2,079 matches
-
ființă trup, simțire, gîndire se răzvrătea contra poruncilor unei religii care se apleca atît de puțin asupra celor omenești. Împotriva unei zeități apărînd precum ne-o arată Schonberg în opera Moise și Aaron: "De negîndit pentru că-i nevăzut, veșnic același, nemărginit, atotputernic". Și de-ar fi fost doar atît. Dar cînd o învățătură se află în faza ei de revelație, adică vine din afară pentru o grupare de indivizi, ea atinge doar intelectul acestora. Li se impune într-un mod coercitiv
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mâna prin păr, spunându-i că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în ceea ce-l privea, repetându-i asta necontenit, dar, ca și cum ar fi prevăzut soarta fiului, avea mereu glasul învăluit într-o durere nemărginită, copilul simțindu-i chinul necontenit: Nu vreau să dai cu ciocanul toată ziua, aplecat peste bancul de cizmar, ca taică-tău. Vom izbuti, numai ce o să mai crești oleacă, să cumpărăm un catâr ca să poți să muncești cărând poveri dintr-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de nemărginit încât putea să se aștearnă deasupra tuturor pământurilor și apelor? Ce erau brațele sale, ochii săi, mintea sa? Dumnezeu se ascundea în acea puzderie de arbori, în cântecul asurzitor al greierilor, în țopăitul gărgăunilor, în răcoroasa boare a izvorului de sub
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
e-adevărat? Sunt într-adevăr dacă nu știu unde mă aflu și nu mai țin minte numărul zilelor. Și la ce-ar sluji? Ziua, noaptea, vara, iarna, primăvara! Ce se schimbă în viața noastră? Se închid și se deschid grilajele, strigăte. Tăceri nemărginite și frica de a fi înghițit de umbre. Nu mai știu ce-nseamnă frig sau cald, mirosul sau duhoarea, că sunt sătul sau flămând. Tommaso înțelegea perfect acele senzații: el însuși încerca acea nepăsare. Numai că el nu voia să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ei trăiseră în Basarabia între 1918-1940) și importați alți peste o mie din Rusia și Ucraina. Acestora li se cerea: „să-și însușească rapid doctrina marxist-leninistă și să o transmită elevilor (...) Educați generația în creștere în spiritul patriotismului sovietic, dragostei nemărginite față de Patria noastră, față de poporul nostru. Altoiți copiilor ura față de dușmanii poporului nostru - ocupanții germano-fasciști și acoliții lor, naționaliștii moldo-români. Educați viitorul cetățean al Uniunii Sovietice în spiritul dragostei și stimei față de fratele nostru mai mare - marele popor rus
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
În peregrinările lor prin lume, puteri concretizate În diferite miracole pe care ei le-au realizat. Aceste puteri nu le-au avut de la Început și nu și le-ar fi putut forma În absența unei credințe și a unei iubiri nemărginite În ceva copleșitor prin măreția sa. Trebuia să existe, cu alte cuvinte, În jurul lor ceva de domeniul purității desăvârșite, ceva asemănător unei lumini imateriale, pentru ca energiile lor interioare, primare și latente, să se trezească la viață și să se poată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tăcerea"41, autoarea deschide porțile interiorului, comunicând cu lumea, prin prisma sufletului: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"42. Noua realitate redevine o realitate interioară, învelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
timpul în spate acel punct comun al realității colective, trecute și prezente: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimata. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"24. Reconstrucția Universului propriu, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă de originalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oamenii aceia, tineri și exuberanți în suflet. "Răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii, ploaia?", pare să se afle pe aceeași linie semiotică, iar voioșia, dorința jocului este încărcată cu expresionismul blagian din Vreau să joc, iar "iubirea nemărginită pentru oameni și lume, dăruirea totală a eului liric, în acest volum, sunt afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,/ Iubiții mei, priviți dansul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și focul). Că trupul nostru dispărea în unde,/ dar frumusețea trupurilor nu". "Acela-ce-nu-se-teme-de-nimic" este înfrânt de opreliști transcendentale: "într-un avânt nemărginit/ cu brațu-ntins spre-al zilei astru,/ ca spre-un vrăjmaș închipuit/ el odihnea neînsuflețit" Natura devine, ca la romantici, cutia de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria existenței, dragostea este înlăcrimată, spațiul este nemărginit ca o durere care îți întunecă mințile: "Trupul tău ardea profund chinuit/ iar eu sunt acum prea departe, Parc-am fost și-am trăit și am murit/ și mă plimb fără moarte prin moarte.". Actul creației este o dureroasă naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reprezentantul unei adevărate școli de frazeologie patriotardă, despre care Titu Maiorescu spunea că este boala numită "lipsă de idei". Fondator și președinte al Societății Enciclopedice "Aurora Economică Română", prescurtată sugestiv AER, desfășoară o activitate intensă în oraș, în ambiția sa nemărginită de a parveni, de a ajunge în fruntea județului: "vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sunt reliefate printr-o serie de gerunzii, așezate în rimă, sentimentele puternice ale acestei mame îndurerate, dîrză, energică si hotărâtă ea îșicaută cu disperare copilul, "din ochi lăcrimând./ Pe câmpi alergând,/ Preoți întrebând/ Și la toți zicând [...]". Durerea cumplită, grija nemărginită și dragostea maternă profundă sunt trădate de ochii ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
statornicia lumii. întotdeauna, numirea invizibilului dilată atenția. „Atom” intră în fluxul poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doruri [spune el în penultima strofă din „împărat și proletar”] mascate cu altă haină./ Și-n toată omenirea în veci același om -/ în multe forme apare a vieții crudă taină./ Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite plantînd într-un atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apare a vieții crudă taină./ Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite plantînd într-un atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate cugeta decît cu sarcasm. Așa procedează Dan din „Sărmanul Dionis”. La începutul călătoriei sale spre lună, el se oprește „pe coastele unui nour” pentru a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi de caos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorînd din infinit,/ Sunt atrase în viață de un dor nemărginit”6). „Infinitul” eminescian e cosmic, fără hotar; cel al simboliștilor e fie unul geografic, fie unul interior, sufletesc. Simboliștii, dacă se poate spune așa, l-au făcut terestru, l-au limitat. Uneori, infinitul lor încape într-o senzație de plăcere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este, pentru el, cu totul altceva: "E acea iubire adîncă și curată Care-n viață vine o dată, numai o dată Acea eterna sete ce-o au după olaltă Doi oameni ce-și pierdură privirea una-ntr-alta, Acel amor atît de nemărginit, de sfînt, Cum nu mai e nimică în cer și pre pămînt."57 Oricît de curios li s-ar părea unora, astfel de iubire curată a avut el pentru fata de la Ipotești, aproape două decenii după moartea ei! Se va
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în ultimele momente". A doua zi (27 mai) 68 de botoșăneni ou înaintat o petiție către Consiliul județean, cerînd ajutoare, pentru "cetățeanul ilustru, bărbatul virtuos, poetul suav și neimitat, Mihail Eminescu". "Botoșanii scrie în petiție -... are azi dreptul și datoria nemărginită de a păși în fața sa și cu lacrimile în ochi a-i zice: Copil al nostru! product din sîngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul să arunce asupră-ne vălul rușinei și un oprobiu fără margeni. Ești fala noastră și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
geneza, și în special geneza Ființei multidimensionale, provenită, ca ființa dintâi, din apele unui "Sine-inițial" peste care se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă a Neantului,/ prin multiplicarea și perpetuarea/ nemărginită și neîncetată a Sinelui". În acest gen de texte, turația terminologiei prin care se vizează corporalizarea inefabilului ontologic este de bună seamă excesivă. Purificată semantic, expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de primăvară, iradiind acea iubire aflată la începuturi, pe care Felix o trăiește, iar a doua oară, pictat în culorile toamnei atunci cînd este "revăzut" de către cel care se vede nevoit să se despartă de femeia iubită: (11) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care n-o hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
deal; la poalele acestuia se întindea o vale adîncă prin care șerpuia rîul Orne. Stînci de gresie roșie se înălțau ici și colo [...]", p. 25; J. Verne: "Ajunserăm, în sfîrșit, la marginea pădurii, unul din cele mai frumoase colțuri ale nemărginitului domeniu al căpitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa [...]. Pădurea era formată din plante mari, arborescente [...]" (pp. 121-122). c) prezența pe acest teritoriu vizitat a unor locuri care sînt pretext pentru a introduce descrierea: dealul în exemplul lui G. Flaubert
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină și tăcută ca apele rîului care curgea cu toată moliciunea pe care o aducea parfumul de lămîiță; ea răsfrîngea în amintirile lor umbre mai nemărginite și mai melancolice decît umbrele sălciilor nemișcate care se întindeau pe iarbă. G. Flaubert, ibidem, p. 100 Trebuie să remarcăm [...] că, în ciorne, G. Flaubert lucra la corectarea procedurilor comparative în sensul unei mai potrivite asocieri cu diegeza. Această lungă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
astea netede și nisipoase, care te întristează pe o întindere aproape de o leghe, întîlneau într-un pîlc de copaci drumul spre Saché, numele satului de care ține Frapesle. o descriere expresivă care traduce starea psihologică a personajului: (86) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care n-o hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită, îmi părea exprimată de lunga panglică a apei care strălucește la soare între două maluri verzi, de șirurile de plopi care împodobesc cu dantela
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]