3,059 matches
-
văzut? Dar fața Bălașei? Crezi că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște ce era în sufletul lui naș Dinu și al lui neica Mihai. E greu când te vând cei pe care i-ai iubit, e tare greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ridică privirea în sus spre turnul din fața lui, i se păru că la o fereastră întunecată se mișcă ceva alb. Să fie doamna, maica adică? Sau poate că e soru-mea, domnița Bălașa. Cum mai strălucesc stelele! O să-l roage pe naș Dinu, domnia sa stolnicul, să-l învețe să citească în stele. Nu, nu, că este păcat, acum trebuie să mă păzesc. Doamne, ajută mă, nici cu gândul să nu greșesc... În rai sunt poame de tot felul, și rodii, și roșcove
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în același loc. Nasul i se ascuțise și se ridicase în sus și bărbia îi ieșise cumva înainte. Din când în când, strângea din pleoape ca și cum scruta depărtările. Arhimandritul stingea lumânările ca să lase lumina zorilor să intre pe fereastră. — E nașul, îl văd bine, e nașul. Ce bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și să bată clopotul de utrenie, porunci arhimandritul, scoțând capul pe ușă, să intre lumea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ascuțise și se ridicase în sus și bărbia îi ieșise cumva înainte. Din când în când, strângea din pleoape ca și cum scruta depărtările. Arhimandritul stingea lumânările ca să lase lumina zorilor să intre pe fereastră. — E nașul, îl văd bine, e nașul. Ce bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și să bată clopotul de utrenie, porunci arhimandritul, scoțând capul pe ușă, să intre lumea în biserică, o să vin și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uriaș. Mai întâi cu timiditate, apoi cu un entuziasm din ce în ce mai mare, ascultătorii Papei au început să își dea forță unii altora. Nu mai erau separați în grupuri mici, ușor de controlat; obsesia comuniștilor de a izola ideile pericuoase își găsise nașul. În mijlocul mulțimilor uriașe, ascultătorii recunoșteau din nou în cei din jur acele calități care îi făceau să fie mândri că sunt polonezi credința în Dumnezeu și puterea de a-și asuma riscuri în numele libertății. Vizitele Papei mai multe la număr
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
vizibile Forțe invizibile Op. cit., pp. 355-356 Oscilînd între putere (triumf și înlănțuire a victimelor) și neputință (împiedicarea de a acționa, generată de un alt aruncător de farmece "mai puternic"), vrăjitorul poate eventual "bascula" în condiția de victimă dacă își "găsește nașul". Dar descrierea influenței lui asupra altuia este fundamental semnalată prin (-). Putem observa acest lucru în schema II de mai sus. Elementele (+) din domeniul unui vrăjitor nu sînt decît "trofee", rezultate ale unor jafuri vrăjitorești, ale unor împrumuturi sau deposedări de pe
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
logodnica apare într-o toaletă splendidă, susținută de venerabila sa mamă cu părul argintat. Palidă de emoție, cu ochii plecați, ea înaintează, alunecând pe piciorușele ei cu grația unei silfide. Soții se așează în fața arhiepiscopului, care îi binecuvântează; la dreapta nașul (martor al viitorului soț), la stânga nașa viitoarei soții. Prelatul recită lungile rugăciuni ale căsătoriei, asistența răspunde la acestea cu evlavie, apoi încep ceremoniile. Preotul care celebrează ia inelele, le sfințește și le duce în trei rânduri la fruntea logodnicilor. Pune
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
întregul său statut ca personaj legendar se bazează pe această virtute. Un Moș Crăciun care s-ar porni să ucidă oameni este o ficțiune sau, cum se întîmplă alteori, un fals. Această versiune apare în filmul lui Francis Ford Coppola Nașul, pornind de la romanul omonim al lui Mario Puzo din 1969. Filmul începe cu o scenă pașnică de Crăciun dintr-un centru comercial, acum răscolită de o crimă. Scena a dat tonul pentru numeroase imitații, formînd o adevărată rețea de ralații
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de o crimă. Scena a dat tonul pentru numeroase imitații, formînd o adevărată rețea de ralații intertextuale, dacă nu chiar un discurs cu totul nou. A fost preluată într-un serial de televiziune, Picket Fences, ca recunoaștere a modului cum Nașul a instalat o tradiție populară. Efectul va reveni din nou, într-un caz de discursuri eterogene à la Bahtin (vezi Capitolul 1, secțiunea 5). Filmul lui Robert Butler din 1997, Turbulența, face din acest amestec discursiv un fir legat al
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și pe mine, măcar de formă, cum cereau legile ospitalității. Student însemna pentru mine un om al cărui spirit se lumina în preajma cărților. Putea fi legionar, treaba lui, dar eram amândoi intelectuali, fără să mai vorbim că mi-era și naș, putea, oricum, să-mi vorbească altfel... "De ce mă ameninți, nașule, i-am zis, nu ți-am făcut nimic". Fine, zice, îți cunosc ideile..." ' De unde le cunoștea, și care idei, fiindcă nu-mi recunoșteam idei clare și distincte, cum spune Descartes
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Student însemna pentru mine un om al cărui spirit se lumina în preajma cărților. Putea fi legionar, treaba lui, dar eram amândoi intelectuali, fără să mai vorbim că mi-era și naș, putea, oricum, să-mi vorbească altfel... "De ce mă ameninți, nașule, i-am zis, nu ți-am făcut nimic". Fine, zice, îți cunosc ideile..." ' De unde le cunoștea, și care idei, fiindcă nu-mi recunoșteam idei clare și distincte, cum spune Descartes, ci numai idealuri, care erau ale tatălui meu: omul să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întîrziase el atît? Ce îl împiedicase? De ce spărsese el tablele legii furios? Iar în fața mea aveam un om care nu avea nici îndoieli, nici remușcări. Da? zic. îmi cunoști ideile? Care idei?" Alea pe care le ai! Știi tu!" "Bine, nașule, văd că mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu, cu toate că ne întîlnim pentru întîia oară de când eram mici. O să-mi urmez soarta, orice-ar fi, cu ideile mele. Să vedem ce-o să se întîmple cu ale tale !" Și am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spre deliciul consumatorilor de pe terasă. Strigă: Uite-așa aș vrea să mooooooor! Patroane, Încă un rând la băieții veseli cu obraz subțire, da` să vină cu Gică Petrescu lângă el, altfel nu te trecem În testamente! 23.08. 2011 Badea, nașu` Moraru, che ghevara, sezaria și mahalaua cea de toate zilele Ce faci, Sandule, de ce ești trist? Păi ai vrea să fiu vesel? Se ceartă badea cu nașu`, mi se rupe sufletul, n-am batiste pentru toate lacrimile. Hai, mă, lasă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Petrescu lângă el, altfel nu te trecem În testamente! 23.08. 2011 Badea, nașu` Moraru, che ghevara, sezaria și mahalaua cea de toate zilele Ce faci, Sandule, de ce ești trist? Păi ai vrea să fiu vesel? Se ceartă badea cu nașu`, mi se rupe sufletul, n-am batiste pentru toate lacrimile. Hai, mă, lasă gargara, nu mai poți tu fiindcă Își varsă ăia zoaie-n cap, În fața publicului excitat. Vrei să te cred? Șulfă mai ești, așa ai fost, așa rămâi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cânta și sus la nunți, mai știi? Într-o casă cu mulți fraaaaați... De, Sandule, eu nu sunt chinuit de o parte a presei, ca tine. Toată ziua stai În gura presei, În altă vreme te duceai cu plocon la nașu`. Uite, râde politica de ei, În loc să facă front comun și să dea la cap tuturor nenorociților că prea s-au Înmulțit, e ca la biologie, mă, cu amibele alea, Înmulțire prin diviziune - cu vorba să le dea peste maxilare, nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
era dacia tv! Sunteți duși cu pluta. Uite cum intră necazul pe poarta cârciumii, cu vânt și brumă... Cu ce-ai vrea să intre octombrie pe poartă, nebunule, cu fete și cu uculele? Cu bichinii și pina colada? Am revăzut nașu`, partea a doua, cu pacino, nu cu moraru, când ajunge-n cuba sunt mort, nici nu mai respir... Bă, ce-aș mai sta cu pina colada sub nas! Să-mi tragă ce ghevara cu pistolul pe sub umbrelă și să cânte
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cuba sunt mort, nici nu mai respir... Bă, ce-aș mai sta cu pina colada sub nas! Să-mi tragă ce ghevara cu pistolul pe sub umbrelă și să cânte sezaria numa` besame mucio... Tiii, asta revoluție! Dansantă! Fără badea și nașu`, Sandule? Fără firea și dana grecu? Fără ultimul cuvânt al lu` cristoiu? Nu știi ce pierzi... Și vezi că i-ai adus din timpuri diferite, sezaria ta n-avea ce să caute lângă fidel... Ziceai de mine, Gore, da` tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
paralelipiped, cică amorul era cubist, n-am prea Înțeles, nu poci cu matematica nici mort, da` refrenul e mortal. Că și sufletul meu e o mahala... Nu știu cum se exprima, mie nu-mi plac mahalagismele. De-aia ziceam de badea și nașu`. Nu luăm niște mici? Că mici am fost și mici rămânem. Nici cultură n-avem, Sandule, tu ai citit o singură etichetă la viața ta, de tămâioasă. Într o vreme ne mai luai cu filozofii, ne Îmboldeai cultural, ca la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vreme ne mai luai cu filozofii, ne Îmboldeai cultural, ca la eugenia vodă. Acu` te uiți la filme cu mafia, te-ai degradat... Hai să luăm micii ăia, că toamna fără mici e ca fidel fără ghevara, ca badea fără nașu` și ca deveselu fără scut. Am auzit că nici nu acoperă cum trebuie, trec rachetele ca prin brânză... Dă-i la dracu` cu rachetele lor, mai bine-n mahala, până la urmă. Zi-i cu vorbele tale, că le ziceai frumos
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ei aveau obligația să ne facă cunoștință, pe urmă era treaba noastră să ne descurcăm, doar eram majori și vaccinați încă din copilărie; sperau în urma acestor demersuri să le fim recunoscători pe vecie, deci cum se spune... oficiau rolul de nași. Seara, când am plecat din Voievod nu se deschisese cantina, unde luam masa pe blat și simțeam imperios pofta de a servi ceva lichid, însă Edy, îmi spuse sigur pe el: - Ai răbdare, în seara asta vom bea și vom
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a murit brusc și toți au vrut ca ea să-și refacă viața, fiind o femeie liniștită și bună. Erau mulți prieteni printre care unul bulgar, marinar Manole... s-au căsătorit și de data asta unchiul Decebal le-a fost naș. Unchiul Nole, de la Manole, a fost timonier, erou de război; el și-a făcut datoria pe vaporul avariat de bombe în timp ce restul fugeau și săreau care încotro; adică l-a dus unde trebuia... într-un port. Scria în Magazinul istoric
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac ieftin, care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' și care invadează și clasa întîi, nepăsîndu-le câți bani ai plătit tu în plus, pentru că ei oricum nu plătesc, găsindu-și totdeauna nașul în controlorul care dacă tot a fost mutat disciplinar pe ruta asta, măcar să își scoată ș el ceva. Nu mă crezi? Ei bine, te las să mă verifici, du-te într-o noapte în Gara de Nord și ia primul tren personal
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei timpul. Și, cum știi, disperatului îi dă Dumnezeu energie, așa mi-a dat și mie, nu numai energie, dar și curaj să iau în noapte peste câmp, înspre unde se vedeau luminițele alea mici de tot, unde, după spusele nașului, s-ar găsi șoseaua Buzău, de unde ajungeam în București cam într-o oră jumate, prindeam o mașină mică și în două, cu orice camion. Am sărit din vagon, convins că singura mea șansă ca să mai prind avionul să traversez întinderea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pas, și dacă până atunci nu avansam din cauza tocurilor de noroi, acum intram până peste genunchi în zăpada umedă. îmi venea să urlu de ciudă pentru că mașina care-și arăta luminile în dreapta mergea în direcția bună, dacă nu mă mințise nașul, dar la viteza cu care mă deplasam eu nu puteam să o intersectez niciodată. Depuneam un efort uriaș ca să avansez cât de cât, mânat de gânduri care mai de care mai trăsnite, cel mai des venindu-mi în minte momentul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
scriu - era o construcție ciudată, cu etaj și pod. Am urcat odată, pe când aveam vreo cinci ani, printr-un fel de tunel albastru, ascendent, până în vastul pod, complet gol, în afara unui pom de Crăciun împodobit cu figurine de traforaj, căci nașul era maistru de tâmplărie la o școală. El a desprins atunci din pom o figurină, un urs, pe care mi-a dăruit-o și pe care o păstrez și acum. Este una dintre cele câteva amintiri pe care le consider
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]