73,760 matches
-
în fotelul ei, dar ageră la minte ca în floarea tinereții, mi-am adus aminte de poșta amoroasă menită să-i strice căsnicia și de inocenta mea complicitate în "complotul" ce fusese pus la cale. Ienăchiță Văcărescu nu divorțase, dar murise; murise și Maria Bîscoveanu, după ce se căsătorise cu Mitică Ollănescu (Ascanio) și-l îngropase. Și-am repetat și eu în gînd cu Eclesiastul: Vanitas Vanitatum et omnia Vanitas!" Politici literare, pe cît se vede, care, oarecum în stilul pe care
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
fotelul ei, dar ageră la minte ca în floarea tinereții, mi-am adus aminte de poșta amoroasă menită să-i strice căsnicia și de inocenta mea complicitate în "complotul" ce fusese pus la cale. Ienăchiță Văcărescu nu divorțase, dar murise; murise și Maria Bîscoveanu, după ce se căsătorise cu Mitică Ollănescu (Ascanio) și-l îngropase. Și-am repetat și eu în gînd cu Eclesiastul: Vanitas Vanitatum et omnia Vanitas!" Politici literare, pe cît se vede, care, oarecum în stilul pe care-l
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
și al doilea, Galele Amfiteatru de la Iași, din '84". În opinia lui Toni Grecu, "mișcarea și umorul studențesc reprezentau atunci o formă de manifestare a nemulțumirilor, pentru că altfel nu ne puteam exprimă public. Lucrurile realizate, exprimate în mediul studențesc, acolo mureau, nu erau propagate mai departe. Totul era închis într-o cochilie de nespart. În aceea perioadă eu am trăit într-o inconștiență totală, pentru mine era o joacă, dorința noastră era să facem lumea să râdă, făceam haz de necaz
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de tot felul cu o forme specifice și funcționale de ecocentrism, dar atrage atenția asupra absolutizării drepturilor animalelor, omul ajungând astfel să aibă numai responsabilități față de acestea, și niciun drept. Ori, în condițiile în care mii de oameni suferă și mor anual din cauza unei raportări inadecvate la problema câinilor vagabonzi, hrăniți de de către tot felul de altruiști care fac astfel de gesturi individuale pentru a își liniști propria conștiința, dar care sunt profund antisociale dacă sunt puse în context - poate că
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
exact ceea ce ridiculiza Caragiale în manifestarea celebrelor sale prototipuri umane; dar, mai ales, ceea ce constituie - cu un plus de universalitate a sarcasmului - materia de bază a creației marelui său compatriot Eugen Ionescu, dacă ne gîndim la piese ca Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă, abstract schematică
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
personificarea virusului ? O fi Boul Apis metamorfozat în Pasărea Arheopterix, sau invers... ? S-ar putea să fie Pasărea Phönix zămislită de "măgarul lui Buridan" ?... Comă și groază, vorba soacră-mi, Domnul s-o odihnească în pace! A, încă n-a murit ? Mă scuzați... Ah, gata, m-am luminat de parcă am fosfor în loc de creier: e vocea domnului parlamentar Dan Iosif adresându-se reporterilor de televiziune... Mersi, Doamne, că mi-ai luminat mintea. Păi, sigur că e domnu' Dan Iosif - Doamne, dă-i
Cât-îi retingu' de mare... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10548_a_11873]
-
el și lume o teorie de la care așteaptă să-i deschidă ochii asupra existenței. Iar dacă lucrul acesta nu se întîmplă este pentru că teoria nu poate ține loc de viziune, în vreme ce viziunea poate ține loc de teorie. Cînd o credință moare, pe ruinele ei înfloresc distincțiile teoretice. Iar semnul după care îți poți da seama că o credință este în declin stă în numărul de doctrine care, proliferînd exuberant pe marginea ei, își dispută întîietatea în privința adevărului pe care îl au
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
ivit rostirea buzelor două corăbii naufragiate pe țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea trece iarnă, plimbându-și gleznele, scârțâind a îngheț. Din volumul de versuri „ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Circuitul (circuitul) în forma sa naturală sau în alt fel, tot circ se cheamă! Să nu credeți că sunt atât de ipocrit încât să mă exclud din lanțul anterior expus. Glumă lui Caragiale ,,ori toți să trăim, ori toți să muriți”, în cazul de față, e bună cât să mai facem haz de necaz. Și asta în măsura posibilului. În rest, doar ștreanguri pregătite în podul casei și punere pe gânduri! Pentru ca tot am rostit cuvântul „gînd”, mă instalez în el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
clipele vieții degeaba. 1006. Oricâte vieți ai primi în dar tot ți-ar mai trebui una pentru ați alege clipă eternă a morții dacă nu iubești. 1007. Viață este cea mai mare risipă de cuvinte. 1008. Rostul morții este să moară înviind astfel. 1009. Lacrima cuvântului este lipsa de înțelegere și de aceea vă rog nu faceți cuvintele să plângă. 1010. Doar norii viselor pot umbri soarele speranțelor ce vor cădea din cerul inimii în țărâna ce a mai rămas din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
au lumea lor? 1040. Îmbrățișarea este mântuirea prafului stelar din noi. 1041. Divinul din noi își cere sufletul său pereche. 1042. Prin Cuvânt și Dumnezeu am facut legământul cu țărâna din noi pentru care ne-am născut spre a putea muri. 1043. Nimeni nu poate pierde nimic în această lume în afară de iluzie fiindcă marile iubiri îl vor însoți mereu. 1044. Toți sculptorii din lume nu ar putea sculpta lumea așa cum a făcut-o Dumnezeu. 1045. Iubita mea ești un poem de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
este odiseea prin care poate trece un cuvânt. 1049. Norocul este față descoperită a Destinului. 1050. Libertatea este măsură trasata de moarte vieții. 1051. Nu există nimic mai important pe lume decât inima clipei în care îți este dat să mori. 1052. Trăim într-o lume bolnavă de boală prețului fiindcă se dorește neapărat prețioasă. 1053. Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de nopțile înstelate ale farmecului? 1054. Dacă ai fi infinitul aș stă până l-aș cuprinde pentru tine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale Prutului când noi am ajutat la mobilarea grădiniței și școlii elementare din comuna Antonești cu $3, 000 strânși de românii din Los Angeles. Acum se va retipări o cartedocument scrisă de Vaculovski despre foametea organizată în Basarabia când au murit mii și mii de români. Împreună cu doamna Flori Bălănescu de la Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comuniste se vor edita 600 exemplare, plătite de noi, cu 1.600 $ colectați tot de românii din Los Angeles, dintre care 200 exemplare vor rămâne la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul nostru proverb. Dorința mea ar fi să construim în Kazahstan o biserică ortodoxă românească, care să fie subordo nata Patriarhiei de la București. Cu donații de la noi toti și cu ajutorul Departamentului Românilor de Pretutindeni trebuie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vinul aproape înghețat primejduit sunt ca și ține fluture când iată trandafirul ne străpunge cu spinii calvarului când iată că un munte se prăbușește petala trandafirului peste noi Adeveriți suntem de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
oportunismului agresiv și poluata prin viclenia specifică im postorilor prolifici. Pentru a completa această lucrare cu profil informațional și statistic, vreau să rememorez viața patriarhala a Craiovei. Dacă în Moldova, Bucovina și Basarabia au existat pogromuri și represalii, unde au murit mulți evrei nevinovați, în inima Olteniei nu au existat aceste tragedii. La recensământul din anul 1937, în orașul Craiova trăiau într-o deplină înțelegere, 53.361 români, 13.129 evrei și 1.324 alte etnii, maghiari, germani, italieni, greci și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scenariile prin care eșalonul 2 al PCR împreună cu anumite structuri ale securității au reușit să pună mâna pe toate pârghiile puterii după revoltă din decembrie a tinerilor care au luptat cu pieptul gol împotriva blindatelor unui regim despotic, scandând : “Vom muri și vom fi liberi!”. Există acolo în inima Capitalei o troița de lemn înălțata în memoria lor unde veneam adesea să mă reculeg și să aprind o lumânare pentru sufletele tinerilor ale căror aripi deschise spre libertate au fost retezate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în epoca de piatră pe scara evoluției. Mulți tineri care au participat la fenomenul “Piața Universității” au plătit cu viața visul frumos pe care l-au nutrit în cele 52 de zile de libertate și speranță. Spiritul “Golăniei” nu a murit însă. Reverberațiile lui sunt încă vii în conștiința tuturor celor care au crezut cu obstinație în solidaritatea umană, deoarece nu există forță represiva capabilă să ne încătușeze spiritul liber care este în contact permanent cu puterile divine, în Împărăția cărora
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea doar vreo 14 ani - preia greutățile familiei. Atenție! Porecla de Zavaidoc o primește cam pe la 25 de ani, când deja își înjghebase un taraf, cam în perioada când se află în localul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că alergau după el casele de discuri pentru a-i imprimă cântecele. Semnează un contract cu casa de discuri Columbia, scoate disc după disc, fapt ce atrage invidia. Era căutat de patronii marilor restaurante care își triplaseră astfel clientela. Femeile mureau după el. Fie la restaurantul „Viscol”, în Kiseleff, Carpați, La Cotitură, în grădinile de vară sau „La Mărită Borțoasa” admiratorii îl căutau. Deși bondoc, era adoratul femeilor. Dar, o alege pe Constantă, Tânta cum îi spunea el, cu 15 ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îi aduce pe lume trei copii, fericire fără margini pentru Zavaidoc. Asta era adevărată bogăție, nu milioanele pe care le câștiga și le transformă în cecuri strângând averi uriașe: Constantă (zisă Pusă), Vasile (moare la 12 ani) și Niculina, care moare la câteva luni. ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îi aduce pe lume un băiețel, pe nume Vasile (i-a pus numele fratelui său). S-a suit Zavaidoc într-o sanie plină de sticle de șampa nie, a traversat Piteștiul ciocnind cu toți drumeții. A fost bogat, dar a murit sărac. Au rămas cântecele lui, marea lui bogăție: „De când ne-a aflat mulțime Ne vorbește zi și noapte... Cand de rău și când de bine”, „Dacă ea nu mă iubește”, „Dragostea e că și-o râie”, „Cocoșel cu două crește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Elenă Zămora (viitoarea prim-solistă la Teatrul de Opereta Regina Maria, cea care a avut grijă de regele operetei Nicolae Leonard până în ultima clipă, fiindcă se îndrăgostise de el de când era elevă de liceu, propunându-și că „...n-am să mor până n-am să fiu lângă el”) alinând suferință. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, plutonierul în rezervă Marin Teodorescu Zavaidoc este încorporat la Târgoviște. Ziua în unitate, seara cântă în localuri. Aici se îndrăgostește de Țuca, cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
când a vrut s-o trateze era prea târziu). După 1944, 23 august îl găsim pe Zavaidoc la CâmpulungMuscel cântând la restaurantul lui Vișoiu, unde se distrau soldații ruși cărora le cântă melodia „Doi ochi negri”(Ciornâi harașo!). În 1940 moare fratele Vasile (după o partidă de table când a pierdut toți banii, își joacă și paltonul, apoi sacoul, cere băutură pe datorie, se îmbată - fiind cunoscut drept chefliu și clientul localului, e lăsat înlăuntru, dar fiind iarnă, focul se stinsese
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-au ascultat pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]