3,297 matches
-
literatura română, pus în legătură cu modernismul. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drept o "neîncredere în metanarațiuni" (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple"75. Postmodernismul nu poate fi conceput și apreciat critic decât prin raportare la modernism (așa arată și prefixul post-). Termenul este aplicabil și funcționează nu doar în literatură, cultură, arhitectură sau în artele plastice, ci și în filozofie, disciplinele social politice etc. De asemenea, atât postmodernismul cât și neomodernismul trebuie puse, evident, în relație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și prefixul post-). Termenul este aplicabil și funcționează nu doar în literatură, cultură, arhitectură sau în artele plastice, ci și în filozofie, disciplinele social politice etc. De asemenea, atât postmodernismul cât și neomodernismul trebuie puse, evident, în relație, cu termenii: modernism, modernitate. "Modernitatea, în primul rând, ca perioadă istorică din evoluția omenirii, este derulată, între Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) și primii ani dupa cel de-al Doilea Război Mondial, iar modernismul este estetica acestei perioade. În literatura română, fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neomodernismul trebuie puse, evident, în relație, cu termenii: modernism, modernitate. "Modernitatea, în primul rând, ca perioadă istorică din evoluția omenirii, este derulată, între Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) și primii ani dupa cel de-al Doilea Război Mondial, iar modernismul este estetica acestei perioade. În literatura română, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv 1990, 2000. De asemenea, postmodernismul poate fi văzut ca mutație survenită în conștiința umanității, dar și ca o modificare a paradigmei culturale a momentului. Postmoderniștii modifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
temporal printre unitățile menționate de acesta. Este nevoie, desigur, de precizarea rolului neomodernismului de a readuce în discuție tradiția, de care paradigma modernă se îndepărtează: "În ultimii aproximativ o sută cincizeci de ani, termeni precum modern, modernitate și, mai recent, modernism, ca și o seamă de noțiuni înrudite, folosite în contexte artistice sau literare, au fost pătrunși din ce în ce mai mult de sensul relativismului istoric. Acest relativism este, în sine, o formă indirectă de critică a tradiției. Din perspectiva modernității, artistul este cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
realizează neomodernismul, care va introduce, astfel, postmodernismul, acesta din urmă, așa cum am precizat, fără să fie văzut ca fiind ultimul pe o scară calitativă a curentelor literare. De altfel, Matei Călinescu subliniază, în acest sens, tendința acestuia de a surclasa modernismul, aproape intrând în luptă directă de opoziție cu acesta. O idee majoră pe care insistă Călinescu și, ulterior, Cărtarescu, în al său studiu despre postmodernism enunțat mai sus, se referă, însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe autenticitatea actului relatării. Opoziția de stil nu este diferențiată numai de la un autor la altul, ci și în cadrul operei aceluiași autor. Este vorba despre acea revoluționare a limbajului postromantic, despre care vorbește și Ioana Em. Petrescu, în studiul despre modernism postmodernism, când își dă seama că totul pornește de la "restructurarea conceptului de poeticitate, care corespunde unei mutații fundamentale a modelului general al gândirii, mutație pregătită în a doua jumătate a secolului trecut și săvârșită prin epistema secolului nostru"81. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înregistrează o serie de încercări interesante de a reface unitatea pierdută a subiectului și de a reda individualului demnitatea categorială. În lipsă de alt termen, voi numi postmodernism, modelul cultural care aspiră spre o nouă sinteză, integrând și depășind criza modernismului, într-o încercare de reabilitare (pe baze dinamice însă) a categoriei individualului. Transferat din arhitectură în studiile literare, fără a i se fi clarificat, însă, sfera de semnificații, termenul de postmodernism prezintă toate dezavantajele (dar și toate avantajele) unei atari
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
arhitectură în studiile literare, fără a i se fi clarificat, însă, sfera de semnificații, termenul de postmodernism prezintă toate dezavantajele (dar și toate avantajele) unei atari indecizii conceptuale"82. Ioana Em. Petrescu, vorbind despre cele două paradigme culturale, de bază: modernism și postmodernism, include neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerând-o perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
postmodernism, include neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerând-o perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprareliste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul își propune "să eclipseze, până la anihilare, orice canon
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deconstructivismul, atât din punct de vedere cronologic, cât și ideatic, cu postmodernismul, ambele presupunând o reconstrucție a tradiției, nu printr-o demolare, ci printr-o reconsiderare a ei. Contestat de chiar contemporanii săi, postmodernismul este, mereu, pus, în opoziție, cu modernismul, "opoziția modernism/ postmodernism fiind considerată o reactivare a opoziției clasicism/ romantism, ceea ce înseamnă că postmodernismul e un fel nou de romantism, opunând, printre altele, anistorismului "clasic" modernist o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din punct de vedere cronologic, cât și ideatic, cu postmodernismul, ambele presupunând o reconstrucție a tradiției, nu printr-o demolare, ci printr-o reconsiderare a ei. Contestat de chiar contemporanii săi, postmodernismul este, mereu, pus, în opoziție, cu modernismul, "opoziția modernism/ postmodernism fiind considerată o reactivare a opoziției clasicism/ romantism, ceea ce înseamnă că postmodernismul e un fel nou de romantism, opunând, printre altele, anistorismului "clasic" modernist o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu de diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pornind de la o definire și de la o clasificare prealabilă a canonului, am urmărit stabilirea unei legături atât cronologice cât și conceptuale între deconstructivism și neomodernism, văzut ca etapă de tranziție și plasat în prima parte a paradigmei postmoderne. Depășind criza modernismului, postmodernismul manifestă încercări interesante de a reface unitatea pierdută, printr-o revoluționare a limbajului postromantic, creând, totodată, legături cu tradiția, dar și cu marele scris românesc interbelic. Plasându-l la începutul anilor '30, adică atunci când începe să se deruleze Generația
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a diferitelor popoare între dânsele, printr-o interdependență materială și morală. Există, cu alte cuvinte, un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un saeculum, adică o totalitate de condiții configuratoare a vieții omenirii"14. Astfel încât, conform aceluiași Iulian Boldea, "modernismul românesc este, s-ar putea spune, fructul unei sinteze între experiență (tradiție) și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e un concept estetic ce conotează, în primul rând, corespondența dintre opera de artă și epoca în care ea este făurită, legătura strânsă, dar, în același timp atât de subtilă, dintre creația artistică și mediul social care o generează. Miza modernismului e, în primul rând, autenticitatea, consonanța dintre trăire și operă, dintre textul literar și emoția estetică. Evident, elementul novator, noutatea e principiul fundamental al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
același timp atât de subtilă, dintre creația artistică și mediul social care o generează. Miza modernismului e, în primul rând, autenticitatea, consonanța dintre trăire și operă, dintre textul literar și emoția estetică. Evident, elementul novator, noutatea e principiul fundamental al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o generează. Miza modernismului e, în primul rând, autenticitatea, consonanța dintre trăire și operă, dintre textul literar și emoția estetică. Evident, elementul novator, noutatea e principiul fundamental al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de expresie și de conținut, el înglobând în sfera sa orientări literare precum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
estetică. Evident, elementul novator, noutatea e principiul fundamental al modernismului, chiar dacă raportarea sa la tradiție trebuie mereu refăcută, în sensul că modernismul se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de expresie și de conținut, el înglobând în sfera sa orientări literare precum simbolismul, expresionismul, imagismul etc. "16. În completare, literatura europeană, care ghidează, în mod evident și necesar, literatura română, descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un mod naiv, tradiției, crezând că o poate anula, sau chiar anulând-o, uneori, în schimbul unor elemente cu totul noi, de expresie și de conținut, postmodernitatea reconstruiește tradiția, fiind, totodată, o continuitate pentru modernitate. Întreaga critică pledează însă pentru un modernism prolific, al cărui vârf este perioada sa de sfârșit, Generația '60, care recuperează deșertul proletcultist, îmbogățindu-l. Scriitorul postmodern trăiește, însă, oarecum "apăsat de povara secolelor anterioare, fiind conștient că totul a fost deja scris. El trebuie acum să reinvestească
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tragism și fără inocență. Fragmentele, sintagmele, laitmotivele, atitudinile din texte venerate sunt reasamblate și puse într-o nouă lume"18. Și cum cea mai bună distincție posibilă care poate fi făcută în evidențierea unor elemente comune și de diferențiere, între modernism și postmodernism, o realizează poezia, redăm cuvintele lui Nicolae Manolescu, din studiul Despre poezie : "Poezia modernă a fost cea dintâi care a respins trecutul în întregul său. Un lucru exact invers se petrece în postmodernism: el nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înclude neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerându-l drept perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan Alexandru). De asemenea, la nivelul prozei, modernismul îi predă neomodernismului câteva principii solide: "...constatăm o mizare exacerbată pe autenticitatea actului relatării, pe transpunerea inovativă a acestuia într-un univers ficțional la a cărui decodificare accesul este, în aparență, restricționat. Originalitatea noilor forme de a realiza actul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marilor clasici, cea de-a treia, mult mai diversificată și mai complexă decât primele două, începe în 1893, fiind coagulată în jurul "Sămănătorului", a "Vieții românești", sau a "Literatorului". La început de secol XX, după războiul din 1919, se conturează generația modernismului pragmatic, numită, în mod curent, a interbelicilor, reprezentată fiind de Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Al. Philippide, Eugen Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mateiu Caragiale, Ion Vinea, Ion Barbu, George Călinescu, Mircea Eliade, Emil Botta, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
34 De aici, munca, fie ea și una sisifică, căutarea permanentă de a găsi cuvintele potrivite, iar, dacă ele nu există, de a le recrea, sau de a crea altele noi, în contextul impus de imagine. După cum am precizat deja, Modernismul este cel care promovează un nou tip de retorică, în care prioritar este semnificantul, alegerea unor cuvinte potrivite fiind absolut necesară pentru crearea unei idei, adică a unui semnificat. Predilecția pentru sensul estetic, prin cultul formei, rafinamentul limbajului și al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]