3,535 matches
-
Dan Popescu, București, 2002; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, postfață Mircea Martin, Pitești, 2002; Maria-Ana Tupan, Discursul postmodern, București, 2002; Gheorghe Crăciun, Literatura - posibilități și limite postmoderne, OC, 2003, 176; Dumitru Chioaru, După postmodernism: neantul sau un nou clasicism?, OC, 2003, 176; Ioana Em. Petrescu, Modernism/postmodernism: o ipoteză, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 2003; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, vol. I: Poezia, Craiova, 2003, 56-219; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
care i-o dă iminența propriului sfârșit. Cântecul se lasă atins acum de o răscolitoare tristețe, poemele vorbind tot mai insistent de o „pământeană trecere”, de acea „înaltă destrămare” pe care i-o inculcă presentimentul unei prea timpurii risipiri în neant. Versul se încheie elegiac, în acorduri de recviem, făcând să se audă - remarca unul din interpreții lui -„muzica stelară” a unui suflet năzuind la o „supremă împăcare” a vieții și a morții. Cum premonitoriu vestea, „Poetul a plecat în primăvară
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
un spirit exaltat, dar nu irațional. Manualul de morală cuprinde 337 sfaturi („un hambar de observații cotidiene asupra vieții de relație între oameni pe care-l strânge orice gospodar pentru copiii săi”) despre „condiția femeii măritate”, despre „așteptarea bătrâneții”, despre neant, despre felul în care trebuie să se poarte un tânăr în lume sau o fată nemăritată etc. Ceva, cum zice autorul, în genul Baltasar Gracián, Machiavelli, Iordache Golescu, Ion Codru-Drăgușanu. Apare aici, nemotivat, și numele lui Mallarmé. Manualul vorbește, inspirat
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
boală subtilă a spiritului care la el se cheamă „afaniseală”. Atins de afaniseală, spiritul își recapătă plăcerea de a da sfaturi. Memoriile și jurnalele intime arată, astfel, ca o corabie a lui Noe: are de toate înăuntru, de la meditații despre neant la povestiri fără perdea despre viața studentului oltean ajuns la Berlin, unde spiritul pandur face ravagii în rândurile populației feminine teutone. Numai Ion Barbu a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
senectuții poate reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile casei, micile și marile evenimente ale satului, toate revin, acum, în memoria celui care simte respirația neantului. Deșertul... este o cronică existențială, fixată, calendaristic, din mai până în august. Naratorul (identificat cu autorul de pe copertă) a suferit un infarct și, cu moartea în față („încarcerat în mine însumi” - zice el), își reconstituie trecutul și își gândește prezentul. O
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
amintirile se cheamă unele pe altele, pierderile și regăsirile revin obsedant. Mai întâi imaginea tatălui smuls cu brutalitate de acasă într-o sfântă zi de Buna Vestire, apoi, peste ani, în liniștea mănăstirii Văratec, vestea eliberării din închisoare, care redeșteaptă neantul zilei de după arestare, confirmând că „paroxismul bucuriei, ca și nefericirea cea mai cruntă sunt deopotrivă de nimicitoare”. Primele scrisori trimise de Dinu Pillat în libertate, reîntâlnirea în calmul rupt de lume al mănăstirii, contrapunctate de separarea iremediabilă ce avea să
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
București, 1990; El estado del tiempo, Madrid, 1993; Descântec intru adormirea corupției, București, 1997. Traduceri: J. M. Castillo-Navarro, Moarte la licitație, pref. trad., București, 1963; Ernesto Sábato, Tunelul, pref. trad., București, 1965, Abaddón exterminatorul, pref. trad., București, 1986; Carmen Laforet, Neant, pref. trad., București, 1967; Antologia poeziei braziliene, îngr. trad., București, 1970; Juan Ramón Jiménez, Platero și eu, pref. trad., București, 1966, Poeme, București, 1971; Poesía rumâna contemporánea, Barcelona, 1972; Lucian Blaga, En el gran correr - În marea trecere, ed. bilingva
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e eternă, ochii sunt „plini de strigat”, gura „grea de umbra”, iar cenușă postuma fierbinte de trăire
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
în fața altei persoane - Constatarea absenței manifestărilor de recunoștință în domeniul profesional Severitatea schemelor, a coping-urilor - Carență afectivă dominantă - Abandon și imperfecțiune asociate carenței, scheme secundare - Exigență crescută, inhibiție emoțională condiționate de carență - Coping-uri principale: evitare și contraatac Factori biologici potențiali Neant Origini developmentale - Valorizare preferențială a muncii, a performanței, critici sistematice, supraprotecție sau abandon. Neglijarea emoțiilor infantile. - Mai multe situații în care tatăl său l-a uitat la școală... Distorsiuni cognitive centrale - „Nu sunt la înălțime”. - „Nu observă decât ceea ce nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
profund, cu rezonanțe existențial-vizionare, „închide” sensurile lirismului plutonic. „Fenomenul originar” al tuturor proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
gol; atomii sunt particule indivizibile și veșnice din care se compun toate lucrurile. „Începutul Universului, spunea Democrit, atomi și spațiu gol. Există o infinitate de lumi și toate au un început și un sfârșit în timp. Nimic nu apare din neant și nimic nu dispare în neant. Atomii, multi la număr și mărime, gonesc prin Univers, dând naștere la tot ce-i compus: focul, apa, aerul, pământul. Acestea nu sunt altceva decât combinație din atomi”. Democrit susținea că în Univers nu
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
veșnice din care se compun toate lucrurile. „Începutul Universului, spunea Democrit, atomi și spațiu gol. Există o infinitate de lumi și toate au un început și un sfârșit în timp. Nimic nu apare din neant și nimic nu dispare în neant. Atomii, multi la număr și mărime, gonesc prin Univers, dând naștere la tot ce-i compus: focul, apa, aerul, pământul. Acestea nu sunt altceva decât combinație din atomi”. Democrit susținea că în Univers nu există altceva decât atomi și spațiu
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
a lui N. Iorga - este și un mare pedagog al neamului și că el oferă un model de cărturar pentru tineretul în formare. Dă și câteva comentarii în marginea creației eminesciene, sub exigență filosofică, despre „infinit și infinire”, haos și neant, câmpurile ființei, arhei, cât și o interpretare filosofică a Luceafărului, prin prisma conceptelor de general și particular, conform modelului ontologic și logic I-D-G (Individual - Determinații - General). Pentru câțiva ani N. se afundă în limba veche românească, recitește cronicile, cărțile de
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Se stabilește la Lugano. Eseul Eminescu și abisul ontologic, apărut într-o primă ediție la Aarhus (Danemarca) în 1988, apoi în țară, în 1994, se înscrie în rândul puțin numeroaselor cercetări hermeneutice ale operei eminesciene. Autoarea încearcă o abordare a „neantului” introdus de Mihai Eminescu în literele românești, categorie indefinibilă și improbabilă rațional, ci numai aprioric, prin alăturarea „lumii” poetice eminesciene de Ființa (Sein) heideggeriană: nici Dumnezeu, nici temelie a lumii, apropiată dar și departe de om, „depărtare” - cum numește eseista
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
Poemul - după P.-M. - este varianta românească eminesciană a Ființei: o autorevelare, poetul „fiind atras de o alteritate necunoscută și, deși fără acces, manifestată în el”, întrucâtva asemănător lui Heidegger, la care Ființa este orice lucru cu obligatorie implicație a neantului („Au nu sunt toate-nvelitori / Ființei ce nu moare?”); iar neantul eminescian este o „prezență - absență”, precum în versul „Nu e nimic și totuși e...”. Tentativa autoarei este una rară, încercată de puțini cercetători, de a descrie poetica implicită ca
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
autorevelare, poetul „fiind atras de o alteritate necunoscută și, deși fără acces, manifestată în el”, întrucâtva asemănător lui Heidegger, la care Ființa este orice lucru cu obligatorie implicație a neantului („Au nu sunt toate-nvelitori / Ființei ce nu moare?”); iar neantul eminescian este o „prezență - absență”, precum în versul „Nu e nimic și totuși e...”. Tentativa autoarei este una rară, încercată de puțini cercetători, de a descrie poetica implicită ca proiecție verbală a intuiției ireprezentabilului. Volumul Jurnal hermeneutic (1997) continuă cercetarea
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
fost franțuzite), nu sunt exclusiv «francezi» și că Paul Celan este român. Nu se admit aprioric, și asta devine cel mai grav lucru, nici o inserție, fibră, cicatrice, determinație de românitate în structura operelor lor, ca și cum acestea ar fi apărut din neantul pur.” Pornind de la convingerea că „există o plasmă originară a limbii române”, autorul articolului avansează și o soluție: „În loc de astfel de atitudini specifice unui soi de adolescență prelungită, ar fi cazul să reîncepem, serios, să facem cultură, pornind din nou
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală unde oricare piatră cântă”; „Eu cred în adevărul nimbat de Poezie”; „Ucid neantul cu adorarea”; „Ce joc sublim: cu fiece ecou / trezim eternitatea și murim”. Poezia e trăită ca expresie și „joc întru ființă”, autorul fiind convins că „fără poezie, oriunde e noapte”. Altă cale de acces la marile taine și experiențe este
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
totul cu scopul de a dezvălui raporturile secrete dintre aparență și esență sau de a arunca un văl de ceață peste realitatea lumii, dincolo de care se ascunde adevărata ei esență tragică. A atinge marele adevăr al morții, al spaimei, al neantului din centrul universului vizibil - aceasta e tema fundamentală a poemelor lui I., reluată de la cea dintâi la cea din urmă carte, cu înclinarea, pe măsura trecerii timpului, de a acoperi tot mai mult sentimentul tragic al azvârlirii în lume printr-
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima de neant, perceperea morții ca prezență ubicuă - sentiment niciodată numit, dar tutelar, ca zeul ascuns, în poezia lui I. Dacă volumele sale nu s-ar numi, cu atâta obstinată voință de ștergere a urmelor, Versuri, Poesii, Poeme, ele s-ar putea reuni
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
semnifică ceea ce ar crede cineva care ar percepe evenimentele și relatarea lor din afară. Sensul se află întotdeauna dincolo de fapte, într-un gol primordial, într-o absență care guvernează lumea. De aici, temele subiacente, dar recurente, ale poemelor despre descoperirea neantului din miezul lucrurilor: fascinația morții - a absenței vieții ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub simțuri în ceea ce nu mai este decât în gând, dispariția concretului în chiar clipa exprimării lui. Iar
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
Unei viziuni dominate de categoriile negative nu îi poate corespunde decât o practică poetică a cuvântului care neagă lumea. Ironia - sensul întors - ca atitudine ontologică, înainte de a fi procedeu literar, se află în spatele zâmbetului lui mopete, care aruncă lumea în neant spre a o reinventa după legi personale: „v. înnopteanu în marele său pullover cu tunet/ de soare, se plimbă pe câmpul heraldic, și ori/ care din florile minunate de aici simte adeseori/ privirea sa calmă. și încet, câte unul se
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
seamă de un tip de tranziție, adică pentru a descrie un mod de despărțire de lumea tradițională, dar și de continuitate pe calea modernității. Rațiunea unei asemenea abordări este simplă: istoria, așa cum se spune, nu face salturi ce trimit în neant dezvoltările anterioare și nici nu atinge un sfârșit ce dă semnalul intrării într-o stagnare definitivă. Dezvoltările anterioare supraviețuiesc în noi contexte, se remodelează sau dispar; oricum, o confruntare a lor cu noile dezvoltări configurează specificul tranziției. Timpul (epoca) de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și nu obiectivul prioritar al celor care vânează fantasma credibilității sociale prin prestigiu financiar (kenodoxia), atunci capitalismul rămâne compatibil cu navigația dificilă a corabiei Bisericii între mările binelui comun și portul Binelui suprem. Teodor Baconsky discută apoi avalanșa mediatică a neantului - intoxicarea imaginației cu simulacre ale fericirii - la care singura soteriologie disponibilă rămâne isteria ecologistă. „A trăi local, a gândi global” se încheie într-o notă pesimistă care amendează militantismul naturist de coloratură neopăgână. Deși identifică dezechilibre clare în ritmurile biosferei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
preface în tămăduitori ai suferinței universale, găzduindu-i matern pe cei care nu mai vor să moară. Evanghelia a biruit mereu religia neputinței. În inima vieții de rugăciune a celor credincioși lui Dumnezeu stă puterea de a te întoarce dinspre neant către lumină, prefăcând deșertăciunea trecutului într-un imn de slavă. Rugăciunea face din fiecare creștin un om convertit la bunătatea infinită a Celui fără de ani. Eliberarea de tirania trecutului începe printr-un act de recunoaștere și de asumare, fără de care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]