6,060 matches
-
despre pământul țării, apărând în 1979. În calitate de critic și cronicar literar, publică Ospățul lui Trimalchio (1970), Sextil Pușcariu, critic și istoric literar (1972), Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), Turnul de fildeș (2003). A alcătuit antologii și a tălmăcit din scriitori germani contemporani, a îngrijit ediții din scrierile lui Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale, Panait Istrati
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Odobescu), în care observația și disociația se comunică printr-o retorică barocă, aparent desuetă, dar bine studiată sub raportul efectului de remanență. Aceste calități (și defecte în același timp) pot fi observate în volumele Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despre Ion Budai-Deleanu și St. O. Iosif, în studiul despre Lucian Blaga, scriitorul fiind văzut prin prisma „afinităților și izvoarelor” ori prin aceea a unei biografii interioare. V. se numără printre exegeții care au apropiat opera lui
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Trimalchio, Cluj, 1970; Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Cluj, 1972; Marginea lacrimei, Cluj-Napoca, 1974; Lucian Blaga. Afinități și izvoare, București, 1975; Cetăți și călătorii, Cluj-Napoca, 1977; Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ion Budai-Deleanu, București, 1977; Mitologii critice, București, 1978; Soarele la miezul nopții, București, 1978; Poveste despre pământul țării, Cluj-Napoca, 1979; Templul de sticlă, Cluj-Napoca, 1979; Zile în cuibul păsării, București, 1980; Pe urmele lui Lucian Blaga, București, 1982; Extaze, București, 1983; Vânătoare de vrăjitori, București
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
act de „numeroasele contradicții” înregistrate de critic în Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, V. demonstrează că aspectele semnalate alcătuiesc un „sistem al contradicțiilor consecvente”, în care viziunea mateină asupra lumii („viața care se viețuiește”) e subminată programatic de mitologia sa („viața care se visează”). Dar dacă aceste analize erau rezultatul unor obligații profesionale, eseul Anton Holban și personajul ca actor (1983) constituie rodul unei pasiuni. De altfel, autoarea recunoaște că speculația ei reprezintă o lectură en simpatía (după formula
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
formării intelectuale și al lărgirii orizontului științific, laborator de creație, instrument de lucru, București, 1988; Eminescu. Contribuții documentare, Galați, 1993; Eminescu și Transilvania, Cluj-Napoca, 1995; Lucian Blaga. Contribuții documentare la biografia sa și a operei, București, 1998; Caietele lui Eminescu. Mitologie și document, București, 1998; Tudor Arghezi. Biobibliografie, I-II, București, 2000-2001; Ediții, antologii: Ioan Slavici, Opere, vol. II-V, București, 1967-1971 (în colaborare cu Teofil Teaha), vol. VII-XIV, București, 1973-1987 (în colaborare cu Constantin Mohanu), Opere, I-VII, introd. edit
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
31; Valentin F. Mihăescu, „Stăpânirea de sine”, LCF, 1986, 42; Romul Munteanu, Poezia și proza, FLC, 1986, 52; Liviu Petrescu, Povestea magului, ST, 1987, 8; Marian Papahagi, Întoarcerea zeilor, TR, 1987, 33; Holban, Profiluri, 345-356; Constantin M. Popa, Istoricitate și mitologie, LCF, 1988, 30; Tuchilă, Privirea, 52-66; Valentin F. Mihăescu, Le Modèle et l’image, REVR, 1989, 2; Simion, Scriitori, IV, 414-435; Nicolae Baltă, Mitul actualizat, CC, 1990, 1; Ioan Holban, Emisferele de Magdeburg, CRC, 1990, 15; Ion Buzera, Bărbatul la
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
București, 1974, 197-200; Barbu, O ist., 32-38; Dan, Proza, 303-307, passim; Vasile Nicolescu, Starea lirică, I, București, 1975, 75-80; Simion, Scriitori, II, 280-293; Ionescu, Romanul, 88-109; Papahagi, Exerciții, 103-146; Ciopraga, Ulysse, 126-137; Stănescu, Jurnal, I, 40-44; Ungheanu, Lecturi, 135-140; Vaida, Mitologii, 54-57, 69-80, 133-139, 166-168, 191-194; Carandino, De la o zi, 172-185; Lit. rom. cont., I, 43-47; Piru, Ist. lit., 398-402; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 341-348; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1982, 364-378; Manu, Sensuri, 171-180; Petre Stoica
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Scriitori buzoieni. Fișier istorico-literar, Buzău, 1980, 103-104; Artur Silvestri, Triumful duratei, LCF, 1984, 49; Artur Silvestri, „Abatoarele de greieri”, LCF, 1985, 10; Costin Tuchilă, Cursa cu sine, RL, 1985, 42; Roxana Sorescu, Mit și istorie, RL, 1986, 26; Emil Manu, Mitologie țărănească, RL, 1987, 46; Zaharia Sângeorzan, Istorie și mitologie, CRC, 1988, 39; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, vol. II, partea I, Buzău, 2001, 551; Popa, Ist. lit., II, 643; Dicț. scriit. rom., IV, 866-867; Florentin
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Triumful duratei, LCF, 1984, 49; Artur Silvestri, „Abatoarele de greieri”, LCF, 1985, 10; Costin Tuchilă, Cursa cu sine, RL, 1985, 42; Roxana Sorescu, Mit și istorie, RL, 1986, 26; Emil Manu, Mitologie țărănească, RL, 1987, 46; Zaharia Sângeorzan, Istorie și mitologie, CRC, 1988, 39; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, vol. II, partea I, Buzău, 2001, 551; Popa, Ist. lit., II, 643; Dicț. scriit. rom., IV, 866-867; Florentin Popescu, A.I. Zăinescu într-o ediție „deocamdată definitivă”, CNT
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Z. îndărătnicindu-se să nu piardă din vedere, chiar și la condeierii mai mărunți, „semnele talentului”. Profesionalismul său îmbină sobrietatea și neliniștea explorării. Pentru Z. ziaristica este o pasiune, dar, mai mult decât atât, înseamnă „o lume, o istorie, o mitologie”. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (în colaborare), București, 1979; ed. București-Chișinău, 2002. Ediții: B. Fundoianu, Iudaism și elenism, pref. edit., București, 1999 (în colaborare cu Leon Volovici). Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, O mare sinteză, CNT, 1979
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
S-a conformat cu strictețe propriei „gramatici”, care statuează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb, organisme vii, mașini spintecând drumuri, strigăte tresărind violent ca în furtună acoperișuri” (Act de prezență). S-a spus că „mitologia cotidianului” instituită de V. ar trăda o „spaimă de vid”, o „teamă de absență”, anihilate (sau doar temperate) de o „pândă” vizând „apariția salvatoare a lucrurilor” (Ion Pop). Poate că poetul va fi avut tot timpul sentimentul că adăpostea moartea
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
1962) și face unele corelații între manierismul modern și strămoșul lui îndepărtat, asianismul antic (1963). Unele studii, interdisciplinare, țin deopotrivă de istoria artei și de cea a literaturii. I. I. Russu repune în discuție natura și originea Sirenelor în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice (1962), Mihai Nasta e prezent cu Tiparele percepției și problema expresiei în tradiția elenică (1979), Stella Petecel punctează câteva ecouri literare ale plasticii agonistice grecești (1979). Dintre filosofii antici, cel mai comentat este Aristotel
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
vin, VTRA, 1985, 12; Mincu, Eseu, 74-78; Micu, Limbaje, 129-131; Munteanu, Jurnal, IV, 213-216; Eugen Simion, Document. Spiritul critic, spiritul liber, RL, 1989, 52; Lucian Alexiu, Regula jocului, O, 1990, 7; Laura Pavel, Poetica retrospecției, ECH, 1990, 1-2; Al. Ruja, Mitologia realului, JL, 1990, 38-39; Papahagi, Cumpănă, 338-343; Florin Manolescu, O coborâre în infern, LCF, 1992, 19; Traian T. Coșovei, „Limbajul este fructul dezordinii”, CNT, 1992, 25; Mircea Zaciu, Poet și martor, F, 1992, 11; Virgil Mihaiu, Când poetul rămâne consecvent
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
adesea greoi și alterate (mai ales Șarpele Marao) de un tezism actualizant, cele două poeme dramatice pot procura o oarecare încântare prin inventivitate epică, prin jongleriile fanteziei. Leru e un hibrid literar, în care personaje și situații de basm și mitologie coexistă cu momente din biografia reală a poetului. În căutarea Inei, iubita lui, Leru dialoghează cu Eol, cutreieră capitala apăsată de atmosfera ultimului război, distrusă de bombardamente: trece prin piața Gării de Nord, intră în Café de la Paix, pomenește de Jul. Giurgea
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
S. diversitatea nu derivă din formă, ci din prezența straturilor de adâncime. El merge către marea poezie a lumii, preia paradigme, formule metaforice consacrate, dar nu transcrie nici un mit, ci îl metamorfozează în reper pentru propria stare, aspirând spre o mitologie a sa. Pot fi detectate comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke), dar vibrația, ca și delicatețea percepției sunt de o mare autenticitate. Poezii precum Autoportret pe nisip, Femeia de
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Preludiu, 116-124; Ovidiu Ghidirmic, Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Baltag, Polemos, 93-98, 115-118, 145-150; Mirela Roznoveanu, Lecturi moderne, București, 1978, 60-69; Georgeta Horodincă, Studii literare, București, 1978, 7-15; Micu, Lecturi, 142-147; Nițescu, Poeți, 5-20; Ungureanu, Contextul, 167-201; Vaida, Mitologii, 64-68; Zaciu, Alte lecturi, 94-99; Cioculescu, Itinerar, III, 254-259; Vasile Rebreanu, Miron Scorobete, Cu microfonul dincoace și dincolo de Styx, I, Cluj-Napoca, 1979, 294-333; Grigurcu, Poeți, 158-161; Băileșteanu, Refracții, 52-75; Cândroveanu, Poeți, 11-18; Doinaș, Lectura, 131-139; Lit. rom. cont., I, 107-112
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
tensiuni neliniștitoare, sub fiecare vers se deschide câte o trapă a interogațiilor demistificante. E o poezie intonată în registru dublu: se comentează simultan realul și realitatea poeziei. Dincolo de imaginea epidermică a lumii, se aduce în instanță o întreagă tradiție a mitologiei culturale, care și-a lăsat amprenta, în decursul timpului, asupra vieții. De aici decurge caracterul paradoxal - șocant pentru simțul comun - al unui univers liric contradictoriu, impregnat de o ironie amară, uneori cu iz frondeur. Nu întâmplător, o serie de poeme
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
în fine, pentru o ultimă referire istorică la numele Mării Negre, Pierre Duval (1618-1683), în "Memorii Geografice", arată că apele acestei mări sunt albe, iar numele antic i-a revenit de la furtunile sale și pirateriile care se practicau pe ea. În mitologia românească, Marea Neagră este numită simplu Marea sau Apa Mare, ca în unele descântece legate de ritualuri magice neschimbate de-a lungul timpului 16. Totuși, în balade și colinde, desigur mai noi, este numită Marea Neagră, precum în colindul "Mînăstirii Albe", de pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dimitrie Cantemir, cărturar român de la începutul secolului XVIII, numele Mării Negre, din "Descrierea Moldovei", este Marea Neagă, așa cum îl consolidaseră lucrările cartografice ale Evului mediu. De la Insula Peuce la Grindul Caraorman. Istoria celor două insule ale Mării Negre corespunzând litoralului dobrogean leagă mitologia vechilor greci cu aceea a poporului român. Ne vom referi mai întîi la Peuce, identificată astăzi cu marele grind acoperit cu nisipuri al Caraormanului, având un fundament continental loessoid. Originea acestei insule este legată de originea și formarea Deltei Dunării
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din RPR, I-IV, Brașov, 1964-1968. 13 Botzan M., op. cit., 1984. 14 Izvoare privind ist. României, I, Ed. Acad. RPR, Buc., 1984 (pp. 107-113). 15 Izvoare privind ist. României, I, Edit. Acad. RSR, Buc., 1984 (p. 386). 16 Vulcănescu R., Mitologie română, Edit. Academiei RSR, București, 1985. 17 Teodorescu G. Dem., Poezii populare române, București, 1885. 18 Simion G., Descoperiri arheologice pe grindurile din Delta Dunării, Peuce, II, 1971 (41). 19 Densușianu N., Dacia preistorică, Edit. Meridiane, București, 1980. 20 Teodorescu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Revista cultului mozaic” ș.a., iar în Israel, la „Viața noastră”, „Ultima oră”, „Facla”, „Revista mea”, „Minimum”, unde deține o rubrică de astrologie, „Orient Expres” ș.a. Prima carte, Mitologie romantică (1973), este urmată de Aventura lui George Gordon Byron (1977), Trei poeți preeminescieni (1978), Eminescu. Poezia elementelor (1979), Romantismul românesc (I-III, 1982-1987). În Israel dă tiparului culegerea Umbra copacului (1994), cuprinzând poeme proprii și traduceri din poezia lui
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
Premiul „Sara și Haim Ianculovici”. Cantonate exclusiv în perimetrul romantismului, preocupările istoricului literar T. tind să definească particularitățile spațiului autohton, integrat, organic și fenomenologic, curentului european. Abordarea interdisciplinară și comparată individualizează concepția și metoda de lucru încă de la primul volum, Mitologie romantică. Dată fiind vocația pentru eseu, T. plonjează în literatura universală, derivând „universalitatea romantismului românesc din trăsăturile sale distinctive”. În acest scop alege șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
anvergură Romantismul românesc, „un studiu al arhetipurilor”, cum precizează subtitlul, în care spațiul literaturii române moderne este văzut ca o „lume romantică”, cu „eroi” naționali și modele autohtone și universale într-o paradigmă generatoare de orientări fecunde până în contemporaneitate. SCRIERI: Mitologie romantică, București, 1973; Aventura lui George Gordon Byron, București, 1977; Trei poeți preeminescieni, București, 1978; Eminescu. Poezia elementelor, București, 1979; Romantismul românesc. Un studiu al arhetipurilor, I-III, București, 1982-1987, Umbra copacului, Tel Aviv, 1994; Destinul poetului, București, 1996; Stele
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și indiene. 41. Mitul androginului la Platon, Banchetul (189d - 192a), în traducerea lui Cezar Papacostea; și, desigur, Geneza, din Sfânta Scriptură. 42. „Modul de viață pitagoreic”, așa cum apare el în Sentințele lui Aristoxenos
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care urmează este mult mai important. El conține teoria curriculumului maieutic care, din păcate, a fost uitată. Socrate, cel puțin „Socrate platonicul”, a intuit perfect că educatorul este mult mai mult decât paidagogós sau grammatistes. El are responsabilități pe care mitologia le atribuia doar zeiței Ananke și fiicelor sale, moirele. Educatorul făurește (și deci predestinează) oameni - ca și când i-ar face să se nască a doua oară. Este deci un paideutes, zămislitor de „naturi secunde”, care întregesc anthropoii aleși, transformându-i în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]