2,065 matches
-
pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții să învie; și ca Dumnezeu să-i ierte pe toți; deoarece ideea apocatastazei lui Origen mă entuziasmează, ca și cuvintele lui Isaac Sirianul despre nemărginita bunătate a Domnului, pentru care păcatele oamenilor sunt ca un pumn de nisip azvârlit în mare! Și pentru că toată viața am fost, ca om și scriitor, un propagandist al milei, considerând egoismul o rușine. Sunt de stânga pentru că-mi plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din tainele muzicii, ale muzicii corale, mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
perioada de maximă cenzură ceaușistă ("Istoria Psihanalizei în România", de G. Brătescu, mă consacră în această postură). Citez faptul pentru a-mi justifica poziția și afirmația tranșantă. * Din pragul "casei de la vie" priveam Nistrul și câmpia rusă care se topea, nemărginită, în zare. Era acolo, în dreptul dealului nostru, un sat rusesc, Țichinăuca, unde vedeam drumurile, casele, oamenii. În anii aceia revoluția ajunsese la apogeu: biserica lor fusese transformată în moară. Satul, auzeam, a fost deportat. Cred că "deportat" este primul neologism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copiii. - Da’ pe șoimulețul ăsta de ce-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios, Gruia îl lua peste picior. Altminteri cei doi erau nedespărțiți. În prietenul său Șoimuleț avea o încredere nemărginită chiar dacă Gruia îi făcea mereu farse. N-a lipsit de la niciuna din acțiunile cercului. Îi plăceau mersul pe jos, prietenii, peisajul, cât după fete, se da în vânt. Pe drum rămânea mereu în coadă. Asta până auzea un lătrat de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
oameni, chiar dacă copiii nu s-au întors imediat să le mulțumească, să-i slăvească și să le facă viața mai ușoară. Mai port în inimă durerea că nu am răsplătit pe măsură jertfa părinților mei. Totuși, respectul nostru a fost nemărginit. În viața mea nu m-am contrazis cu părinții, nu m-am certat, nu le-am aruncat în față cuvinte urâte. Ba, copil fiind, m-am înhăitat cu niște copii mai răi din sat și am învățat să înjur. Nevenind
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
divin, o adevărată capodoperă a lui Dumnezeu, pe care nu putem să o păstrăm în beciurile istoriei unei Congregații religioase, ci trebuie să o expunem în galeria mărturisitorilor acestui secol al Bisericii catolice, ca exemplu de credință autentică, de caritate nemărginită, de o coerență evanghelică impresionantă. Mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat, profesorului Giuseppe Perazzolo, pentru sfaturile istorice foarte prețioase, și confratelui meu don Danilo Chiaffoni, care a revizuit textul cu meticulozitate și conștiinciozitate de benedictin. AUTORUL Introducere O privire
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
san Zeno in Monte a rămas pentru toată viața, totdeauna supus simplelor dorințe ale lui don Calabria: «Eu sunt totdeauna de partea părintelui!», repeta în momentele de tensiune și de dificultate din cadrul Institutului. Don Calabria nutrea pentru el o stimă nemărginită și i-a arătat un afect plin de gingășie. Și nu putea să se comporte altfel față de acest suflet sincer și transparent, entuziast în a face binele, înflăcărat de râvnă sfântă pentru Dumnezeu și pentru suflete. Don Calabria spunea despre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
clerului veronez, căruia îi este cunoscută vizita apostolică. El se adună cu tărie în Dumnezeu. «Oh, cum freamătă satana împotriva Operei și împotriva acestui preot sărman - scrie în jurnal. - Simt și îmi cunosc toată mizeria, mă încredințez bunătății și milostivirii nemărginite a Domnului». Părintele său spiritual îl încurajează, scriindu-i mai jos acele rânduri: «Dragă don Giovanni în Cristos, Ego quos amo arguo et castigo [Eu pe toți cei pe care îi iubesc, îi mustru și îi pedepsesc, Apoc 9,19
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Isuse? Ce de sărman sunt...». 6 mai 1954: «Azi sunt destul de liniștit. Câteva zile în urmă am trăit zile de încercări sufletești greu de definit». 7 mai 1954: «Trăiesc zile atât de dureroase...». 9 mai 1954: «Mă încredințez doar îndurării nemărginite a lui Dumnezeu și a Maicii sfinte. Lipsit în toate. Pr. Ioan Calabria». În seara zilei de 29 mai 1954: «Acum sunt la sfârșit. Satana vrea să cad în descurajare și în mizerie. Mă încredințez milostivirii divine sub ocrotirea Sf.
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de obicei combinate la 1848 și acordate cu democrația pe motivul că tiranii împiedică libera dezvoltare a noroadelor divine. Și Bălcescu vorbește împreună cu alții de progres, de "marșul general al omenirii". Omenirea merge "gradat către perfecția sa, către absolut, către nemărginit, către Dumnezeu". Aci nu e vorba de vreun evoluționism optimist ci de un spiritualism integral. Dacă omenirea "va ajunge vreodată a-și identifica în tot esența sa în esența divină" este o taină nepătrunsă încă. Se observă în cursul civilizației
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În nemărginitul templu ard ca veșnice făclii. Munții sunt a lui altare, codrii organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare. Totul e în neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fabuloasă a unei grote haotice, văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e un nostalgic în căutarea de spații exotice, evocator al "pustiului ars saharian" și al celor două poluri: La polul nord, la polul sud, sub stele veșnic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. D. ANGHEL Fundamentul simbolismului, înțeles bine doar de André Gide, e înlocuirea picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
subliniat fraza aceasta, pentru că e strămoașa 1 Teatru, I, p. 27. celebrei fraze a lui Farfuride: "Să se revizuiască ă conștiința î, dar să nu se schimbe" etc.), "sufragiul universal", "libertatea absolută", "egalitatea perfectă", "împărțirea moșiilor proprietarilor", "libertatea cea mai nemărginită a presei", "republica democratică și socială", în sfârșit zice Clevetici: "Vreu să imitez în țara mea toate frazele Revoluțiunii Franceze ă...î Sunt novator, am idei mari, idei revoluționare, vreu să răstorn" etc., dar, dealtmintrelea, e fricos (ca și Conu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să vină contra lui extremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbii numai românești și exclusivitate față cu limba latină și cele surori. Aceste extreme au fost condiționate de însăși natura lucrului - nu poți defige mijlocul unei linii, până ce nu vei fi aflat punctele ei cele extreme"2 . Eminescu, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate persista în timp fără conștiința colectivă a rădăcinilor sale spirituale. ANEXE Anexa 2: TERAPIA PRIN ACTIVITĂȚI EDUCAȚIONALE - METODĂ DE LUCRU PENTRU INTEGRAREA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE îN SOCIETATE Pedagog de recuperare, Cornelia Oatu - CSCCH Vaslui Socializarea este un proces nemărginit, pentru că orice individ participă vrând-nevrând la viața socială și trebuie să se adapteze permanent schimbărilor care apar în societate, fiind tot timpul supus unor cerințe și provocări sociale. Copilul cu dizabilități trebuie considerat ca făcând parte din societate. Nu putem
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Iahwe va nimici pe filisteni și rămășițele ostrovului Caftor”. Prea pestriț la mațe mincinosul prooroc de dorea nimicirea pînă la unul a filistenilor și caftoriților. Nu s-a găsit nimeni să-i tragă un caft pentru atîta sminteală și ură nemărginită! Ezechiel scrie proorocirea din Babilon și este un fel de cronică a exilului dusă pînă în anul 565 î.e.n. dar în text sînt și adăugiri ulterioare. ,,16,24 ți-ai zidit case de curvie, ți-ai făcut înălțimi în toate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
aceleași obiceiuri și aceleași instituții în afară de geți și de trausi și de cei ce locuiesc dincolo de Crestonia. Mai la nord de această regiune - Crestonia - nimeni nu poate să spună sigur cine locuiește. Pare însă că dincolo de Istru este un deșert nemărginit. Am putut totuși să aflu că peste Istru locuiesc niște oameni care se numesc sigynni, avînd veșminte ca mezii. Caii acestora sînt plini cu păr lung de cinci degete, că ei sînt mici și cîrni și puțini sînt în stare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din tainele muzicii, ale muzicii corale, mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra mai puternic decât timpanul. Câțiva ani au rămas în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și torturată de conștiința destinului advers al neamului Eminovicenilor în general: „pentru noi binele nu-i destinat”, cum scrie ea la 24 august 1887, sau: „Loviturile nenorocite ce totdeauna au persecutat toată familia noastră ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără vindecări”, 2 august 1887, etc. Această adevărată Antigonă care a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor de tragedie, își cunoaște și își plânge destinul dar și caută prilejul pentru asta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prin contrast, au prezentat întotdeauna zeități care erau vii și prezente, vizibile, ba chiar locuiau fizic în ziggurate sau temple, acestea fiind reședințele lor pămîntene (vezi pentru detalii cel puțin Sitchin 1996, 2007 și 2008).] "Eu recunosc un Dumnezeu, nemuritor, nemărginit și plin de-înțeleciune***, Ce poruncit-a slăvilor Creației ca să se înalțe; Ce-alcătuit-a variată-asemănarea-i chiar în omenire, Centrînd în minte multele-i minuni; Care Religia zărit-o-a, noapte ce-i fantastică, Dar Rațiune datu-ne-a să dobîndim lumină". [***I
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Faptul că Dumnezeul lui Clare este "cunoscut" poate fi un ecou al interogației lui Chatterton: "Cum să venerăm Zeități necunoscute?" În fine, faptul că, paradoxal, Dumnezeul lui Clare rămîne totuși necunoscut, deși cunoscut, poate să însemne că acest Dumnezeu este nemărginit, infinit, oricît de mult l-am cunoaște, nu putem epuiza cunoașterea sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton: nelimitat, infinit, insondabil.] Heccar and Gaira, an African eclogue / Heccar și Gaira, eglogă africană - "Tigrul cel
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]