55,587 matches
-
Încuraja el, și scăpăm de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă? palat, despre domnu' profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum i se Întâmpla tot mai rar deasupra Zorelei. Ea făcu ochii mari, și Îl Întrebă fără să tresară: Ai terminat? Da, zise el Încurcat. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după o dreapta judecată, zicea el, pot spune În ce fel poate fi iertat păcatul. Ea stătea bine cu păcatele. Atâta doar că, spre norocul ei, precum soldatul, târfa nu are viață personală și nici memorie: e doar o urnă mobilă de spermă. Violența imaginii Îi Îndrepta gândurile spre lucruri mai vesele. Macavei a anunțat-o că a primit de la șogorul Gheo o beretă bordoșă cum se poartă În Legiunea străină unde Îl aștepta și pe el cu drag. Trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-au așezat la o masă și au Început să citească meniul așteptând să Îi Întrebe cineva ceva. În vremea asta noi doi mâncam În bodega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în oglindă vechile expresii faciale. Din cauza ploii, Tușa Ruth rămăsese fără bucătar, dar, peste vreo două ore, avea să pregătească un bufet rece pentru voi, epavele din larg și de pe uscat în barul hotelului. Am setat alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îi cunoști, atunci? Pe Ruth și pe.... — John. Mda, încuviință el. Accident de mașină, acum trei ani. N-au crezut că ea o să supraviețuiască peste noapte. Cu câteva zile înainte să pornesc în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar fi făcut parte din el, îl ajutase pe Primul Eric Sanderson în călătoria sa. Poate că cineva avea să mă ajute și pe mine să-l găsesc pe Trey Fidorous. Ăsta era planul meu, speranța mea. Numai că telefonul mobil nu suna niciodată. După atâtea săptămâni în care lăsasem cărți de vizită peste tot și nici un apel primit, începeam să-mi fac griji că întreaga idee a ne-spațiului și-a comitetului care se ocupă de el nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela de expediții matinale, de supraveghere, necesare colectării unei noi rezerve de corespondență. Știam deja de unde puteam vedea bine orașul. Am aruncat carnețelul, binoclul și telefonul mobil în buzunarele mari și goale ale pelerinei și am dus tava goală pe care fusese cina - „Se pare că ai pierdut noțiunea timpului, dragă, așa că ți-am adus ceva în cameră“ - jos, la recepție. Am ieșit din clădire cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am mijit ochii la ecranul verde, luminat: <<Apel>> Răspunzi? 12 Fragmentul becului (Partea a doua) Clio își lăsă arătătorul și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
câteva ore mai devreme să arunc o privire atentă împrejur, să văd ce puteam descoperi. Pregătire Pregătire Pregătire. Dar în momentul de față pregătirea însemna să mă odihnesc puțin. Când soarele noii zile pătrundea prin perdele, am setat alarma telefonului mobil, am pus cartea și biletul deoparte și m-am întins pe pat. În ciuda tuturor lucrurilor, am adormit în câteva minute. Dar. Dar epuizat cum eram, făcusem o greșeală înfiorătoare. Când pregătisem bucla de dictafoane, ciudatul pachet se afla deja înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nesfârșite, zâmbi el. Computerele. Binecuvântarea și blestemul secolului XXI. Apoi, uitându-se la mine și observând starea în care mă aflam adăugă: — Dumnezeule, vă simțiți bine? — Sunt bine. Cred că mă paște o gripă. În orice caz, credeam că telefonul mobil e binecuvântarea și blestemul secolului XXI. — Aaa, e cealaltă binecuvântare și celălalt blestem al secolului XXI. Chestii din astea, care sunt în același timp o binecuvântare și un blestem, întâlnești la tot pasul. Ajungi să le pierzi socoteala. Am schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un romantic incurabil, își închipuise propabil că avea să fie primul martir al erei științifice. Astfel, pe când Ward zăcea pe patul de moarte, Quinn a suferit un proces foarte misterios și o echipă restrânsă de avocați a transferat toate bunurile mobile și imobile „tânărului și recent descoperitului strănepot“ al bătrânului. „Aranjamentul“ a fost o reușită mai mare decât ar fi putut spera Ward vreodată. Membrii familiei Ward, la început, au pus la îndoială validitatea tânărului care apăruse din senin, pretinsese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
crea o „punte superioară“ la înălțimea mijlocului. După grosimea cartonului și dispunerea cutiilor părea improbabil ca puntea aceea să poată suporta greutatea cuiva fără să se prăbușească. 6. Volan. Volanul unui Volkswagen așezat direct pe podeaua de carton. 7. Scări mobile. O serie de scări mobile din lemn vechi, nedesfăcute și sprijinite de cutii sub forma unei scări fixe impracticabile ce ducea de la podea la puntea superioară. 8. Tăietor de iarbă. Un tăietor de iarbă din plastic verde, sprijinit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înălțimea mijlocului. După grosimea cartonului și dispunerea cutiilor părea improbabil ca puntea aceea să poată suporta greutatea cuiva fără să se prăbușească. 6. Volan. Volanul unui Volkswagen așezat direct pe podeaua de carton. 7. Scări mobile. O serie de scări mobile din lemn vechi, nedesfăcute și sprijinite de cutii sub forma unei scări fixe impracticabile ce ducea de la podea la puntea superioară. 8. Tăietor de iarbă. Un tăietor de iarbă din plastic verde, sprijinit de o cutie așa încât capul tăietorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
business Cesiuni de active; transferuri de active Evaluarea investițiilor Planificare A nu face nimic Inovație Lipsă de viziune 23. SISTEME Compatibiliatate Integrare Interfețe Selecție Accidente/întâmplări neprevăzute Design Stabilitate Implementare Folosință/utilitate 24. TEHNOLOGIE Creșterea comerțului electronic și a comerțului mobil Inovație Identitatea/oportunitățile grupului Dezvoltarea produselor Alternative Cercetare Accesul la noi tehnologii Schimbări/tendințe noi în industrie/ramură Învechire/ieșire din uz Figura 3.4. Listă de verificare a riscurilor Capitolul 3. Managementul riscului 235 În lume există mai multe
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii" e la Repedea. Am și eu o Coastă a Boacii, în Șorogari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de mașină. Ioana le "lucrează" ca pe obiecte sexuale dezirabile. Își bate joc de sufletele și de trupurile lor. Le minte cu farmecul legăturilor primejdioase, al erosului clandestin. Și totul în vitrină de casă mare, casă de lume bună, cu mobilă stil (care stil?). Ioana are indulgență pentru scene de sex ca o adevărată patroană de bordel. Nu-s bordeluri de lux? Dar sînt saloane, cercuri, apartamente de împrumut pentru "servicii ecologice de calitate" (cum cerea un ziar să se numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prelinge lent din vene. Foarte aproape de umărul meu, convoiul de furnici înaintează febril și frunzele-vele freamătă ca niște bănuți de argint sub suflarea calmă a vântului. Urmăresc îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să zboare, să se înalțe oricât de sus. Ateriza lent, parcă în ciuda gravitației, pe picioare de pisică, apoi se înălța iar, făcea câte o rotație sau două prin aer, apoi iar și iar, fără efort, fără întrerupere, într-un perpetuum mobile. Și energia lui pornită dintr-o sursă necunoscută creștea, fără aparența celui mai mic efort. Sărea dumnezeiește, așa mare și deșirat cum se afla, și mă întrebam la ce se gândește el când se contorsionează prin aer, ce crede el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc în loc, au apărut scări metalice și mobile ce facilitau accesul la rafturile de sus, inaccesibile. Și librăria mi se înfățișă dintr-o dată mai degrabă ca un muzeu sau templu al cărții, sau o bibliotecă veche ce a aparținut cândva unei civilizații dispărute. Plafonul se deplasa și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o dată rafturile superioare ce adăposteau cărțile cele mai valoroase erau acoperite cu geamuri fumurii, pesemne spre a proteja de praf și umezeală cărțile cu acces dificil. Biblioteca era în continuă transformare. Cum numai funcționarii librăriei aveau dreptul să manipuleze scările mobile pentru a extrage exemplarele inaccesibile, nici eu, nici însoțitorul meu nu eram dispuși să cerem cartea rostindu-i cu voce tare numele către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru toți oamenii, fiecare are spațiul lui de mythos și modele. De aceea unii cred, alții nu cred, dar mimează credința, alții neagă din neputință, căci se vor din categoria celor aleși, ce aparțin întotdeauna elitelor. Cei mai inventivi și mobili își construiesc sistemele lor, în care încep să creadă sau nu, sau adună prozeliți în jurul lor. Pe oricare dintre poziții s-ar afla, oamenii se simt dezarmați în fața miracolului. Pentru a-l legitima, ei cer repetarea lui sau îl neagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
măslinelor și brusc în cărțile de literatura română pentru clasele a X-a și a XI-a, în locurile mentorilor importanți, criticilor și poeților, apăreau V.I.P.-urile TV, fanfaronii politici, prezentatoare de știri, horoscop, curs valutar și reclame la telefonia mobilă. Când trecea Ea. Localnicii traversau distanțele dintre blocuri cu curelele de la pantaloni pe cablurile TV. Telefericele umane erau urmate de telescaune pentru sicrie, care trebuiau să ajungă la cimitirele răsărite ca ciupercile după ploaie, neatinse, neurmărite de Ea. Câteva fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin spitale și policlinici, acești cerberi fără de care nimic nu mișcă, nimic nu se schimbă fără știrea lor (astfel toate mecanismele funcționării cabinetelor nu ar putea acționa mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
forma, destinația, putea și hotăra nașterea și moartea. Urletul se hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
MP3, MP4, pe care vechile obiceiuri se păstrează se ascultă tot muzică populară pentru a nu se uita obârșia. Și fiindcă Poporul Român este un neam de onaniști, se expuneau, pe reviste, pe ecranele TV, în presa scrisă, prin telefonia mobilă, femei dezgolite nu numai de caracter, ci și de suflet, pentru că sugeau cu nesaț fonduri, întru expunerea lor pe toate posturile și paginile, exprimându-și părerile asupra politicii, economiei, oferind sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]