KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la Stridie. Nash bea din sticlă, o lasă jos și zice: — Gândește-te bine. Manechinele, crimele, zic. Nu e bine ce face. — Te dai bătut? zice Nash. Trebuie să înțeleagă că e un lucru rău să faci sex cu femei moarte. Nash ia în mână lingura și zice: — Păi în Biblioteca Congresului, ce naiba! Ca să știi pe ce ți se duc impozitele. Fir-ar să fie. Înfige lingura în castronul de chili. Bagă lingura în gură și zice: — Și nu-mi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din gură, zic. Nu poți să mă omori, zice Nash. Fărâmă o mână de crutoane în castron și zice: — Noi doi suntem exact la fel. Nu-i același lucru, zic. Era soția mea. — Soție sau nu, zice Nash, mortu-i tot mort. Tot necrofilie se cheamă. Nash amestecă în crutoane și în sosul roșu și zice: — Să mă omori pe mine ar fi ca și cum te-ai sinucide. Taci din gură, zic. Stai liniștit, zice. N-am spus nimănui nici o vorbă. Nash își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mă duc cu mașina la secție. Acum suntem după ce primul polițist a ajuns la fața locului, s-a uitat la cadavre și a zis „Iisuse Hristoase și Măiculița Domnului“. După ce medicii de pe ambulanță l-au rostogolit de pe grătar pe bucătarul mort, s-au uitat o clipă la fața lui friptă și au borât în mâinile făcute căuș. Acum suntem după ce poliția m-a lăsat să dau un telefon, și am sunat-o pe Helen și i-am zis că-mi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită din poșetă. E o pagină din ceaslov, pagina cu numele meu, și mi-o întinde, zicând: — Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă mort, zice Mona. Am impresia că vraja de dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile lui Helen. E mort? întreb. Și Mona zice: — Ai vrea tu. Nu, o să fie bine, zice. Se urcă la volan și pornește masina, zicând: — Mai bine te-ai grăbi să dai de Helen. Să nu facă cine știe ce gest disperat... Trântește portiera și începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mă rog, în carnea doamnei Boyle, dar pun pariu că și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe scaun, Lazăr bate ritmul cu călcîiul pantofului, murmurînd: "Ecaterino, vede-te-aș moartă / Cu dric la poartă"... Vă rog! îl apostrofează fata fără să-și întrerupă goana creionului pe pagina albă. "Și cai mascați" completează Lazăr, ducîndu-și arătătorul la buze, semn că va păstra liniște. Mircea Emil doarme dus sub pălăria mucegăită în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vede în mine un viitor ginere?" Poftim?! tresare Săteanu, lipindu-și strîns receptorul de ureche. Fii mai explicită! Așa, așa intervine el rar în discuție. Ei, ca orice..., o fi făcut o glumă... Cum să vină după tine, ce, erai moartă?!... Mihai se preocupă intens de magnetofon, cercetîndu-l doar cu privirea, fără să-l atingă. Interfonul de pe bar, un aparat "I.T.T.", este asemeni celor care s-au instalat de curînd în birourile șefilor de secție. Află, te rog, urgent cine-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd merg, discut altele. Ia stai! tresare, iluminat. Nu moș Ion a fost bătut de fecior-su? Cunosc amănuntul, ba l-am și folosit într-o piesă de teatru, cu unul care se întoarce după ani, dar tat-su-i mort... Numai că Săteanu nu s-a întors, iar moș Ion trăiește. E drept, primește mereu bani, pe care-i bea la bufet. După ce se îmbată, începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
copil, poate c-or să mă lase în pace la facultate. Dar n-au lăsat-o. Iar cel de la minister, azi, a strîns din umeri: "pînă acum a mai mers, dar acum..., mai ales că procesul s-a încheiat..., acuzatul, mort..." Nu se poate face nimic a strîns Săteanu din umeri aflînd că fata nu mai este primită la cursuri. E drept, și eu am fost în situație asemănătoare acum doi ani, dar m-am rupt de-ai mei..., ba chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
portiță!... Da, există a conchis într-un tîrziu Săteanu. Care? au întrebat într-un glas mama și fiica. Schimbarea numelui prin căsătorie. Căsătorie! a făcut un gest furios cu mîna stîngă fata. Cine s-ar căsători cu fata unui reacționar, mort în închisoare?! După un moment de liniște totală, Săteanu spune simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o. Vino, te rog, cu cursa rapidă, noi te așteptăm. Vreau să lămurim... Ai bilet reținut la agenție... "De ce? Se clatină cumva poziția lui Theo și ar vrea să-i redea Doinei numele Bujoreanu, să nu sufere?, că un tată mort, reabilitat, e mai sigur, mai de nădejde decît unul viu, supus greșelii încă... Ori... o fi aflat ceva, că de bănuit a bănuit mereu, dovadă ce mi-a șoptit atunci, la despărțire..." Ochii bătrînei, obosiți de albul zăpezii, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca el l-au ucis pe soțul meu. Oameni ca el au fost mințiți, manevrați, dar niciodată n-au putut fi medii de cultură și sămănători ai ciumei. Dacă ar fi făcut lucruri grave, ar fi fost trecut pe linia moartă. Și, acum, indiferent de ce-a fost și ce-a făcut, rămîne cel care a crescut-o pe Doina. Prin ce-s mai bună eu ca el? Pentru că n-am încercat să scap de sarcină? Era prea tîrziu cînd am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi va spune lui Theo că Doina e a mea. Ar putea Theo să se gîndească...?... L-am iubit, noaptea aceea am fost ca beată; ne-am tăvălit două ore pe covorul din salon; cînd a plecat, eram mai mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate încheieturile; nici n-am putut să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
are dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri?... Mi-nchipui. Pleacă iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea, vrînd parcă să-l concureze pe Dumnezeu... Și totuși... Eah!...își zice Mihai surîzînd și pleacă spre maternitate, să-l caute pe Lazăr. S-o creadă ea că scapă așa ușor de mine după toate cele de astăzi!... Poate moartă..." gîndește Mihai cu drag, aruncînd încă o dată privirea în direcția în care s-a pierdut Maria, să-i mai poată savura mersul, dar femeia a trecut deja de pavilionaele anexă, de lîngă poarta spitalului. Maria pășește încet, atentă la gheața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cățărându-se pe catarg, se urcă la bord neașteptat de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele trei mișcări ce o catapultaseră pe Carol spre orgasm, spre cea mai scurtă dintre scurtele morți. Carol nu prea avea de ales, așa că își desfăcu picioarele, fie și numai pentru senzația de confort. Imediat simți cum, în ciuda presiunii abdomenului lui Dan, chestia se desprinde din lăcașul ei și se întărește, de data aceasta perceptibil. Bine măcar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
a durat prea mult și l-au identificat pe tânărul care închiriase mașina în după-amiaza aceea: era Dan; apoi lucrurile s-au legat repede... L-au găsit pe Dave 2 în apartament, încă inconștient... au găsit și sperma în curul mort al lui Dan... au comparat mostrele... bingo! Cealaltă Carol a mărturisit că îl văzuse pe Dan după-amiaza, îndreptându-se către tabăra vagabonzilor. Bietul Dave 2! În mod clar, era o victimă a împrejurărilor, dar poate că... he, he, ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă el. Krishna izbucni în râs. — Mda, nu e chiar ca la Bangkok, nu? Însă dacă vrem ceva acțiune, un tip pe care-l știu, James Poole, ne-a recomandat să mergem să ne vedem cu cineva pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă el. Krishna izbucni în râs. — Mda, nu e chiar ca la Bangkok, nu? Însă dacă vrem ceva acțiune, un tip pe care-l știu, James Poole, ne-a recomandat să mergem să ne vedem cu cineva pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă el. Krishna izbucni în râs. — Mda, nu e chiar ca la Bangkok, nu? Însă dacă vrem ceva acțiune, un tip pe care-l știu, James Poole, ne-a recomandat să mergem să ne vedem cu cineva pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

de om și coadă de dragon. După ce Pangu a reușit să despartă cerul și pământul, zeița Nüwa călătorea nestingherită în spațiul dintre pământ și cer. Cu toate că pe pământ existau pomi și flori, păsări și animale, pești și insecte, atmosfera era moartă, pentru că nu existau ființe umane. Într-o zi, când Nüwa se plimba pe un teren pustiu, i-a venit ideea de-a aduce ceva vietăți în această lume. Ei îi plăceau pomii, iarba, florile și în special păsările, animalele și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a venit la Wu Zetian să-i vadă fetița abia născută. După ce a plecat împărăteasa, Wu Zetian și-a sugrumat fiica și a acoperit-o cu un cearceaf. Când a venit împăratul Gaozong să-și vadă copila, a găsit-o moartă. Wu Zetian se preface că moare de tristețe și leșină. După ce află că numai împărăteasa venise între timp să-i vadă copilul, împăratul Gaozong trage concluzia că ea l-a ucis și începe s-o urască. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]