2,200 matches
-
arate cu degetul, Jesper, sîntem ca adultera din evanghelii, cine să ne judece pe noi? Mai există cineva fără vină? Nu ne va atinge nici o piatră, Castor, sîntem Dioscurii, Încă mai avem ceva Îndrăzneală, avem motocicletele, tu ai și o mitralieră, ești soldat, Încearcă să scapi de ea, sîntem Încă tineri, sîngele Încă se ridică În mădular, Încă se mai fabrică votcă, o noapte alergăm pe motoare, o noapte ne Însoțim cu femei și Într-o alta bem, dar săptămîna are
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de aceea nici spargerea nu avea să fie spargere, ce mare lucru forțarea unei parole, un joc pe ordinator, murea sau era rănit cineva? Criminale erau jocurile pe care puștii de cinci-șase ani le butonau extaziați; urlînd, de multe ori; mitraliere, hold-up-uri, case aruncate În aer, mașini făcute zob, avioane doborîte. Datele din memoria doar consultată de Thomas rămîneau intacte. Un fel de privit pe fereastră sau pe gaura cheii. Judecînd altfel lucrurile, vina lui Lars nu ar fi fost Însă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bine rămînea În Legiune, acolo era mai multă siguranță. Nu era pentru Thomas o astfel de viață; nu trecuse niciodată de o anumită margine a aventurii, iubise asfaltul, nu jungla, barul, nu tranșeea, răpăitul tobei de eșapament, nu cel al mitralierei, fetele frumos mirositoare, nu prostituatele găsite la repezeală Între două bătălii; și nici curaj destul nu ar fi avut: nu ar fi putut să omoare un om; asta Încheia discuția. Thomas, mai ales În ultimii ani, se trezea dimineața În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rămasă În vintre. CÎnd pornea cu banda lui de motorizați pentru a regla conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Scânteia?”, strigau după ei când se întorceau de la serviciu obosiți. Era prin ’65-’70. Apoi satul i-a numit „fabricanți”, că mergeau la fabrica aia care făcea mașini de cusut, dar dacă nu erai atent, când le montai ieșea o mitralieră. Erau mai mulți, câștigau mai bine, aveau autobuz, nu mai mergeau pe jos. Duminica beau bere și mâncau mititei, nu ca ăștia de la coada vacii. Prin ’80 au urcat în grad, erau „muncitori”, aproape fiecare familie avea unul sau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și calmă: „Sunt în Piața Universității, trebuie să-i înțelegi, ai fi făcut la fel”. Alături, în cabina cealaltă, unul din băieți a scăpat receptorul din mână: - Am sunat la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de mitralieră care îi acoperea vocea. Noaptea am auzit și eu la radio tot răpăieli de gloanțe. Nu reușeam să înțeleg nimic din vocea omenească. M-am închis într-o cămăruță și am început să urlu ca lupii. Aveam sentimentul că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nnu sunt hitlerist! Dați-mi și-re-tu-rilee!” Din babilonia de lozinci din acele zile, asta punea capac... Spre după-masa zilei următoare, a venit armata, a pus sigilii și petarde la toate ușile și a preluat peste tot conducerea. Am predat pistolul mitralieră și am plecat. Eram obosit și mi-era foame, și nu mai fusesem demult pe-acasă. Când m-am apropiat de garsoniera unde stăteam atunci, pe jos era o cununiță cu câteva lumânări arse. Câțiva prieteni care știau că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceasul moștenit de la tată și portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta, coboară geamurile, deschide ușile, și așteaptă să-l prade oamenii din barăci, cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sâmbătă, biroul Indo-European Telegraph, prin care puteau fi menținute legăturile cu Teheranul și cu alte orașe din țară, ca și cu Londra și Bombay. În aceeași zi, li se alătură o cazarmă a poliției, aducând, În chip de zestre, o mitralieră Maxim și treizeci de lăzi cu muniții. Aceste succese au redat Încrederea populației, tineri și bătrâni prinseră curaj, năvăleau cu sutele spre cartierele eliberate, uneori Împreună cu armele lor. În câteva săptămâni, inamicul fu Împins spre periferie. Nu rămânea În mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că dacă-l reabilitează se înscrie și în partid. „Așadar, se veseli Fârtat, s-a furat în anii aceia orice, de la pungi de plastic, până la tractoare ori pescadoare sau chiar, ca în bancul acela cu țiganul care lucra la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Cugir, mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase Fârtat -, comunismul și-a avut slugoii lui. Cei care au făcut mârșavul compromis. Îi cunoașteți, le știți cărțile, le știți filmele, piesele de teatru, treceți pe lângă clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scandal, că prea mulți așteptau la rând să fie premiați. Nici vorbă de vreo achiziție, pe la Județeană sau în altă parte. Abia în ’81 îi spusese maestrul Cifilică de la Fondul Plastic să le mai lucreze puțin, să bage niște morți, mitraliere, tancuri, grenade, groază și teroare, cu mama care plânge pe mormântul proaspăt și copilul deshidratat care îi face semne disperate de sub ciuperca atomică , și să le ordoneze în ciclul „Coșmar nuclear.“ A luat premiul trei la Expoziția care se organizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap. Și mai tare. A venit și armata mai apoi. Au înconjurat toată pădurea, cu câini, cu mașini de-ale lor cu coviltir, cu mitraliere. Era armata de la interne, preciză bărbatul. Se răsuci spre el. Îl privi concentrată, de parcă îi studia profilul. - Trecusem într-a șaptea atunci, încercă ea să-și amintească. Da, cam prin cincizeci și opt, dacă acu’ merg pe șaizeci. O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vedeam pe Fați cum aleargă pe străzile cătunului, numerotate de la 1 la 8, cum bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le atingă, urmărit de rafalele de mitralieră cu gloanțe din trecut, cum, după ce a alergat peste arături, șosele și bălți, ghepardul tânăr se opri în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a devenit o femeie liberă, cum și-a tras-o cu șoferul de la firma lor și cum ăla a rupt patul cu ea. Cu un șofer?, ai să mă întrebi... Da, cu un șofer, ce contează meseria, contează, fetițo, numai mitraliera. Lasă-le să-și povestească aventurile și noi să ne vedem de treabă. O pup?, te-ai supărat că o pup? Măcar atât, ce treabă ai tu? Ar trebui să faci un efort și să înțelegi că, dacă mă înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că te-ai dus cu treabă? Da’ Institutu’? Academia? A mers treaba pă roate În lipsă sau, când te-ai Întors, a trebuit să dai jos cu măturașobolanii grași de se suise pe masă? Ce spun io cu mătura? Cu mitraliera! A trebuit să pui tunu’ pe ei, este? Eee, uite că mai știm și noi câte ceva! Când te-a sărbătorit la șaizeci de ani, atâtea mii să am eu, câți dântre lăudători Îți purta sâmbetele! Amușina pă la noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai de unde să știi de St Jean... Pierzându-și orice speranță, Chavel renunță și se așeză din nou lângă zidul de ciment, departe de toți ceilalți. În noaptea aceea împușcăturile se auziră pentru a treia oară: o rafală scurtă de mitralieră, câteva focuri de armă răzlețe și ceva ce semăna cu explozia unei grenade. Prizonierii stăteau întinși pe jos, fără să-și vorbească; așteptau, nu dormeau. Ar fi fost greu să-ți dai seama dacă simțeau teama celui aflat în primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acum, eu am făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru. Poate îl întâlnim pe sergent, să-i mulțumim. ― Cum să-i mulțumim? Numai așa din gură. Ia scoate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
te mai rugam să mă iei cu tine. La infanterie e drept că cam alergi toată ziua și sapi mereu locașuri de tragere. Da’ una-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă ai vrut să te faci tunar, acum du ți crucea. Și încă n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noapte de vară cu fulgere și trăsnete... Când s-au întors cercetașii, Dumitru a ascultat raportul comandantului grupei: ― Am reușit să ajungem destul de aproape de gardul celei de a doua case dinspre noi. Dincolo de gard am văzut că sunt cuiburi de mitraliere grele și peste tot mișunau mulți militari, care fumau în voie... Cred că organizau ambuscada pentru noi... ― Aiștia au venit să ne aștepte, dar nu ca pe niște camarazi, ci ca pe inamici. Am căzut într-o capcană. Sunt ruși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final folosești radical, mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef de Trib de Cotroceni), credeți-mă pe cuvânt că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia ușoară, care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final, folosită direct mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef de Trib de Cotroceni), credeți-mă, pe cuvânt, că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
așteptase la un asemenea regim de instrucție. Pregătirea fizică istovitoare alterna cu orele de teorie și, mai ales, de învățământ politic. Știa tezele lui Marx, Engels și Lenin, la fel de bine cum știa să demonteze și să facă la loc pistolul mitralieră din dotare. În vara lui o mie nouă sute optzeci și unu ieșise subloco tenent. Apoi, la aniversarea Marii Revoluții din Octombrie, toată promoția lor fusese avansată la gradul de locotenent. Băiatul de la țară devenise bărbat în toată firea. Primise comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai departe însă lucrurile nu mai erau la fel de simple. Cine, mai exact ce era acolo în întuneric? Se hotărî pe loc. Cu pași mari, se apropie de dulapul metalic din colțul încăperii. Deschise ușa grea și scoase dinăuntru un pistol mitralieră Kalashnikov. Era arma lui preferată, o cunoștea foarte bine, calibru mare și suficient de precisă. Din compartimentul de alături luă două încărcătoare. Unul îl montă imediat în pistol, iar pe celălalt îl băgă la brâu, sub centură. Dădu să închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]