fig. 70av și 70rv din Partea a II-a, Capitolul C), cum numește Corneliu Secăsanu {\cîte 13} medalia fuzionării armatelor moldovene și muntene din 14
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
este marcat pe medalia inaugurării, în anul 1897, a palatului acesteia de pe dealul Copoului. Palatul este construit în perioada 1893 -1897 după proiectul arhitectului francez Louis Le Blanc (fig. 38av și 38rv) parțial pe locul fostului Teatru Mare de la Copou, mistuit de flăcări în 1888 Piatră de temelie a fost pusă în mai 1893 în prezența principelui Ferdinand, moștenitorul tronului României. Rector al Universității era atunci Nicolae Culianu, iar primar al Iașului, Vasile Pogor. Inaugurarea clădirii, care dispunea de 214 săli
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cu dorință și nesaț, devine pentru urechile ascultătorilor subiect de dispreț din cauza concurenței predicării. 5. Pare a fi destul de cunoscut și nepotrivit faptul că unii dintre voi, abia află că cineva cade la pat răpus de o boală care îl mistuie, că imediat se grăbesc să meargă la el și, mângâindu-l cu vorbe ademenitoare, îi promit un remediu special de mântuire dacă alege să fie înmormântat în bisericile lor. În cele din urmă, atrăgându-i pe credincioși cu astfel de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
imaginară care devine, pe rînd, o țară mitică, o „țară de jale”, un colț de rai: „Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i departe per. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codrii mereu pustii Unde urlă fiare mii...” În acest peisaj global, totalizant, nuanțele se pierd. „Codrii de verdeță”, „munții [... ] răsunători” văile Înverzite, recile izvoare șopotitoare, plaiurile Îngerești, luncile armonioase formează un spațiu față de care poetul manifestă cea mai pură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prefăcătorie și de a vedea, din interior, mecanismul ei liric. Altfel zis: figurile crosului bolnav. O primă observație pe care o putem face este că suferința a fost totdeauna scutierul iubirii. Numai dragostea nefericită are istorie (Rougemont). Iubirea fericită se mistuie fără a lăsa mari urme. Poezia Începe de-abia de la un anumit grad de insatisfacție În dragoste, iar forma ei pasională (iubirea ca pasiune) are, ne asigură toți filozofii, culoarea și gustul tragediei. Prima figură a iubirii conachiene este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
desemnat averescanul Ioan Grigoriu (mai 1926-martie 1928), alegerile comunale fiind programate pentru ziua de 6 iunie 1926. La numai patru zile de la preluarea mandatului de primar, Ioan Grigoriu a fost nevoit să facă față celui mai devastator incendiu ce a mistuit până atunci orașul Bacău. Evenimentul a avut loc în ziua de 16 mai 1926. Datele din ancheta realizată de Inspectoratul Pompierilor Militari, indică faptul că „focul a luat naștere ziua, în jurul orei 12, la un depozit de cherestea situat în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
militare de ofițeri, precum și plutonierul major Popa Lascăr, din cadrul Regimentului 27 Infanterie. A doua zi, pe când fumul caselor incendiate încă mai urca, icicolo, spre cer, bilanțul tragediei s-a dovedit a fi mai dramatic decât incendiul în sine. Au fost mistuite de flăcări peste 400 de case (marea lor majoritate situate în vechiul cartier evreiesc), zeci de bordeie aparținând rromilor ce trăiau aproape de râul Bistrița, depozitele de cherestea, depozitul de untură al măcelarului Costandache, toate depozitele de cereale, „între care cel
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Deloc întâmplător, pentru orașele Bacău și Galați, tarifele societăților de asigurare erau cele mai ridicate din țară. În anumite cazuri, plata daunelor pentru polița de asigurare împotriva incendiului aducea beneficiarului sume importante de bani. Ca dovadă, multe din unitățile economice mistuite de flăcări, dar asigurate, au renăscut în câteva luni cu o producție mult sporită, grație achizițiilor de tehnologie modernă. Dacă vom lua în calcul faptul că marii industriași și comercianți din Bacău erau asigurați la cel puțin dou) societăți naționale
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
se zbuciuma acolo, pe valuri, ca o informă întruchipare a vieții, a unei vieți nepămîntești, apărute la întîmplare. în timp ce dispărea din nou, cu un fel de plescăit surd, Starbuck exclamă, cu ochii încă ațintiți asupra apelor agitate în care se mistuise: Ă Aș fi preferat s-o văd pe Moby Dick și să mă lupt cu ea decît să te văd pe tine, fantomă albă! Ă Ce era, domnule? îl întrebă Flask. Ă Sepia gigantică. Se zice că puține dintre corăbiile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sub nivelul spinării, ceea ce le face cu totul invizibile; dar cînd se pregătește să se scufunde în adîncuri, aripile acestea se ridică, laolaltă cu cel puțin treizeci de picioare din întregul trup, vibrînd o clipă în văzduh înainte de a se mistui în apă. Cu excepția sublimei „sărituri“ - o mișcare pe care o vom descrie altundeva - acest plonjon al aripilor cozii de balenă oferă poate cel mai frumos spectacol din întreaga natură însuflețită. Uriașa coadă pare să se smulgă spasmodic din adîncurile insondabile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din apatie. Cașaloții de la marginea lacului nostru începură să se îmbulzească unii într-alții, împinși parcă de niște valuri venite de departe, apoi lacul însuși începu să se umile și să se tălăzuiască ușor; camerele nupțiale și creșele submarine se mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd, care înainta spre noi și, deodată, aidoma tumultuoaselor sloiuri ce se rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]