25,912 matches
-
păru că zărește o fată din șatră, pe Diamanta, fata lui Argint. Aceasta se învârtea în jurul unui șir de oameni, dorind, după toate aparențele, să dobândească un loc în rândul ce se îngroșa văzând cu ochii. El se apropie de mulțimea pestriță și când se dumiri că într-adevăr este Diamanta, inima începu să-i bată cu putere. Spori ritmul pașilor și ajungând lângă ea, o bătu ușor cu mâna, pe spate: - Ce faci, Diamanto? - Uite, vreau să cumpăr și eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de biserică pentru un timp, după care am redescoperit-o, „grație” deceselor înlănțuite din familie. Bunicul și-a întreținut familia, lucrând în atelierul său de tâmplărie alături de cei doi băieți mai mari, Gică și Vasile, cu care a ridicat o mulțime de case în Vama și în satele vecine. Uneori, cei care comandau uși, ferestre, tocuri, podele, vergele erau amânați în multe rânduri, mai ales de unchiul Gică, un om care de mic era cam neparolist. Degeaba făceau clienții gălăgie că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Sile a mers pe scara vagonului până în gara Humor. La piață a târguit făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în mulțime și reuși să cumpere biletul fatal; fatal, deoarece ieșind din îmbulzeală se dumiri că era mai ușor cu zece kilograme, adică taman greutatea tăbuiocului cu mălai, care se evapoase cu ajutorul unor hoți de meserie ce iau tăiat baierele pe nesimțite
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am descoperit-o Între paginile unei cărți. Apoi, fugar, am zărit-o odată, Într-o mulțime de oameni, pe o stradă Îngustă, lăturalnică. Ultima oară, răzleț, Într-un film cu proletari. Făcea figurație la o revoltă În masă. Ziua Întâi Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
erau toți În picioare, ovaționându-l pe Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva pași, dispăru discret după cortină. Următoarele spectacole avură un succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu un gât lung, foarte Întins, pentru a le striga păsul, În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar găurită, Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se întoarse să mă privească, apoi îl trase pe Ovi de mână. Noi am mai stat puțin pe bancă, apoi am luat un alt autobuz spre casă. Mircea ne găsi două locuri unul lângă celălalt. Stăteam lângă Andreea și priveam mulțimea în gol. În timp ce ne apropiam, casa parcă se făcea tot mai departe, iar stațiile se succedau spre periferia orașului. Când mă ajută să cobor mâna lui Mircea tremură, poate din cauza coloanei mele mult prea aplecate. Cine știe cu ce ochi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asta o făcu să se rușineze. Mergea să-l întâmpine și nu avea nimic de arătat. Dacă s-ar întoarce... bine, dar două mii de ani înseamnă așa de mult... poate că nici n-o s-o vadă, o să se piardă în mulțime, el o să plece din nou și ea?... ea o să rămână cu rușinea asta mereu. Se apropia de centru, dar străzile din jur erau goale, nici de la gurile de metrou nu ieșea nimeni, nu trecea nici o mașină și inima i se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să aștepte. La ora asta doamna Aurelia își ia cina și apoi temperatura. Mara stătea în picioare pe peron cu poșeta pe umăr și valiza în mână și se simțea ridicolă. Alte grupuri treceau pe lângă ea, făcându și loc prin mulțime. Când trenul fu tras la linie se dezlănțui o mișcare haotică. Fiecare alerga spre vagoane, se urca grăbit pentru că altcineva îl împingea de la spate, și se băgau unul în altul, cu tot cu valize, copii și saltele gata umflate, împingând-o pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cealaltă? Cea stângă parcă trage textul și povestirea înapoi. Nu asta ar face o operă de artă? — Știu și eu? — Trebuie să fii sigur, Zara..., pe deplin sigur. Și atunci îi era mai la îndemână să amâne. Deși strânsese o mulțime de fișe, articole și analize, deși datele esențiale ale studiului au fost deja evaluate, el nu scrisese nici un cuvânt. Ceea ce îl preocupa era modul în care ar fi trebuit să abordeze un domeniu familiar, astfel încât să nu rateze ocazia de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cercetările în toată lumea. Numise asistenți în aproape fiecare continent, iar aceștia aveau la rândul lor asistenți în mai toate regiunile globului. Astfel Zara deveni curând foarte cunoscut, fusese invitat în mai multe emisiuni la radio, apoi la televiziune, scrisese o mulțime de articole, mai întâi în ziarele de specialitate, apoi în majoritatea jurnalelor naționale, ca în cele din urmă cazul său să ajungă în revistele franceze, germane și americane ale vremii. Toți cunoșteau problema lui Zara, majoritatea moderatorilor de talk-show se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din ultimele vagoane. Prin geamurile aproape opace cineva privea insistent liniștea din urma foștilor călători. Se ridică de pe banchetă și deschise geamul compartimentului. Inspiră aerul înecăcios al gării și tuși încet. Dorea să treacă neobservat, un călător oarecare, pierdut în mulțime. Închise repede geamul la loc, își luă geamantanul, pardesiul și coborî pe peron. Rămase câteva clipe dezorientat, privind când în stânga, când în dreapta, ca și cum ar fi așteptat pe cineva, însă nu era decât o amânare a evenimentelor, menită să dea impresia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
este reprezentată de dreptul public, definit de filosoful din Königsberg, ca fiind: „Totalitatea legilor care necesită o promulgare universală pentru a da naștere unei situații juridice”. Dreptul public se materializează În constituție și reprezintă voința unică a poporului sau a mulțimii de oameni, fiind necesară menținerii relațiilor lor reciproce. „Aceasta este, de altfel, un sistem de legi pentru un popor, adică pentru o mulțime de oameni sau un grup de popoare care, În virtutea relațiilor de interinfluențare reciprocă pe care le Întrețin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei situații juridice”. Dreptul public se materializează În constituție și reprezintă voința unică a poporului sau a mulțimii de oameni, fiind necesară menținerii relațiilor lor reciproce. „Aceasta este, de altfel, un sistem de legi pentru un popor, adică pentru o mulțime de oameni sau un grup de popoare care, În virtutea relațiilor de interinfluențare reciprocă pe care le Întrețin, simt nevoia unei situații juridice care să-i reunească printr-o voință unică, adică o constituție (constitutio)”. Situația unitară a poporului se numește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și prin contribuția Școlii istorice a juriștilor germani, consemnează Del Vecchio. Esența cutumei este convingerea juridică. 2. „Legea este gândirea juridică deliberată și conștientă, exprimată de organe speciale, care reprezintă voința preponderentă a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai În această formă, elaborarea tehnică a Dreptului atinge Înălțimile sale cele mai mari. Ea este În același timp gîndire și voință, deoarece cuprinde o determinare logică și un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fluerături. Cu pancarde și lozinci din care spicuesc: Jos trădătorul! Jos, vânzătorul de țară! Jos, tiranul Băsescu! Dezbinătorule și vrăjbitorule Băsescu, ieși afară! Cu toți zbirii tăi,ieși din țară! Tovarășe Ceaușescu. - Ia-l la tine, pe Băsescu! Băile de mulțime, de altădată, sau topit, în imensa bae a rușinii, a umilinței și urii de acum. Cu chelia plecată, cu pași repezi și umbriți de hulă și teamă, a trecut, ca săgeata, și prin Iași și prin Focșani. A urmat, nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
într-o situație critică. O zi mai târziu vestea i-a întristat pe mulți lucrători din stațiune. Miruna a murit. O s-o înmormânteze în aceeași zi cu nunta cofetarei.Așa s-a și întâmplat.și, iată, acum,însoțite de două mulțimi care se intrepătrund; cei sosiți pentru nuntă se separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care mă refer? Iată-i, doar pe câțiva: un fost mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un fost expert în cârmuirea mulțimilor; un neântrecut diplomat; o fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
neașteptate, s-a trezit ridicat de pe stradă, de către poliție, și dus la arest. Motivul: reclamația cameristei de la marele hotel la care fusese cazat, că ar fi violat-o. La difuzarea informației, omenirea a tresărit. și l-a blamat în unanimitate. Mulțimea banilor pe care-i avea, mă refer la averea proprie, dar și la îndemnizațiile care-i curgeau în avere, ca niște ape aurifere, nu-i erau, oare, destule? Iar, dacă a făcut ceea ce a făcut, cu acea cameristă, nu și-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai dragă, localnicilor, decât cum era, și li se arăta, în restul timpului. Un concert măiestru, nemaiîntâlnit, parcă nicăieri altundeva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]