12,372 matches
-
aceluiași caz al relației casnice alterate dintre Ludwig și Hilda, înfățișat din perspectivă masculină în romanul anterior Subiect banal. Vinovățiile, sondările interioare, strategiile sentimentale, ruminația complexelor și maladiile psihice trec interesant dintr-o parte în alta a cuplului problematic. Pretextul narativ din Hilda, detașat într-un preambul, emană dintr-un pact autenticist cu cititorul. Scriitorul însuși, aflat într-o călătorie la Cernăuți, întâlnește pe stradă un copil care seamănă uluitor cu copilul prietenului său de la București, compozitorul și violoncelistul Ludwig Holdengraeber
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
le-a impus și pe care și le-a impus: premianții sînt invariabil în număr de trei, iar premiile rămîn în același cuantum de 1500, 1000 și 500 USD. Difuzat pe Internet, atît în ceea ce privește componenta sa administrativă, cît și informația narativă și vizuală care-i vizează direct pe artiștii participanți, el poate fi evaluat nemijlocit, fără alți intermediari, și judecat simultan din perspective diferite. În linii mari, edița din anul acesta se înscrie destul de clar în aceste coordonate generale, dar prezintă
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
i-a îngăduit autorului american pătrunderea în propriile ficțiuni. Cvartetul vocilor Romanul se compune din alternanța vocilor a patru personaje: Jonathan, Bobby, Clare și Alice. Formula amintește de Valurile, unde Virginia Woolf a realizat cea mai îndrăzneață inovație a tehnicii narative, pulverizând epica în decupaje subiective, ce sugerează mișcările fugitive ale timpului, silind cititorul să descopere întâmplările și trăirile personajelor din pânza acvatică în freamăt continuu. Se construiește astfel o partitură complicată, care ademenește lectorul să intre în vârtejuri lăuntrice, să
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
a vrut să spună, de fapt, autorul, ar fi vorba, în romanele și nuvelele lui Marin Preda, despre un Narator conformist, adaptat în grade variabile la comandamentele epocii trecute, și a cărui credibilitate în regimul actual devine discutabilă. Diversele instanțe narative (din Ana Roșculeț și Desfășurarea, Moromeții, I și II, Risipitorii, Intrusul, Marele singuratic, Delirul, Cel mai iubit dintre pământeni) ar exprima compromisurile scriitorului, făcute la date diferite ale parcursului său creativ și vizibile (ca un fir roșu) astăzi, într-o
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
o idee despre uimitoarele subterfugii la care au apelat prozatorii noștri de valoare pentru a-și vedea publicate cărțile majore se poate adresa unei sinteze ca Literatura română în comunism a lui Eugen Negrici (în care toate ,jocurile" de perspectivă narativă sunt analizate minuțios, într-un sens al adevărului urmărit și conturat de fiecare creator). George Geacăr preferă să puncteze, cu mai multă sau mai puțină dreptate, cu diminuată obiectivitate, cedările scriitorului; însă aproape nimic despre gesturile sale de curaj, despre
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
în care autorul își cere îngăduința să trateze lumea după chipul și asemănarea sa. Aproape orice roman e ca o simfonie și orice simfonie e aidoma unui roman. Astăzi, cînd mai toate combinațiile posibile par epuizate, cînd mai toate tehnicile narative ori travaliile sonore au fost folosite pînă la oboseală, cînd a fost încercat pînă și imposibilul, prozatori și compozitori, laolaltă, cred cu fermitate că numai amănuntele vor conferi de acum încolo merit acelor opere importante în genul romanesc ori simfonic
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
forme deschise ce cu greu pot fi receptate într-o dispunere temporală tradițională. Există la Kundera, chiar dacă doar sugerat într-un plan speculativ formal, un tip de variațiuni, să le spunem meiozice, născute din contragerea în lanț a unor suprafețe narative, dintr-un fenomen acut reductiv, imploziv împins către limitele sale, fenomen indus de o utopică gestionare a creației beethoveniene. Felul în care e povestită istoria contemporană seamănă cu un mare concert în care s-ar prezenta, unul după altul, cele
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
în căutarea unui scop", la care adaugă că ,elementele care sunt grozave în sine, dar neasamblate într-o narațiune". Dezacord complet. Toată inovativitatea filmului vine tocmai din integrarea unor basme, mai exact a unor motive incipiente de basm, în structura narativă. Exemplu: Scufița Roșie care devine o fetiță dintr-un sat, răpită ca și alte fetițe. Abia la sfârșit faci legătura cu basmul, pentru că realizezi că ea a fost luată de un bărbat fermecat care în majoritatea timpului asumă forma unui
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
faci legătura cu basmul, pentru că realizezi că ea a fost luată de un bărbat fermecat care în majoritatea timpului asumă forma unui lup. De fapt, îmi permiteți o înfloritură de stil, basmele integrate ar atârna ca niște franjuri de scheletul narativ central care este foarte clar: frații Grimm sunt doi escroci care apără populația naivă de evenimente supranaturale pe care tot ei le înscenează. Prinși în flagrant delict de către autorități, sunt trimiși într-un sat din apropierea unei păduri fermecate, sat din
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
de redempțiune pentru amândoi: Will este scos din rutina cinismului lui de fiecare zi, iar Jacob se adaptează diferit la lumea reală odată ce se convinge că nu e nebun și că magia există. De aici se poate deduce că scheletul narativ nu are nimic în comun cu basmele (în care există o singură lume, un Făt-Frumos perfect de la început la sfârșit etc.) cel puțin nu în sensul în care ar vrea Roger Ebert. Poveștile de adormit copiii sunt întâi în stadiul
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
nimic în comun cu basmele (în care există o singură lume, un Făt-Frumos perfect de la început la sfârșit etc.) cel puțin nu în sensul în care ar vrea Roger Ebert. Poveștile de adormit copiii sunt întâi în stadiul de franjuri narative, pentru ca apoi să fie sublimate în mizanscenă, una dintre cele mai coerente pe care le-am văzut. În acest punct intervine clivajul remarcat de criticul american de film. Mai exact, poveștile de adormit copiii n-ar mai adormi pe nimeni
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
pentru aceste două planuri pentru că pregătește interferența cu ultimul. Odată combinația efectuată, apare un terț plan al acțiunii, dominat de generalul Delatombe (Jonathan Pryce, protagonistul din ,Brasil"), după care al patrulea, generat de activitatea magică din turn. Toate aceste ițe narative se reunesc, firește, în final. E o construcție complicată, dar dizgrațioasă?! Un alt critic de peste ocean comentează că acest film va adormi spectatorii din întreaga Americă, aceasta fiind afirmația cea mai disproporționată pe care am găsit-o, până și britanicii
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
rezolvare nu poate răscumpăra atrocitatea regizorală la care asistam. Principala hibă a filmului este, îți sare în ochi, scenariul. Atâtea lacune logice pe centimetru de peliculă găsești rar, și nu e vorba de detalii, ci de lucruri care schimbă progresia narativă a filmului. Ceea ce e cât se poate de riscant având în vedere că, aproape ca și în Ispita, lungmetrajul se bazează pe patru personaje mari și late. Două moarte, revenite în ipostază de "reînviate", și două vii. Prima categorie, de
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
românești se deapănă secvențial, în chip de scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și aparenta abstragere din istorie nu mai sunt posibile
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
proporții. Episoade sporadice, da, au fost, ca, de pildă, faptele de arme ale unor luptători din Munții Muscelului, ajunși și prin sudul țării. Importantă rămâne însă strădania autorului de a desprinde din mult exploratul filon epic al obsedantului deceniu, fire narative aparent disparate, apte totuși, prin ineditul lor, să restituie atmosfera epocii și climatul psihologic, datele vieții reale aflate parcă sub apăsarea unei fatalități străine de experiența de până atunci a personajelor. Care personaje se vizitează neîncetat, fie că sunt rude
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
teoria cadrajului mediatic. Consacrată de Erving Goffman în sociologie, noțiunea de cadru (frame) a fost preluată în studiile media că o schemă de interpretare 21 a evenimentelor plasate de media într-o anumită perspectiva, după "o idee sau un fir narativ central, organizator care conferă sens"22. Pornind de la ipoteza lipsei de neutralitate a știrilor de televiziune, cadrul a fost definit ca fiind "...selecția și vizibilitatea anumitor aspecte ale unei realități, cu scopul de a propune o anumita definiție a problemei
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
cunoaște istoria că o narațiune de fapte și evenimente obiective independent de înțelegerea oamenilor care le-au făcut posibile. Mult mai puțin evident și, deci, măi problematic este spiritul critic întemeiat pe conștiința. Dacă este mai greu sesizabil în firul narativ nu înseamnă că este lipsit de miza, ba dimpotrivă: receptarea critică izvorâta din conștiința da măsură asumării comunismului ca soluție la problema râului. Pentru Djilas, ca om cu pregătire intelectuală și oficial însărcinat cu propagandă și ideologia, comunismul pare să
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
ca Djilas este așteptat să manifeste o atenție deosebită la realitatea interioară și exterioară dintr-o dublă perspectiva morală (separația dintre bine și rău) și cognitivă (separația dintre adevărat și fals). Dovadă că acest lucru se întâmplă este chiar firul narativ al cărții. Așa cum există o dialectica a rațiunii, indiscutabil există și alta a conștiinței (atâta timp cât se păstrează accepțiunea hegeliana, dinamic-constructivă, a dialecticii). Dacă asemănarea este de formă, deosebirea ține de substanță. Așa cum a fost arătat că dialectica rațiunii, în cazul
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
care a ținut la tine fără să știi și după aceea te scurgi, te duci din mintea tuturor." (p. 456) Scrisul lui Ioan Groșan este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd (deși niciodată explicit), la cel puțin la fel de previzibilele reacții la lectură ale cititorului prozelor sale. Nimic nu scapă ochiului acid al scriitorului (comportamentul naratorului, al personajelor si al cititorului), practic întreaga relație scris-citit stă sub
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
așa, chiar dacă este limpede că în noul volum nu mai apar considerații metatextuale ca cele din debutul povestirii Insula. Ceea ce nu se precizează însă explicit se poate observa la o citire atentă a textelor. Autorul manevrează cu multă dexteritate vocile narative, trece cu nonșalanță de la stilul direct, la cel indirect liber, folosește din plin resursele intertextualității (mergînd de la scriitorii mai mult sau mai puțin clasici pînă la subtila distilare în text a fragmentelor biblice), ironia sa este la fel de prolifică la nivelul
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
în fața sofisticatelor tehnici de asamblare a textului, nici în fața fascinantelor și adesea seducătoarelor căi ale epicului pur. În mod paradoxal, deși este un stilist de mare subtilitate, un povestitor situat binișor peste media congenerilor săi și un virtuoz al tehnicilor narative, Ioan Groșan mizează cu sublimă autoironie tocmai pe un soi de îndoială în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor cu adevărat la trăire, conferă marea originalitate a prozei sale. La șaisprezece ani de la
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
concepte sau practici artistice. Diferența și integrarea funcționează în- tr-un dinamism al formelor, după cum observă Marian Victor Buciu: ?Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare și enigmatice, accede la corespondențe creatoare între realitatea și limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. E aici o soluție de depășire a crizei limbajului și realului?. Farkas Jeno, românist de la Universitatea din Budapesta, a analizat situarea lui Dumitru }epeneag între două culturi, așa cum apare în jurnalul Un român la Paris și
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
limbajului poetic la marginea și pe suprafața tablourilor de pictură. Aci, în cele șapte schițe (o, câte semnificații și simboluri cunoaște cifră șapte în culturile, religiile și mitologiile planetei!), se revarsă atât informația poetului în domeniu, cât și marea realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pregătit să portretizeze rafinamentul sau chiar ritualurile seducției. Eroina se comportă ca o americancă, reacțiile celorlalte gheișe sunt cât se poate de sincere și spontane (am grăit cu o gură occidentală), iar tradiția niponă e redusă, din punct de vedere narativ, la simple obstacole în calea poveștii de dragoste. Iar acest fapt face ca plauzibilitatea poveștii să se ducă pe apa sîmbetei. De exemplu, știind că Sayuri (Ziyi Zhang) locuiește într-o crescătorie de gheișe în care accesul bărbaților nu e
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]