18,554 matches
-
deveni cetățean al tainei, adunând În acest suspin, el - sinteza Întregii lui vieți, noi - durerea unui plâns și-un număr infinit de chinuitoare Întrebări.” La rubrica “Poesis”, Vasile Sevastre Ghican apare cu un ciclu de poeme din volumul “Vaccin Împotriva morții”. Același Dan Movileanu publică articolul: “Ștefan Zeletin - un romantic al filozofiei românești”, amintind că: “Din anul 2006, de ziua mondială a filozofiei, sub egida Casei de Cultură, se desfășoară la Tecuci Colocviile naționale de filozofie “Ion Petrovici” și alt articol
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce să fac, să râmân sau să mă fac nevăzută?. Ce să fac? Ce să fac? Am revenit la măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care îl visasem. Atunci nu știam că este păcat să crezi în vise. Nu știu de ce, dar mă cuprinse o frică mare că îmi moare copilul. Am sărit în picioare și am început să plâng, cum plângi pe cineva mort. Făceam pași prin odaie și ziceam printre lacrimi: „Nu, Doamne, nu!”, „Numai, nu aceasta!” Îmi apucasem capul cu mâinile și priveam în jur de parcă căutam ceva și nu găseam. În acel moment, văzui chipul Maicii Domnului de pe icoana care era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând...”. Printre cântăreți, Alexandra îl văzu și pe primul ei învățător. Purta un steag în mâini și cânta din toată inima și din tot sufletul „Hristos a Înviat!”. Îl întrebă pe taică-său despre acesta și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le uit: cele de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, de Sfântul Andrei, de Schimbarea la față a Domnului, de Adormirea Maicii Domnului și multe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
familia, care trăise în acea casă și pe acel loc, ci nimeni și niciodată nu mai putu să mai trăiască acolo. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că cei ce trăiesc în păcate, cu nimic nu se deosebesc de cei morți. Cât trăim, din toate învățăm. Surpriza „Pregătește-ți sania vara și căruța, iarna,” zice înțelepciunea poporului. Toată vara și toamna oamenii muncesc, aleargă și adună ca să aibă de toate, pentru acea perioadă a anului, când frigul și zăpada nu le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
piață cu aerul acela de fetiță împinsă de la spate în mijlocul balului. Într-una din zile s-a iscat chiar o răfuială între bișnițarii din ambele țări din cauza lui Aide, soldându-se, din fericire, cu doar zece răniți și optzeci de morți și cu confiscarea întregii colecții de ciorapi, marfă de contrabandă, cumpărată fără taxe vamale și care urma să fie trecută în mod fraudulos peste graniță. Se pare că în acea zi Dumnezeul bișnițarilor, care o proteja și pe Aide, dormea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acționa mereu ca o suverană. Ca o suverană bună, generoasă cu vasalii ei. Am început să-mi restructurez energiile și dispozițiile după ale Silviei. Mi-am propus să mă uit la programul pe care mi-l face Silvia ca un mort la propria lui viață, sau ca un spectator la ceva haios, după expresia fiului meu. Fugeam spre biserică, eram ude din cap până în picioare după o alergătură de o oră și jumătate cu metroul, autobuzul, taximetrul pe ultimii douăzeci de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în piață ăia de au fost împușcați, o mână de proști, au strigat cu mare entuziasm "liberateeeee, libertateeee". Aseară a fost o răpăială în tot orașul, continua vecinul ca un somnambul, după o vreme au pornit și salvările să adune morții, spectacolul își atinsese scopul, oamenii nu se mai îngrămădeau în piața din centrul orașului, răzmerița trebuia răspândită ca molima prin cartierele muncitorești, aceștia nu știu multe, se urcă în vârful casei și o dărâmă de zici că n-a fost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile Silviei în urechi. Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă uit la ele ca un mort la propriul său trup, le privesc cu umor deși știu exact cât m-au durut, dar acum, în această rostogolire însorită, îmi permit să le îndepărtez de corpul meu, ne apărăm de durere cum ne apărăm de riduri, îndepărtezi oglinda
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou reînviat din morți, căci timp de cinci ani nimeni nu a știut de soarta lui. Plecase de acasă pe front cu cal și harnașament la Regimentul 2 artilerie călăreață, bateria a 3-a, din Botoșani, și a căzut prizonier când rușii au rupt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici tarați. Păcat că bocitoarele care au jelit-o nu s-au ridicat la nivelul înalt al pălimăriței Catrina, care excela în tehnica bocitului la morți. Bunicilor, mai puțin lui Constantin, pe care-1 știu doar din povești, le datorez enorm de mult, mai ales pentru perioada celor patru ani când am crescut fără tată și, într-un fel, fără mamă. Cine nu și-a cunoscut bunicii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cei mai intimi dintre amicii săi erau: Dodu Istrate, Luțu Simionescu, Tuțu Trișcă, Ticu Sobolevschi , Puiu Viorel, frații Silviu și Aurel Ghibes, frații Aurel și Dragoș Uriciuc îporecliți „Botanicii”), Nelu Moroșan, Aurel Bulancea și fetele, Nuți Tanu și Tuțica Motrescu. Mort de curiozitate, pândeam seara la geam, dar din cauza fumului des să-l tai cu cuțitul, nu vedeam mare lucru, dar auzeam o parte din fanteziile lor de tineri nonconformiști, evadați într-un spațiu restrâns și unde se puteau exprima liber
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și antipatia provocată de uniformele milițienilor și de mașinile lor negre, cu numărul de înmatriculare „mic”, identice la culoare și prag de risc cu cele de la pompele funebre, care sunt mai de temut, căci nu au „marșarier”, în virtutea faptului că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Din prima plimbare cu o limuzină neagră, tata s-a întors după patru ani, dar nu și atunci când traumele fizice și psihice i-au provocat și cel de-al treilea infarct de miocard, trăgând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ne satisfăcea toate dorințele. La Neant-Oică nu încercam niciodată, n-am fi avut nici-o șansă de înduplecare, și ne trimitea din start pe câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o pă maidan, pă Bărăgan! Tu-vă morții mă-sii dă golani, n-aveți casă”. Neant-Oică, pe lângă faptul că era un răzvrătit politic al sorții, era un talentat meseriaș, foarte priceput în specialitatea tinichigerie, lipind prin cositorire metalele cu apă tare îțipirig), cositor și un fier înroșit în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive florale, administratorul nostru era cufundat În tăcerea absolută, pe care doar morții o cunosc. Nu am găsit-o decât pe Lisaveta, femeia de serviciu acolo, gheboșită, Îngrijind de lumânări, atât de absorbită Încât nici nu m-a băgat În seamă. La picioarele celui decedat se afla o coroană din flori de plastic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau În ele miros intens de lumânări și de mort. În semiobscuritatea holului de la parter, În dreptul ușii mele, am zărit o umbră, cineva care stătea ghemuit, cu mâinile Împreunate În jurul gleznelor și cu capul pe genunchi. Era Melanie. Când am ajuns În dreptul ei, am atins-o pe umăr. A tresărit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la asta. Pe fața lui se vedea că aerul închis nu îi priește, iar gândurile negre și teama au dus mai întâi la panică și apoi la infarct. După ce îl aruncară în gol ca să nu se împută, viziunea tuturor asupra morții se schimbă radical. Dacă până atunci certitudinea sfârșitului părea să nu îi afecteze, deodată moartea deveni ceva comun și foarte aproape. Moartea bătrânului nu le stârni compasiune sau milă, ci invidie, pentru norocul celui care în clipa asta putea profita
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care motocicliștii au ajuns la gura tunelului, din el a ieșit, în mare viteză, și rapidul internațional INTERSITI. Impactul frontal a fost fatal pentru motocicliști. O jale mare a cuprins lumea. Dar, ce folos? Vorba unuia: Jalea cu jalea și morții cu morții! Bomba de miere Un miliardar, hodorog și tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o furtună cât un elefant, în imensul pahar cu apă, al societății românești contemporane. Nefericirea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au ajuns la gura tunelului, din el a ieșit, în mare viteză, și rapidul internațional INTERSITI. Impactul frontal a fost fatal pentru motocicliști. O jale mare a cuprins lumea. Dar, ce folos? Vorba unuia: Jalea cu jalea și morții cu morții! Bomba de miere Un miliardar, hodorog și tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o furtună cât un elefant, în imensul pahar cu apă, al societății românești contemporane. Nefericirea tuturor a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
între ceilalți vecini. În scurtă vreme, cel din stânga sucombă. De inimă rea, sucombă, că vedea că nu are cum să-l învingă pe adversar. Bucuria celui rămas în viață, declanșă demersurile care să-l poată avantaja pe el în dauna mortului. Porni lupta în justiție, prin urmașii celui trecut în lumea de dincolo. Nici ăia nu se lăsau. și erau mulți. și veneau și dânșii cu argumentele lor. La un moment dat au abandonat lupta dintre viu și mort. și au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]