KorAP: Find »[drukola/base=mormăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...92 >

2,283 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Închise ochii și-și spuse brusc: — Ce rost are toată vorbăria asta? Oricum zarurile au fost aruncate și ce s-a făcut nu se mai poate desface. Aproape adormit, simți că Ted Îl Învelea cu o pătură moale de lână. Mormăi nedeslușit: —Adevărul, Teddy? Doar Între noi doi? Arabii au Înțeles deja că nu ne pot arunca În mare. Problema e Însă că evreii nu pot trăi fără cineva care să vrea să-i arunce În mare. Ted răspunse În șoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria, se străduiește să mă facă fericită, e mulțumit de tot ce am realizat Împreună. Sau cel puțin așa mi se pare. Și continuă să șuiere, să ciocănească și să mormăie uneori: Azoy. Fima se gândea: Tancurile Înconjoară parlamentul, parașutiștii pun mâna pe stația de radio, un puci al coloneilor - toate astea nu se vor Întâmpla aici. Aici va fi o deteriorare lentă. Un centimetru pe zi. Oamenii nici nu vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
dacă Înțelegi la ce mă refer. În toți acești ani, În afara unor certuri superficiale, viața noastră n-a fost umbrită de nimic. Fiecare discuție se termina cu scuze reciproce. El spunea că-i pare rău, eu la fel, iar el mormăia: Azoy. Apoi mergeam Împreună să schimbăm așternuturile sau să pregătim cina. Cinci mii de oameni, se gândea Fima, numai cinci mii care să refuze să servească drept rezerviști În Teritorii - și ar fi suficient. Toată ocupația s-ar prăbuși. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Încetez să-l iubesc. Ăsta ar fi singurul lucru care m-ar putea salva. Să Încetez pur și simplu să-l iubesc. Dar cum s-o fac? Tu știi totul, Fima. Poate știi și asta? El zâmbi, ridică din umeri, mormăi ceva, se răzgândi, dar În cele din urmă se adună și spuse: Ce Înțeleg eu din dragoste? Cândva credeam că iubirea e punctul În care se Întâlnesc cruzimea și compasiunea. Astăzi sunt convins că toate astea nu sunt decât vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Rabin câteva rânduri. Să-mi cer scuze. Să Încerc să-i explic că la urma urmei suntem amândoi În aceeași barcă. Sau poate să-i cer o Întrevedere? Ajunge, zâmbi acru Fima. Am păcătuit. Am trădat. Ajunge. Coborând din autobuz, mormăi ca un bătrân furios: —Calambur. Calambur de proastă calitate. Căci dintr-odată jocul de cuvinte dintre „a uita“ și „a pierde“1 i se păru atât de ieftin, Încât coborî pe ușa din față2 și nici măcar nu spuse „la revedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să-l despăgubească pe șofer. Urcă deci În taxi, Închise portiera și spuse: Îmi cer scuze pentru tot bâlciul ăsta. În Kiriat Yovel, te rog. Șoferul, un bărbat gras, cu păr argintiu des, ochi mici și o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era Împreună cu perechea zgomotoasă, se scuză și se bâlbâi: — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
număr de telefon pentru cazuri de forță majoră. Poate copilul a făcut o criză de vezică biliară? Poate s-a curentat? A Înghițit otravă? Fima se Încurcă În cuvinte pentru că nu voia să dezvăluie, nici măcar indirect, istoria cu sacrificarea câinelui. Mormăi totuși ceva despre suferința pe care copiii din cartier i-o provocau lui Dimi. Doar știi, Yael, că nu e chiar ca toți ceilalți, un copil cu ochelari, prea serios, albinos și miop, se poate spune chiar pe jumătate orb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
a tatălui său și din atlasul german greoi prin care naviga ore și ore În șir, Întins pe covorul din salon, mai ales În serile de iarnă. Răspunsul ăsta l-a făcut pe domnul Danzig să zâmbească rușinat și să mormăie ceva În germană, care se termina cu cuvintele mein Kind1. Dintr-un motiv necunoscut ochii mamei sale i s-au umplut de lacrimi, i-a prins deodată capul În mâini, l-a strâns la piept și a Început să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
alegerea cuvintelor. Se rotesc cocorii. Și se duc. Traversând strada auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

Nu m-am simțit niciodată confortabil vorbind în termeni ginecologici, nici chiar cu propriul doctor. Mi-am dorit întotdeauna să scoată din dulap păpușile acelea pe care le folosesc pentru copii, iar eu doar să arăt cu degetul și să mormăi ceva. Nu o listă propriu-zisă. Desigur, m-am documentat și mi-am luat notițe pe baza cărora am alcătuit un plan. Trebuie să abordezi problema metodic când ai 38 de ani. Nu, acesta este planul meu privind concediul de maternitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ar fi fost normal să i le pun, încotro ne îndreptam, aveam noi un viitor, astfel de lucruri, dar întotdeauna erau filme care trebuiau văzute, viețile altora care să ne preocupe umplând astfel golurile. — După cum spuneam, ați fost amândoi încăpățânați, mormăi Lynn. Și acum, din cauză că ați fost amândoi prea încăpățânați să ajungeți la un compromis sau să renunțați, te desparți din cauza unei chestii minore de un om care te-a iubit o viață întreagă. — Dar nu e ceva minor, e cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
m-am încumetat eu, într-un final. Și nimeni nu a încercat să mă împiedice. Kieran a făcut un gest să mă pupe și apoi s-a tras înapoi, nesigur dacă era potrivit să facă asta în noul context. Am mormăit un „la revedere“ și am tulit-o. Am fost bucuroasă să mă văd afară și mi-am promis să n-o mai fac. Înainte să apuc să mă bucur de singurătate, m-am simțit înșfăcată de mână, pe la spate. Pregătită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
un om cu probleme psihice, pe care orice detaliu cât de minor îl putea face s-o ia razna de tot. Mă întrebam dacă va lua pe rând toate degetele până va găsi unul care să mă liniștească. — Poate, am mormăit eu ca să-l fac să tacă. Dar n-ai spus că tu l-ai părăsit? De ce le spun oamenii astfel de lucruri taximetriștilor? Asta s-a petrecut doar acum câteva zile. Nu credeam că o va curta pe cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să-l părăsești imediat, pedepsindu-l și pe el, și pe tine în vecii vecilor pentru această singură greșeală“. Chiar crezi că mi-ai fi mulțumit? Tot ar fi trebuit să-mi spui. Eu ți-aș fi spus. Mă îndoiesc, mormăi Lisa. Unde mergem? I se cam tăiase răsuflarea. Bun. — Mă duc la singura persoană în care pot avea încredere, singura prietenă care nu mi-ar ascunde nimic. —Maria? O, minunat. O să fie încântată. Credeam că stă în Clapham. Nu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să ne arate unde o să stați. Apoi i-am rugat pe oamenii de la masă să vorbească încet să vedem dacă chiar îi auzim. A fost un succes complet. Reamintește-mi, te rog, care dintre noi are o cădere nervoasă? am mormăit eu. Lisa mă ignoră. — Nu vom putea să vorbim cu tine, așa că o să-ți scriem mesaje în loc. În felul ăsta, poți citi mesajele discret fără ca Ed să se prindă. Lynn se simți obligată să vină și ea cu un sfat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
plăcere pe moment. După multe oftaturi și multă agitație, a găsit o pereche de reiați maro care stăteau în dulap de atâta timp că făcuseră o cută pe mijloc. Ceva mai decent de-atât nu cred că pot găsi aici, mormăi ea. Unde sunt toate hainele pe care ți le-am luat eu de-a lungul timpului? — Le-am donat celor săraci, am răspuns eu prinsă asupra faptului. Îmi pare rău. Lisa era prea obosită ca să-mi țină o predică despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
axele rutiere principale ale Londrei, ar fi partenerul perfect pentru un taximetrist. S-ar putea testa unul pe celălalt găsind cea mai scurtă rută de la The Angel, Islington până la Theatre Royal, Drury Lane. — O, noi nu ne-am gândit, am mormăit eu. Ceva miroase foarte bine, spuse Ed frecându-și mâinile încântat. Lynn se uită cu suspiciune de la el la mine. Păi, e gata mâncarea. Eu o să plec acum. Nu mă aștepta. Ed luă cuvântul dintr-odată. — Dar de ce nu rămâneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Nici nu mă născusem pe atunci, răspunse Danny vesel. Tu câți ani aveai, Maz? Maria îl ignoră. Când apăru o întrebare despre Glenn Miller, Danny o mângâie pe mână încurajator. —Ți-o las ție pe-asta, păpușă. O să-l omor, mormăi ea când el plecă din cameră. Când se întoarse, era o întrebare despre o trupă de Britpop. Noi restul nu eram foarte siguri ce-nsemna termenul respectiv, dar bănuiam că „The Beatles“ nu ar fi fost un răspuns rezonabil. Danny ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
niște globuri din bucăți de oglindă și spoturi colorate țipător îndreptate asupra ringului de dans. Abba încercau optimiști să mă convingă că eu eram acea Regină a Dansului, tânără și dulcică, la numai 17 ani. —Trebuie să beau ceva, am mormăit eu. Maria mă duse până la bar și ceru prima băutură care era gratis - o monstruozitate roz, cu o umbreluță de hârtie în vârf și o bucată de ananas din conservă, numită „Kittenz Kooler“. —Nu-ți face griji, am comandat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-o, deși aveam mari dubii că Lisa îmi va fi vreodată recunoscătoare pentru asta. — Știi că Phil nu știe că eu și Mark ne-am împăcat, nu? Kieran se frecă pe frunte. —Știu, dar nu înțeleg. Nici nu trebuie, am mormăit eu. L-am lăsat chiorându-se la ziarul pe care-l ținea la doi centimetri de față pentru că-l usturau prea tare ochii ca să-și pună lentilele de contact. Mark a fost ultimul care s-a sculat, douăzeci de minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
ce mașină venisem. — Un taxi? zise el șocat. Un taxi condus de altcineva? — Acum vei avea ocazia să vezi cum suferă londonezii de decenii întregi, i-am șoptit. Adulmecă aerul din mașină. —A trecut ceva timp de când a fost curățată, mormăi el. Când taxiul porni izbindu-ne de scaune, înjură sănătos. — Încearcă să ne omoare sau ce? Nu știe că de-abia am ieșit din spital? — Se concentrează asupra destinației, am replicat. Nu contează nimic altceva. Consider că toți șoferii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit cu o răceală urâtă. —Jen, arăți groaznic! Știi că bântuie gripa? Am auzit că Phil, Tally și copiii s-au îmbolnăvit cu toții. —E doar o răceală, am mormăit, ridicându-mă cu greu din pat. —O să-mi treacă. Nu te prosti. Trebuie să stai în pat. Nu ai nici o întâlnire azi, sper? Nu, dar... Sper că nu ai de gând să mai pleci în weekend cu Maria, nu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
e ceva în neregulă. E vorba de inimă, așa e? — Nu e nimic în neregulă cu mine. Sunt perfect sănătos. Mark se așeză la loc, stânjenit de ieșirea sa. Inmormântarea ne sensibilizase un pic pe amândoi. Îmi pare rău, a mormăit el. —Așa, eu și Lynn ne-am tot gândit ce-o să facem în Spania. V-am urmărit pe voi doi încercând să... știți voi, în legătură cu căsnicia voastră. Era o corvoadă îngrozitoare pentru el să vorbească despre un asemenea subiect cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
lângă mine pe canapea. —Crăciun fericit, Jenny. —Crăciun fericit, Mark. Fără să ne privim unul pe celălalt, am întins mâinile după gustările preferate, fiecare în ordinea preferată, cu o acuratețe de ceasornic. Când ni se loveau mâinile, unul dintre noi mormăia un „scuză-mă“ și celălalt mormăia „cred și eu“. Nu m-a aruncat pe măsuța de cafea Ikea și nici nu a mâncat struguri de pe trupul meu gol ca să-mi demonstreze că dragostea lui pentru mine e la fel de vie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Jenny. —Crăciun fericit, Mark. Fără să ne privim unul pe celălalt, am întins mâinile după gustările preferate, fiecare în ordinea preferată, cu o acuratețe de ceasornic. Când ni se loveau mâinile, unul dintre noi mormăia un „scuză-mă“ și celălalt mormăia „cred și eu“. Nu m-a aruncat pe măsuța de cafea Ikea și nici nu a mâncat struguri de pe trupul meu gol ca să-mi demonstreze că dragostea lui pentru mine e la fel de vie și intensă ca pe vremea când aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]