2,938 matches
-
lui Scribonius Libo. Se preface că nu observă disperarea flaminului. — Sentința se pronunță până la apusul soarelui. Aici am cam terminat, așa că hai să mergem. — Vezi? face triumfătoare femeia. — Dar nu este o zi nefastă pentru procese? se alarmează Paterculus că muza îi va dispărea. Nefastă? ridică Tiberius mirat din sprâncene. Tânărul insistă: — În zilele consacrate lustrațiilor și sacrificiilor către zeii din cer nu e bine să ne abținem de la cele pământești...? Văd că tu tocmai la ele te gândești, surâde Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stejar secular, în jurul căreia, așezați pe scăunele din bucăți de trunchiuri de copac, ne bucuram într-o liniște deplină de primele raze ale soarelui. Pentru cea de-a doua plăcere, Mirmilica, nu aveam ore fixe. De câte ori simțeam că ne părăsesc muzele, apelam oricând la ea fiecare dintre noi, că toți eram bărbați, dar credeți-mă că era mai plăcut când mergeam în grup. A, uitam să vă spun că Mirmilica era un rachiu de mere, specialitatea barului de la hotelul din apropierea taberei
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de pe atunci la neurastenie, găseam un motiv bun de chin. Și exclamam ridicol - ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece îmi dam seama de prezența lui: Nu voi fi niciodată un don Juan!" Le examinam tot timpul pe cele trei muze, în grup și, uneori, pe câte una, fără să le disting la început bine și fără să am vreo preferință. Pe atunci mi se părea că semănau între ele. Dădeam fiecăreia aceeași importanță generală de culoare, mișcare și zgomot. Din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
străbătuți. Azi, mulți beau fără ca să știe Ca dintr-un simplu-abecedar Ce veche-i vița cea de vie, Câți domni venit-au la Cotnar. Câte penițe, azi tocite, Au scris sublim în chip plenar, Și câte tâmple strălucite Făcut-au muză din Cotnar. Și vor mai scrie înainte Ce este extraordiar; Va fi o ploaie de cuvinte Cât fi-va-n lume vin Cotnar. Azi mulțumim cum se cuvine Celui ce-n slove-i grădinar, Și-i spunem cu pahare pline
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
propriul meu profet, Sub un semn de exclamare: Nu-s istoric, nici poet! Doar mâzgâlitor de foaie Sub impuls de fals talent Când sunt singur în odaie, Fără de echivalent. Mâine, poate, nici atâta, Tot mai mic la decăzut; Chiar și muza coborât-a Harul, cum am prevăzut. Totuși, mulțumit mi-i gândul. N-am pretins geniu că sunt, Ci doar umbră prinsă-n rândul Celor cu un țel mărunt. 1 martie 2004 REFLECȚII (CLII) Popor fără de lideri și fară de noroc
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
decât oricare dintre noi. Am arătat că, deși nu cred că poemele lui ar fi putut să fie mai personale, că l-ar fi putut revela mai complet decât o fac, totuși Seymour trece prin fiecare dintre ele, chiar când Muza Bucuriei Absolute i se cocoață pe umăr, fără să verse măcar o picătură autobiografică. Ceea ce presupune, indiferent dacă nu-i pe gustul tuturor, o înaltă acrobație literară - o performanță tradițională, un om care ține în balans pe bărbie cuvintele, emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a întâlnit pe stradă cu un prieten de-al lui Mahomed. L-a pus la pământ și l-a obligat să rostească trei versuri. Apoi omul a devenit poet. Asta sunt femeile, da ? Diavoli chiar și atunci când se comportă ca muzele. Nu se știe niciodată ce poate să facă o femeie. Naji - Am încheiat conversația asta, da ? Ne-am săturat de ea ? IRene a ridicat ochii și-a înghițit în sec. Da, a răspuns ea. Naji a clătinat din cap când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mare impact din anii ’60 numită „Școala Cur Pictat“. Motivul pentru care fusese de scurtă durată era faptul că toți principalii reprezentanți se sinuciseseră sau căzuseră de la balcon sau se împușcaseră în scandaluri la beție legate de femei. Barb fusese muza lor și principalul motiv al sinuciderilor și al bețiilor soldate cu împușcături. Spune, însă, că n-a avut nimic de-a face cu nici una din căderile de la balcon. Acum este aclamată de mass-media și îi vin bani din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Veniamin V. Boțoroga Pe raza lunii ce cade-n fereastră, O muză la mine sosește, Se-nviorează florile din glastră Și mintea îndată-mi trezește. Să scriu, mi se șoptește-n gând, Încet, încet, se conturează poezia, Precum un sculptor marmura tăind, Cu dalta modelând statuia. Lovesc și eu cuvinte cu condeiul
Lăsați-mi poezia. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_830]
-
-și ia în serios rolul său social. Costache Negruzzi, director al teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul mediu al dramaturgiei din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Negruzzi, director al teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul mediu al dramaturgiei din acea vreme, această piesă cuprinde și câteva replici
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
-I ȚARA? Natura din Carpați pregătită de bal, Trecutul plin cu basme, legende și povești, Izbânzile lui Horea, Traian și Decebal, Un geniu apărut, pe deal, în Ipotești... Cetățile de scaun, ședințe de divan, Versul lui Eminescu, care își cântă muza, Eroi precum e Mircea, Mihai, și cu Ștefan, Mulțimea ce-aștepta reformele lui Cuza... Istoria cea veche cu ale ei momente, Biserici, catedrale, tradiții strămoșești, Faptul de vitejie înscris pe monumente, Ozana care curge, pe lângă Humulești... Balada Mioriței cântată sus
CE-I ?ARA? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83762_a_85087]
-
niște idei și meniuri? — Exact. Dădu din cap. Ei, chestia e că Într-un fel ție trebuie să-ți mulțumesc. L-am privit cu adorație, așteptând să-mi spună că eram cea care-l inspirase, care-l Încurajase, că eram muza lui, dar ceea ce a spus nu avea de fapt nici o legătură cu mine. Mă simt ciudat că eu sunt cel care-ți spune, dar ei au insistat să fie așa. Investitorii care m-au susținut sunt Will și Simon. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și citiți-o pe toate părțile, în cruciș și-n curmeziș, că nu puteți ști ce năbădăî îl mai apucă pe "Pegasul" lui Tyrtheu al nostru... și să nu aveți apoi convorbiri literare și critice în contradictoriu cu... drăgălașele voastre muze! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În duminica următoare, colegii care au trecut întîmplător prin Cișmigiu i-au văzut mergând strâns la braț și râzând fericiți pe... Tanți cu Stelian Dinulescu! * Dar acest neprevăzut episod, ivit în calea netedă a confecționării de versuri la comandă, a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dacă te gândești că aproximativ trei mii de oameni cu vârste și preocupări diferite, cu vieți care, cel mai probabil, nu s-au intersectat niciodată, se întâlnesc într-un spațiu, fie el și virtual, sub blânda dar strașnica priveghere a muzei Calliope. Sau, mai bine spus, ar fi părut așa acum câteva decenii deoarece, în prezent, vectorul comunicațional numit Internet a revoluționat nu numai comunicarea în sine ca activitate umană de primă necesitate, ci face același lucru inclusiv în domeniul cultural
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe cerul meu un soare, O lună, stea, și înger sfânt, Vei fi iubirea mea cea mare, Pe cer, pe apă, pe pământ! Vor fi pe cerul tău o spuză, Iubiți, admiratori, o mie. Ei te-or iubi, o noapte, Muză, Eu te-oi iubi, o veșnicie! Cizelare divină Am să mă las o vreme un om fără simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească, nici sete de iubire, Să fiu un boț de-argilă, un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uita pocalul meu cu vin Și să nu uiți că am iubit o fată. Toamnă Bahică încă petrec cu toamna în hamac Dacă mi-e frig m acoperă cu frunze, Văzduhu-i plin de afrodisiac Și cu scrisori de la a mele muze. Mă simt bătrân în cifre cu bacșiș Dar îmi ignor creanța mea stelară, îngădui viață prinsă pe furiș Să fie calmă, să nu de-a pe-afară. De frunze curse-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să pășesc pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mi-a plăcut să am prieteni, să-i ajut... ador plimbările și călătoriile în mijlocul naturii în țară și peste hotare. M-au preocupat problemele existențiale, filosofice, precum și trăirile emoționale ale ființei umane ... ador artele, literatura și pictura, practicându-le; când Muza mă vizitează, scriu poezie și proză... Public pe mai multe site-uri literare și sunt Administratorul a două dintre ele!... dar Izvorul Cunoașterii niciodată nu va seca... și nu voi uita să învăț și să caut răspunsuri la întrebări iscoditoare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
arată consecințele fără greș: ea a cultivat în oameni curajul, spiritul de sacrificiu, solidaritatea, abnegația, bravura, eroismul și înfruntarea bărbătească a morții. Există totuși o artă care s-ar putea simți umilită în astfel de împrejurări? Este oare adevărat că muzele trebuie să tacă? Pentru a răspunde la această întrebare e cazul să ne imaginăm următorul tablou pe care nici nu știu dacă nu cumva l-am văzut: este vorba de apă, de foc sau de cutremur. Un privitor, plasat la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul", și care aduce alor săi mari nenorociri. Mânie, nenorociri! Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ea, era dusă prin vecini ca să se Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altul; când atingeau al coalei de hârtie chip, alcătuirea lor, de nerostit pentru prea rele buze, chema doar un cuvânt: desăvârșirea. În truda-mi de dincolo de mine nu singur mi-era duhul; Într-un colț, cuminte, aveam În vizită pe Muza. Bălaia ființă cu chip Îngeresc mă-nvăluia În albastre priviri. Tăceam Împreună, cuminți, dar În diafan joc ni se Învârteau sufletele. Cuvintele din versuri se așterneau tot singure Întru desăvârșire, iar eu nu mai știam decât lumina cea albastră ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă nu poate compensa Îndeajuns izgonirea Muzei din cotlonul ei albastru. Nu mai pot scrie poezie desăvârșită, nu mai pot picta cu har zeiesc. Ar fi fost de bun-simț să mă omorâți și pe mine, căci de aici Încolo voi fi un mort viu. Mi-ați ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]