5,217 matches
-
o să trec pe la tine. — Dacă vrei, ai putea Începe doar cu o simplă tunsoare, Îmi sugeră ea. Aș putea să-ți aranjez puțin părul. — Mersi. Ne mai vedem. Mi-a făcut semn cu mâna, apoi traversă strada. De la distanță, arăta mitică În hainele alea, dar nici pe departe vulnerabilă sau oricum ar mai putea fi descrise fetele scunde și slabe. Avea duritatea unei coarde Întinse. Întrebându-mă Într-o doară cât să fi fost ora, mi-am privit ceasul. Era 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că nu primește nici un răspuns concret. Într-adevăr, În privința lucrurilor pe care Fliss avea să mi le comunice, Brian era tăcut precum Oracolul din Delphi În zilele când templul era Închis. Silueta lui masivă dădea o oarecare greutate acestei comparații mitice. Am reușit totuși să Înțeleg că, În ziua aceea, Fliss se afla la taraba ei din piață. — E ceva urgent? Ar trebui să merg acolo imediat? l-am Întrebat. De altfel, nu venisem decât ca să mă antrenez, nu aveam ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i cadă suav pleoapele. A doua zi nu a murit nimeni. NOTE 1. Joc de cuvinte: În textul original funcția de ministru de interne este redată prin sintagma ministro do interior (ministru al interiorului) (n.t.) 2. Adamastor - gigant, personaj mitic din epopeea Os Lusíadas (Lusiada) de Luís de Camões, reprezentând forțele naturii Împotriva lui Vasco da Gama sub forma unei furtuni care amenința cu distrugerea celui care ar fi Încercat să treacă dincolo de Capul Bunei Speranțe și ar fi pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de n-ați rămas împreună? - Nu știu. Cât ne-am întâlnit în România era bine. Venea în București. Ne cazam la Intercontinental. Mă ducea doar în medii luxoase. Odată am intrat în lift la hotel cu alți doi români, doi mitici bișnițari. Unul m-a făcut curvă. Cum ajunsese și el să înțeleagă măcar atâta lucru, era să iasă cu bătaie. Nu mă omoram după locurile alea fițoase în care mă ducea. Cam după vreun an m-a chemat la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată ajunge la București, să-l citească pe Croce. Taică-său îi spusese de la obraz: nu ț-e rușine ție, om bătrân, să pierzi timpul printre mitici? Uite, îți iau un Aro și duci porci la târg, să-i vinzi. Cu banii pe care-i scoți, îți ridici o casă lângă mine, faci rost de muiere și umpli ograda de nepoți. Ionică era un soi de Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Asta e - constănțenii nu sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e - constănțenii nu sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vrăjitorească, de a percepe clipele exacte, când trebuiau realizate diferitele etape de călire a miezului de fier și de carbon. Tradiția orală atribuia efecte miraculoase și cufundării, mai mult sau mai puțin ritualice, a metalului încins la roșu, în apele miticului râu Tangus. Faima acestor spade europene, putea fi egalată numai de teribila sabie curbă asiatică, din oțel de Damasc, renumitul agen clich, aceasta, desigur, în contextul istoric în care nu se cunoștea nimic, absolut nimic, despre fenomenalele katana japoneze. Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
este rece și că tăria te arde, comiți un truism, nu? Ha, ha, ha! se strâmbă Fratele. Truism este atunci când îți trag eu ție un șut în cur, Boss, iar tu nu ripostezi! limpezește Poetul problema. Apoi, Îngerul urmează: Armele mitice îi atrag aici pe Călăreți, ca și pe Ucigător și tot ele, prin puterea pe care o au, le pot cauza acestora pieirea. Magie albă. Folosirea energiilor puse de Dumnezeu în lucruri. Energii la care nici măcar Lorzii nopții nu-s
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca și în timpurile noastre : satira dramaturgului „aduce atingere imaginii naționale”, adică onoarei de familist a fiecărui bun român. Caragiale a devenit „contemporanul nostru” de-abia mai tîrziu, afirmația fiind făcută, de regulă, cu parapon vindicativ : sîntem un neam de Mitici, a zis o și marele Caragiale ! Bietul Mitică... Pe de altă parte, miti(ci)zarea contemporaneității românești ține de un proces firesc al memoriei sociale : „contemporaneitatea” unui autor paradigmatic nu se preia ca atare din trecut în prezent, ci se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Caragiale nu „se rîde” niciodată de oameni ! într-o lume al cărei temei este derizoriul, Mitică este astfel actorul vital care se ridică prin joc deasupra acestuia. Ceea ce nu înseamnă că, în jurul său, vizionarul Caragiale nu recunoaște o sumedenie de Mitici ratați, ipocriți, veleitari, frustrați și așa mai departe... Din această perspectivă și în consens cu cele menționate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu și derîdere : noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de vară, este o operă caragialiană care nu cade nici o secundă în caragialism. Eroul său principal, care încearcă să organizeze o campanie de donat spermă pentru a răscumpăra o uzină pe cale de privatizare și în prag de concedieri, este un Mitică proletar suculent, care se transformă într-un nea Anghelache de un dramatism înduioșător cînd află de la autorități că sperma proletară este doar bonne pour l’Orient - și deci nevandabilă. Rîzi cu poftă, dar te cuprinde și o tristețe iremediabilă în fața
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încă să fie schițată. Peste aceasta se aștern însă și practici diferite ale rudeniei și genealogiei. La noi, fiecare sat are propria sa legendă eponimă, care derivă „neamurile vechi” ale comunității dintr-un număr variabil de „întemeietori”. Între această origine mitică și prezent nu se mai interpune apoi decît amintirea bunicilor și, eventual, a străbunicilor. Moștenirile se pierd și ele după cel mult două-trei generații sau pier pur și simplu în vremuri de băjenie. La ei, familiile aristocratice au o durată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
firesc, cu ansamblul acestei realități, în timp ce Țăranul trebuie să rămînă nealterat pentru a nu cădea în alteritate. Societatea, cu tot cu țăranii ei, se mișcă în planul contingenței sociale, vizibile și cotidiene, cu toate vicisitudinile ei ; identitatea țărănească se află în registrul mitic, ce trebuie să fie păzit de contingența lumii trecătoare. Indiferent de cît și cum s-ar schimba societatea rurală, Țăranul trebuie să rămînă ca în miturile noastre identitare, căci în lipsa lui nu mai știm prea bine cine sîntem și încotro
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ani România e îmbrîncită spre istorie, sau alteori se îndreaptă singură spre ea. (...) Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai puteam rămîne așa pe plan de cultură ? Mai puteam îndrăgi numai ceea ce sîntem de totdeauna ?”. Uneori, această figură mitică a Țăranului a fost trăită deci și ca o tiranie, o prăpastie în calea prefacerii rîvnite sau necesare. După război, în plin comunism, Noica a încercat să scape de această eternitate sătească transfigurînd-o întru ființă - adică în altă eternitate. La
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Suspend judecata. Și, în orice caz, refuz să mă întreb tîmp : unde sînt țăranii de altădată ? Mai important, această „moarte a țăranului” nu vizează doar moartea socială vizibilă, ci și o moarte simbolică necesară : aceea a Țăranului Român ca figură mitică prezentă. Dacă vrem să nu mai fim eternii țărani ai istoriei, atunci trebuie să desăvîrșim această istorie țărănească pentru a deveni ceea ce sîntem : moștenitorii Țăranului Român. Doar „îngropîndu-l” cuviincios și trecînd prin ceea ce francezii numesc, intraductibil, faire le deuil putem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Iosue și judecători este în ansamblu mai puțin utilă decât datele furnizate de arheologie. Acest bilanț este negativ doar la prima vedere. Fără îndoială Biblia se bazează pe unele evenimente istorice. De exemplu, poporul lui Israel nu este un popor mitic, țara făgăduită sau țara sfântă nu este o țară legendară. Cu toate acestea, scopul principal al cărților biblice analizate, Iosue și Judecători, nu este acela de a furniza date cu privire la evenimentele din perioada premonarhică. Repet, pentru a evita orice neînțelegere
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
experienței trăite. Diferența de potențial între judecată și experiență pune în criză orice sistematizare, ce privește nu atât coerența logică a contextelor, cât mai ales conexiunile lor cu viața lumii, aflată în alarmă astăzi, nu datorită unei nostalgii pentru ceva mitic, ci datorită exigenței de nestăvilit de a ști ceea ce va urma, ce va fi în viitor. E o expresie a proiectării libere spre înainte a omului, spre ceea ce urmează să fie. A posteriori se va putea reconstrui o structură logică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
port, adică după ce s-a încheiat căutarea îndelungă și înțeleaptă. Această ultimă lecție a gândirii grecești nu este totuși o invitație la adoptarea unui scepticism radical, cât mai ales o salutară premisă a unui scepticism umanist, ca poziție în fața credințelor mitice adoptate de oameni în raport cu ei înșiși și cu lucrurile din jur. De aceea, acest scepticism poate constitui și o deschidere față de transcendența religioasă. Descoperirea greacă a activității teoretice este așadar o descoperire esențială a gândirii umane, prin intermediul căreia se clarifică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu ridică deci problema metafizică a unui fundament și nici problema finalistă, a unei interpretări generale a realității. Pentru analiști acestea sunt probleme lipsite de sens, tipice unei dialectici ce trebuie considerată de acum doar o expresie a unor instanțe mitice. Nu mai rămâne decât ca orizontul evenimentelor noastre temporale să fie clarificat, disciplinat, raționalizat. Mirarea originară nu doar că trebuie stăvilită, ci și dispersată. Locul ei este luat de o angajare clară, uneori rod al unei conștientizări amare, izvorâtă dintr-
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
analiticii, dă naștere analiticii limbajului. Și în acest caz este vorba despre supunerea limbajului unei considerații ce separă în acest fenomen esențialul structurii sale logice, univoce, riguroase, de echivocurile și ambiguitățile limbajului comun, încărcat de motivații pragmatice sau ale limbajului mitic în care este exprimat ceea ce, din punct de vedere științific, nu este corect. Analitica limbajului prezintă o gamă de poziții ce pleacă de la «Cercul din Viena» și ajunge până la «Școala din Oxford» asupra cărora nu este cazul să ne oprim
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
principiilor de dreptate și eficiență. Concluzia aceasta - continuă S. Nazaria - este confirmată nu numai de pretențiile teritoriale ale vecinilor, ci și de atitudinea total antiromânească a populației din teritoriile pierdute în 1940. Evenimentele din iunie 1940 au risipit definitiv „pretențiile mitice ale României asupra Basarabiei”. Atacul nedisimulat la adresa României întregite este „susținut” prin afirmații false și grosolane, referitoare la reacția pozitivă, chiar de sărbătoare, cu care populația i-a întâmpinat pe „eliberatori”, lăsând să se înțeleagă că este vorba nu numai
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mă gândesc la asemenea lucruri, mă simt umil și speriat. — Nu te cred. Și ce faci atunci? — Mă rog. — Cum poți? — Mă adresez lui Hristos, omul. — Lui Hristos? A murit de mult. — Al meu, nu. Pentru mine e o figură mitică. — Inventată de dumneata. — Nu... nu inventată... nu-i ca celelalte născociri... realmente, pe undeva, acolo. Ăsta-i lucrul, într-un anumit fel. — Lucrul? — Adică problema noastră actuală, a interregnului nostru, a interimatului nostru, a timpului îngerilor... — De ce al îngerilor? — Spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din religie, ce-ai salva? — Oh... nu știu... anumite imagini... anumite ritualuri... anumite situații spirituale... concepția tainelor... chiar și anumite vorbe. Și de ce să numești toate astea religie? — În mod cert, nu pot fi numite morală. — Adevărat. Dar acestui Hristos mitic al dumitale, îi vorbești, îi pui întrebări? — Vin la el. Îl trăiesc și îl respir. — Ești un mistic? — Nu atât încât să-mi fac un merit din asta. — Lasă meritul, ești un mistic? — Cred în lumea spirituală, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert rămase pe gânduri. — Mă rog, iubire în tăcere, fără rod, există destulă, și ar fi nevoie de un Dumnezeu ca să-i confere un sens. Eu nu cred în suferința dumitale izbăvitoare. O idee seducătoare, ca și Hristosul dumitale mitic - o minciună. Nu-i decât o autoamăgire, o iluzie, ca aproape tot ceea ce ne face plăcere. Ești un narcisist? — De bună seamă, narcisiștii pot fi de folos și altora, pentru că sunt mulțumiți de ei înșiși. Sunt creativi, imaginativi, au simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]