3,927 matches
-
Închisă, greu adaptabilă, puțin comunicativă, preferă activitățile individuale. ● Melancolicul este la fel de lent și inexpresiv ca flegmaticul, dar Îi lipsește forța și vigoarea acestuia, emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei neîncrederi În forțele proprii. Este puțin rezistent la eforturi Îndelungate. Puțin comunicativ, Închis În sine, melancolicul are dificultăți de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulația redusă. Explicarea diferențelor temperamentale Ține, În concepția filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), de caracteristicile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
fel ca și podeaua sau pereții de lemn, mobila. Înainte de a merge la pădure În Încercarea de a primi energie de la arbori este totuși necesar să clarificați dacă nu vă neliniștește ceva În momentul respectiv. Dacă aveți o stare de neîncredere, de neliniște sau iritare, chiar mânie, este mai bine Întâi să vă debarasați de energia negativă prin intermediul arborilor-vampiri. Ei asimilează orice informație negativă de care vrem noi să scăpăm, ne reglează funcționarea canalelor energetice interne, curăță de intenții rele gândurile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
al apei, nu degeaba se caută izvoarele subterane cu o nuia de răchită. Energetismul salciei acționează asemănător unui șuvoi de apă-spală sufletul nostru de toate mâhnirile, de reflecțiile despre agitația fără rost și ne impune să Înlăturăm gândurile păcătoase, invidia, neîncrederea În viitor, dorința de răzbunare. Energia salciei este de un verde deschis cu nuanțe argintii. Arinul este un vampir destul de slab, nu este capabil să influențeze considerabil energetismul omului. Totuși, relația cu el poate fi foarte utilă. Arinul normalizează anumite
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cu lumea. Ca semn veritabil de alarmă este "fisura delirantă a EU-lui", cu expresivitate clinică minimă, exprimată în contactul față de cei din jur și cu psihiatrul, prin latențe mari (necaracteristice personalității premorbide), între întrebare și răspuns, atitudini de refuz, suspiciozitate, neîncredere, sustragere de la activități precum și reverie distractibilitate, ironie puerilă. De multe ori ideile delirante par a irumpe fără rațiune, sau motiv iar sindromul automatismului mental se instalează cu fenomenele sale halucinatorii caracteristice. Acestea sunt axate în jurul tematicilor hipocondriace, de influiență, de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
omucidare sau suicidare. Existența unor relații de proastă calitate și a tulburărilor de comunicare cu anturajul sau echipa de îngrijire, reprezintă un element prognostic defavorabil. - anumite elemente caracteriale, cum ar fi hiperactivitatea procesivă, temperamentul activ, bătăios și pasional, orgoliul sau neîncrederea, susceptibilitatea, iritabilitatea coleroasă, impulsivitatea, hiperemotivitatea, sentimentele de frustrare și de inferioritate, tendințele perverse sadice, cu manifestări de cruzime față de semeni sau animale, reprezintă elemente de o importanță particulară. - apariția episoadelor de agitație psihomotorie, de excitație, depresie, de întunecare a câmpului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
asemenea să fiu rus. Aș fi vrut să fiu cel mai furios dintre războinici și În același timp să mă mențin Într-o asceză absolută, Într-o detașare totală. Ce m-a oprit să fiu comunist? Ascunzișurile mele mic-burgheze și neîncrederea evreilor. Dar simțeam că acolo se află reîntoarcerea la valori. Pe acolo ajungi să domini din nou poporul. Stalin e de drept divin, de drept popular absolut și oamenii lui sunt niște aristocrați cum n-au mai fost de secole
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unui complot"22. Manualul își asuma aprecieri ferme, ca un povestitor autorizat să depună mărturie: Ceaușescu își "surpase (sic!) prestigiul internațional ca urmare a megalomaniei"; "era conștient că dacă ar fi adoptat experimentul Gorbaciov era sortit dispariției"; "populația privea cu neîncredere promisiunile" sale23. Finalul la fel de brusc și inevitabil ca în atâtea alte relatări pe această temă conta deja pe complicitatea cititorilor: "era clar că înlăturarea sa se putea face numai prin forță"24. Cei mai puțin convinși s-ar fi putut
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că sentimentele relative la comunism care sunt și cel mai categoric exprimate în text sunt neîndoios negative. La începutul acestei istorii apare "frica"44, iar sfârșitul ei este definit prin "negare"45; cele două momente par unite printr-o persistentă "neîncredere"46. Alte percepții formate pe parcursul regimului comunist nu sunt la fel de pregnante. Cu greu se pot detecta câteva pasaje aproape pozitive, rămase, în mare parte, prizoniere ale vechiului limbaj impersonal, despre "realizările" regimului. Ungaria În anii '80, în ciuda demersurilor susținute ale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
materiale, nemaiputând fi consolați prin recompensele simbolice oferite de guvernanți. Lipsa produselor de bază s-a cronicizat, iar sărăcia se acutizase în asemenea măsură încât toată lumea considera că este de la sine înțeles să furi din proprietatea publică. Populația își manifesta neîncrederea în Partid la început prin glume, apoi chiar prin afișe dezaprobatoare. Pentru cei care au trăit acei ani, descrierea pare inspirată direct din realitățile românești și frapează prin veridicitatea evocării, de neîntâlnit în manualele noastre. Cel care condusese aproape de unul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sunt absolut indispensabili. Tipic, scheletul relatării conține doar câteva nume, câteva date cronologice și mai multe noțiuni abstracte decât în alte lecții. Autorii admit existența unor resentimente colective perpetuate și după căderea comunismului, care au marcat din start epoca respectivă: "neîncrederea", "frica", "nemulțumirea". Spre finalul regimului, ele s-au transformat în "mânie", "curaj", "entuziasm" și "speranță". Ne întrebăm însă dacă între cele două serii evenimențiale, nu a fost așa cum apare în manuale decât o lungă tăcere. Ea acoperă perioada cea mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
data redeschiderii ostilităților de către România este 27 octombrie/9 noiembrie 1918! (Ibidem, p. 234). 44 Dumitru Almaș, Eleonora Fotescu, Manualul pentru clasa a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985, p. 122. 45 Situația nu era cu totul nouă. Neîncrederea în vechile manuale și poate, în specia scrisului istoric, a făcut ca în Rusia sovietică, încă de la sfârșitul anilor '80, să apară chiar un anume vid. Astfel, în mai 1988, examenele și programele obligatorii de istorie au fost provizoriu suspendate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atenuat de limitările politicii externe, din cauza cărora Bulgaria "a rămas departe de piețile occidentale, de progresul tehnico-științific" (Ibidem, p. 118, 121). 43 Ibidem, p. 130. 44 După toate cele petrecute în anii '40-'50, "poporul bulgar privea cu frică și neîncredere la Partidul Comunist Bulgar" (Ibidem, p. 110). 45 Căci anii '80 au dus, și în Bulgaria, "la erodarea sistemului socialist și la negarea acestuia" (Ibidem, p. 121). 46 În noiembrie 1989, partidul comunist bulgar își modifica numele, îl schimba pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi considerată exagerat de misogină dacă ar fi fost scrisă de un bărbat. Aici, în 1929, cu jumătate de secol înainte ca Yourcenar să devină celebră, Lovitura de grație deja are caracteristicile care aveau să devină asociate scrierilor ei: o neîncredere înfricoșătoare față de membrii sexului opus și sentimentul că sexul este capcana mortală din care este imposibil să scapi, decât doar dacă fugi. Poate că acesta a fost verdictul lui Yourcenar asupra unui deceniu de legături amoroase. Acum urma să înceapă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
epice antice citat de Eugen Cizek în lucrarea sa, Q. Cataudella, avertizează cu umor, în lucrarea Il romanzo classico (Roma, 1958), asupra pericolului de confiscare a autenticității unei literaturi cum e cea de limbă latină: "Unii savanți germani, plini de neîncredere în resursele creatoare ale literaturii latine, se străduiesc să găsească un model grec pentru orice inovație de structură întâlnită la un scriitor latin. Iar atunci când nu găsesc modelul respectiv, îl inventează și presupun că el a existat în Antichitate, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de familie este cultivată ca un bun în sine, ea duce la negarea propriei substanțe pozitive și se transformă în contrariul ei, și anume în spirit de castă familială prin izolare față de tot ce nu aparține familiei, în atitudine de neîncredere și suspiciune față de „ceilalți” din afara familiei. Excesul iubirii părintești se exprimă sub aspect educațional printr-un minus, printr-o educație familială deficitară. Platon afirmă că tirania copiilor și a tinerilor în familie pregătește anarhia și despoțiile social-politice. De asemenea, de la
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
în plus o înfrângere în interiorul unei înfrângeri: pierderea contactelor cu comunitatea românească. Văzându-se trimisă în mod incorect pe banca acuzării, fără să aibă nici un drept de apărare, comunitatea românească s-a închis în sine și privește cu o majoră neîncredere către partidele de centru-stânga. Rezultatul a fost că, prin intermediul asociațiilor și a partidelor sale (P.I.R. este unul dintre ele) s-a încercat o legătură mult mai organică cu dreapta condusă de Alemanno la Roma și cu reprezentanții guvernului Berlusconi la
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
ostilă: "Eliberarea este tot o arestare, tot o trecere chinuitoare de la o stare la alta, trecere care îți frânge pieptul, tot rostul vieții tale, al ideilor tale și nu îți făgăduiește nimic în schimb"152. Zekii eliberați se lovesc de neîncrederea celor de "afară" și de dificultatea reintegrării, întrucât posedă un carnet de identitate "deteriorat". Ca urmare, ei nu primesc viză, nici locuință, nici loc de muncă, astfel încât mulți dintre ei rămân pe lângă lagăr, angajați pentru diferite munci, în mod paradoxal
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acum ermetic ascunsă, încât se confunda cu peretele"154 și al "camerei de culcare". Dincolo de acestea, Stalin este, mai ales, prizonierul propriilor temeri și obsesii legate de eventuale trădări și conspirații, al slăbiciunii specifice bătrâneții, al singurătății sterile și al neîncrederii față de toți ceilalți. În lumile recluziunii, fiecare își găsește propria soluție de a rezista. Probleme de supraviețuire pune, cu adevărat, lagărul, de aceea se poate vorbi aici despre o multitudine de variante pe care le găsesc deținuții. Cea mai accesibilă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
putea să se uite la un om și să spună: "Azi e ceva cu tine, ochii tăi mă evită" sau "De ce azi îți întorci fața așa des, de ce nu privești drept în ochi?". Suspiciunea bolnăvicioasă l-a dus la o neîncredere fără temei, inclusiv față de importanți activiști de partid, pe care îi știa de mulți ani. Pretutindeni el vedea "dușmani", "ipocriți", "spioni". Având putere nelimitată, el a instituit o tiranie crudă, îl strivea pe un om, fizic și moral. A creat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
rândul său, prin discursul interior, concentrat pe frica și îngrijorarea sa provocate de operația de amputare a piciorului bolnav. La reacția de protest a Asei în ce privește această operație, Dioma nu formulează o replică directă, ci un discurs interior, ceea ce denotă neîncredere în el însuși, cauzată de lipsa experienței de viață, specifică tinereții. El preia, cu naivitate, clișee din replica anterioară a Asei "viața-i dată pentru fericire". Însă această preluare nu este marcată prin ghilimele, pentru că Dioma deja a asimilat-o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și calamitățile naturale. Pentru a îndepărta asemenea dezastre se celebrau ceremonii religioase, la care creștinii (datorită creșterii lor numerice de acum puteau fi descoperiți cu ușurință) nu mai participau de teamă să nu cadă în idolatrie. Această atitudine a provocat neîncrederea autorităților publice și nemulțumirea plebei ducând la identificarea creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în scurt timp în slujba Evangheliei. Constituirea primei comunități creștine de aici a fost rezultatul efortului anonim al unor creștini, anterior sosirii Apostolului Petru în capitala Imperiului. Un iudeu necunoscut asemenea lui Petru, datorită naționalității sale, putea fi privit cu neîncredere, nu putea să ajungă cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult sau mai puțin. Luând în considerație expulzarea evreilor din Roma (49 p.Chr.), din porunca împăratului Claudiu (41-54 p.Chr.), M. Simon consideră că destinatarii acesteia erau în majoritate de origine păgână, motivând că expulzarea a contribuit la mărirea neîncrederii evreilor față de predicațiunea creștină, iar cel mai mare număr dintre aceștia au respins noua credință; spre jumătatea secolului II convertirea evreilor la creștinism se apropiase de sfârșit. Credincioșii din Roma erau pătrunși de perseverența cu care căutau să-și împlinească
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Imperiul roman între cei doi fii ai săi, incapabili să mențină prestigiul abia dobândit. La sfârșitul secolului IV, Imperiul creștin moștenea toate problemele de apărare și de supraviețuire ale imperiului păgân. Atitudinea Bisericii occidentale este prevalent antimilitaristă, cauzată de o neîncredere care cuprinsese populațiile locale, și antibarbară determinate de anumite prejudecăți păgâne și intoleranțe de natură creștină. Atitudinea Bisericii orientale a fost mult mai vivace și chiar animată de spirite patriotice, exprimate printr-o tot mai mare considerație pentru armată. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar nemaiavându-și locul. În Occident apare o neîncredere tot mai difuză în Imperiu și în capacitatea acestuia de rezistență antibarbară, favorizând unele tendințe antimilitariste. Armata romană de la sfârșitul secolului IV nu este complet creștinată, iar lupta de la Frigidum (394) împotriva uzurpatorului Eugenius este o dovadă în acest sens
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]