3,219 matches
-
mândru de trofeu] lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întîmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu roșească în public. Eu i-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atîrnîndu-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se declară satisfăcută. Îmi făcu un semn cu capul care vroia să spună: Da, acum e bine". Și zâmbi mulțumit. Eram pregătit să trec pragul sălii cu oglinzi acum. Francisc s-a dat politicos la o parte. M-am întors în coridor, pe covorul de culoarea muștarului, apropiindu-mă de ușa de la capătul lui. Bănuiam că Bătrânul fusese avertizat într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunîndu-le că vroiam să fac mai întîi o baie. Înotam până mă dureau brațele, apoi mă uscam, culcat pe una din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât, pe care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când îi întrebam: "Mă urmăriți?", săreau imediat să mă asigure: "Firește, domnule sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție". "Bine, bine, mă bucur", mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
O măsea care mă supără din când în când. ― A, înțeleg, mormăi el. Și eu am suferit de măsele. Avea o plăcere aproape copilăroasă să trișeze și să câștige. Cum făceam o gafă, care încheia practic partida, își freca mâinile mulțumit. ― Mai facem una? zicea. Puteam să-l refuz? În schimb, dacă nu izbutea să încline balanța în favoarea lui de ajuns de repede, pufăia nervos și bea mereu limonadă, din care pricină transpira abundent. Petele din obraz deveneau mai vizibile, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răchită încît, o clipă, m-am întrebat dacă nu fusesem un instrument al bolii lor. Poate că, la început, se speriaseră auzind de sosirea mea; dacă, Doamne ferește, eram cu totul imun? îmi vorbiseră cu rețineri, în răspăr, tatonîndu-mă, apoi răsuflaseră mulțumiți, eram chiar mai bolnav decât ei, și mă ascultaseră încîntați, îmbolnăvindu-se odată cu mine din. ce în ce mai mult, până când incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebîndu-mă cu răceală: "Ce dorești?" Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: "Nu cumva...?" Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cana mea de ceai, a pus-o la loc și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: "Sînt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformîndu-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE TREBURILE EI, ȘI, NEAUZITĂ, A PIERIT ÎN NOAPTE. TARROU ZÂMBEȘTE. BĂTRÂNELUL O SĂ FIE ȘI EL MULȚUMIT. Dar în momentul în care ciuma părea să se îndepărteze pentru a se întoarce în vizuina necunoscută din care ieșise în tăcere, exista cel puțin unul în oraș pe care această plecare îl arunca într-o stare de consternare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a trăi într-o comunitate în care este respectat și prețuit. „ Astăzi Mariana (fiica trăitoare în Franța n.n.) mi-a mărturisit că special a rămas până la sfârșitul lui august la Bârlad ca să-mi sărbătorească onomastica... Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil? Pentru mine e suprema satisfacție, suprema împlinire a vieții mele.” (p. 38) Al. Mânăstireanu este iubitor al naturii ale cărei frumuseți le descrie cu har de scriitor. „ Ieri a nins liniștit îmbrăcând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fiecare an sunt evocate cu emoții puternice, provocate de dorurile atâtor despărțiri care le-au pârjolit inimile. Dragostea, împlinirile, speranțele îi fac pe cei doi să reziste până în luna august a următorului an, iar întrebarea „Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil”? ne arată care este suportul unui om împlinit până la fericire. Efuziuni lirice găsim și în alte pagini ale cărții, mai ales când vine vorba de satul natal. Optimismul nativ al scriitorului face
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de o prăvălie atât de bine aprovizionată cu toate bunătățile pământului și cu o întreagă gamă de produse necesare gospodarilor din acele vremuri. Cum pe atunci cel mai sigur mijloc de deplasare era acel „per pedes apostolorum”, oamenii erau foarte mulțumiți că aveau la dispoziție tot ce și doreau și mai ales tot ce era necesar în gospodăriile lor. Domnul Tachi știa să facă comerț în folosul propriu, dar și în folosul general al satului de reședință și al satelor din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în casa situată cu fața la răsărit în vecinătatea din apropierea unei fântâni cu roată, din apropierea acelei case. Tata, numai ce-a sosit și a trebuit să se întoarcă spre treburile lui, după ce a lăsat belșugul de produse pe mâna gazdei care, foarte mulțumită, i-a spus tatei: - Domnule Gheorghe, să știi că bărbatul meu îl va ajuta să facă acest pas în viață... Domnul în cauză m-a testat un pic cu niște probleme dificile de matematică și gramatică și a constatat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eu răspund pentru orice carte care s-ar pierde. Cât a durat toată această ordonare a cărților? Cred că cel puțin două ore, în care am reușit să pun totul în ordine și să văd cu mulțumire cum tinerii plecau mulțumiți că aveau ce citi, iar eu eram mulțumit că-i determinasem să se aplece cu răbdare asupra cărților ce aveau de citit. Din zbaterea inițială și frământarea ce manifestam la început când mă temeam să nu-mi dispară cărțile de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață foarte productivă, își zise el. Nu mai realizase atât de mult de câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care formau un covor de tulpane indiene în jurul patului, Ignatius se gândi mulțumit că pe paginile gălbui, liniate larg, erau germenii unui admirabil studiu de istorie comparată. Încă în foarte mare dezordine, bineînțeles. Dar într-o zi își va lua sarcina de a transforma aceste fragmente ale concepțiilor sale în piese ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Un negru care risca să fie arestat pentru vagabondaj dacă nu-și găsea de lucru. Urma să aibă un portar captiv pe care putea să-l pună la treabă pentru o nimica toată. Splendid. Era prima dată că se simțea mulțumită de când dăduse cu ochii de cei doi indivizi care îi terfeliseră localul. Plata este douăzeci de dolari pe săptămână. — Hei! Nu mă mir că n-ai dat peste omu’ potrivit. Ăău! Și cum rămâne cu salaru’ minim? — Ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dacă mă gândesc mai bine, mi-e și frică să-ți deschid. S-ar putea să ai un cuțit sau o sticlă spartă de vin. — Deschide odată ușa asta, Ignatius. — O, valva mea! Se închide. Ignatius gemu tare. Acum ești mulțumită știind că m-ai nenorocit pentru tot restul zilei? Doamna Reilly se izbi cu tot trupul de ușa din lemn nevopsit. — Te rog să nu spargi ușa, spuse el în cele din urmă și după câteva momente trase zăvorul, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceste dări de seamă și bilanțuri. Faci foarte bine. Nu trebuie să îngăduim ca Levy Pants să rămână ultima în lupta pentru supraviețuirea celui mai bun. Ignatius mușcă din primul său sandviș, reducându-l la jumătate și mestecă un timp mulțumit. Sper din toată inima să vină domnișoara Trixie, spuse el, după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea și privi visător împrejur. Ce cauți aici? Credeam că rămâi în oraș pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și caste rostiră tare multe rugăciuni, unele de mulțumire, altele de implorare. L-am rugat pe Sfântul Mathurin, care este invocat pentru epilepsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea are multe fațete. — Mă uluiești. Tânărul privi spre costumul lui Ignatius. Și când mă gândesc că te lasă liber să umbli așa pe străzi. Într-un fel, te respect. — Îți mulțumesc foarte mult. Vocea lui Ignatius era blândă și mulțumită. Cei mai mulți tâmpiți nu înțeleg deloc concepția mea despre lume. — Nu-mi vine să cred. Bănuiesc că dincolo de această fațadă efeminată în mod jignitor și vulgar, s-ar putea să existe un fel de suflet. L-ai citit temeinic pe Boetius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un ban. Tot o fac, dar pe degeaba. Te rog, Gus, nu mai rosti nici un cuvânt. Până și spiritului meu abrutizat i-a mai rămas o oarecare sensibilitate. Nu-ți pot îngădui să-mi ponegrești astfel fetele. Doamna Levy suspină mulțumită. Chestia aceasta cu Abelman e cea mai periculoasă dintre toate greșelile, erorile și evaziunile făcute în cursul anilor. Dacă fetele vor afla ce s-a întâmplat, o să li se ridice părul măciucă. Însă firește, dacă tu nu dorești, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Orientul Mijlociu. Sunteți pregătit și dornic să vă angajați în acest război? Sau perspectiva unui job bun, a reducerii nivelului criminalității, a unei existențe în mod rezonabil mai sigure și a asigurării confortului pentru ceilalți ar fi suficientă pentru a rămâne mulțumit? În Roma antică, Caesar concilia masele oferindu-le hrană gratis și divertisment prin spectacole gigantice care le lăsa uimite ocupându-le mințile - la o scară pe care cu greu ne-o putem imagina. Acestea au fost primele reality show-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
spuse Tom. Semne de îmbătrânire. Poate că gena asta nu va fi produsul minune pe care mizează Rick. Mai ales dacă produce moarte prematură. Ar fi un dezastru. Cum mă simt? zise Adam, în timp ce serveau prânzul. Mă simt bine, Josh. Mulțumită ție. Sunt puțin cam obosit, câteodată. Și am pielea uscată. Am făcut câteva riduri. Dar mă simt bine. De ce? — Eram curios, spuse Josh, pe un ton cât mai indiferent. Se chinuia să nu se holbeze la fratele lui. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]