3,779 matches
-
că un alt angajat al hotelului se pregătea s-o muștruluiască, nici n-o luă în seamă. — Mă scuzați, insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare, regretă pe loc. Uitându-se la ea, era un tip cu înfățișare clasică — păr negru și des, ochi cu riduri mici, zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
1942, ținea de domeniul zvonurilor. Vasul de aprovizionare atașat navei germane aflate În cursă În Marea Chinei vizita acum În mod deschis Shanghai-ul și ancora pe rîu, ca să ia combustibil de la zeci de șlepuri - multe dintre ele, după cum observase nemulțumit tatăl lui Jim, fiind deținute de comapanii petroliere americane. Aproape toate femeile și copiii americani fuseseră evacuați din Shanghai. În clasa lui de la Cathedral School, Jim era Înconjurat de locuri goale. Majoritatea prietenilor săi și mamele lor plecaseră În locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marinarii americani foloseau mormane de prezervative drept fise. Era de două ori ironic, Îl auzise Jim remarcînd pe doctorul Ransome, că valoarea lor continua să crească, deși aproape toți deținuții din lagăr erau fie impotenți, fie sterili. Basie cercetă prezervativele, nemulțumit că erau atît de vechi. — De unde ai astea, Jim? — SÎnt bune, Basie. E cel mai bun tip. — Zău așa? Basie accepta adesea opinia lui Jim față de domeniile În care nu se pricepea. Poate te-ai uitat În dulapul medical al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Preferi o inocență neperturbatoare. Ziua se sfârșește și Încerci să Încapi În ea ca Într-un pat al lui Procust. Mâine În cimitirul de locomotive o veți lua de la capăt, râșnind fiecare cum poate la utopia asta a filmului, „aristocrați” nemulțumiți, cu aere puternic revendicative, numai buni de surghiun. În Siberia filmului, firește. Cadru după cadru, secvență după secvență, unicul mod de a pune timpul În conservă. E vară, 21 iunie, e soare, ții În mână un coș de căpșuni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al Fiului și al Sfântului Duh, te botez pe tine Connor Declan Weinberg. Spunând asta, Bridget și-a umplut palma făcută căuș cu apă și l-a stropit pe Connor pe cap. Copilul a dat drumul unui plânset scurt, ușor nemulțumit. Ruby și-a pus mâna la gura ca să se poată opri din râs. „O, Dumnezeule“, a murmurat În bărbie, „femeia l-a botezat sub robinetul din bucătărie!“. Gata, gata, micuțule, i-a zis Bridget tandru În timp ce ștergea fruntea bebelușului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lor, să petreacă douăzeci de ani uitându-se la echivalentul medieval al filmelor cu Burt Reynolds, văzute unul după altul, iar apoi să se despartă fără vreun fel de reproșuri legate de lista invitaților de Crăciun din partea rudelor sau prietenilor nemulțumiți. Sună telefonul. În ultima săptămână, am lăsat robotul să preia apelurile. Nu am făcut-o intenționat, nici unul dintre noi nefiind prea priceput la inițiative. Dar am ridicat receptorul fără să-mi dau seama. —Bună, Jen, mătușa Lynn la telefon. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îmbrăcată cu pantalonii și maioul verde care-i plăcuseră lui Ed, mi-am înșfăcat geanta și am intrat în sufragerie, unde Lynn făcea curat din nou. —Mătușă Lynn, ce faci? Apartamentul e încă imaculat de la ultima ta vizită. Lynn țâțâi nemulțumită. Dar ai zis că ai invitați la cină în seara asta. Așa că m-am gândit să șterg puțin praful. M-am așezat cuprinsă brusc de disperare. — Am uitat complet de cină. Nici măcar nu am fost la cumpărături. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aș putea vedea, nimeni căruia aș putea să-i cer ajutor sau un sfat. Maria era singura care știa că sunt aici și din ce cauză, dar nu îi puteam cere ei să mă salveze, nu puteam din moment ce era deja nemulțumită că fusese implicată în această înșelătorie, și mai ales pentru că din cauza asta Gary ajunsese la mine acasă. Nu, asta ar însemna să merg prea departe. Mătușa Lynn, Lisa, Kieran, chiar Tally sau Phil? Nu aș fi putut spune nimănui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lemn - ale târfelor îmbătrânite în meserie. - Bună seara! zise cineva la spatele meu, cu voce de bariton. Întrerupt din prelucrarea unui vechi poem găsit întâmplător într-un sertar prin care nu umblasem de multă vreme, am întors capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai ghici. Desculț, cu picioarele negre de noroi până peste glezne, așa s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frumoși de vită înjunghiată, cu care mă urmărea neliniștită, când apoi, sătul de carnea ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină. Marcu ne-a poftit într-o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie cu mulțumiri ca de gheață. — Mă tem că ești nemulțumită de articol, Fenimore, spuse el. — Nu, nu, replică ea neconvingător. Sunt sigură că ai dreptate. — În legătură cu ce? — Cu anvergura modestă a realizărilor mele. — Dar ți-am lăudat În cel mai Înalt grad opera! protestă Henry. — Serios? Stai să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și cealaltă Între două vârste, amândouă Îmbrăcate elegant și cu vorbire aleasă. — Hmm. Cine naiba ar putea fi? — Cineva care nu-l simpatizează pe Henry James? sugeră Shone. — Dar telegrama Îmi era adresată mie, observă Alexander. Ar putea fi actrițe nemulțumite sau măcar una din ele. Poate una pe care am respins-o la vreo audiție. — Dar nu ai ținut audiții pentru piesa asta, spuse Shone. — Nu. Cine știe, poate e cineva care consideră că ar fi trebuit să primească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi fost Într-adevăr un astfel de moment, dar magia se risipise cu mult Înainte. Repetițiile insistente de dicție și cadență din dialog, destinate să dea scenei un ton mișcător, elegiac, nu făcură decât să ofere noi provocări părților nemulțumite ale asistenței. O expresie mai ales, „ultimul din neamul Domville“, fusese rostită de câteva ori pe parcursul piesei și frecvent În ultimul act, iar când Alexander o enunță iar solemn, cu un accent nou, greu, În deschiderea prelungitului monolog final - „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
matematician extraordinar de dotat, cu o reputație de necontestat În funcțiile de densitate a probabilității din mecanica cuantică, domeniu dincolo de puterea de Înțelegere a lui Norman, deși Harry le abordase la șaptesprezece ani. În schimb, Harry Adams părea crispat și nemulțumit, acomodîndu-se greu cu ceilalți membri ai echipei. Sau poate că era În legătură cu prezența sa ca membru al unui grup. Norman se temea că nu se va putea integra, deoarece Adams fusese un copil minune. Există cu adevărat doar două feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a fost - sau mai exact va fi - construită În viitor, a călătorit În timp și a apărut acum câteva sute de ani În adâncurile acestui ocean. — De ce ar face oamenii din viitor așa ceva? Întrebă Ted exasperat. Era În mod evident nemulțumit că fusese privat de nava lui extraterestră, de marele său eveniment istoric. Se prăbuși Într-un fotoliu și privi plictisit ecranele monitoarelor. — Nu știu de ce În viitor oamenii ar face așa ceva, spuse Harry. Nu am ajuns Încă acolo. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește un perpetuu exilat în propria lui țară!... Dar și de mine, scriitorul V., e tînărul nemulțumit. Candid dar intransigent, nu realizează că omul în genere e o ființă amfoterică. El e cel ce întrebă și tot el, cel ce răspunde, bunul ca și răul, deșteptul și idiotul, frumos și urît în egală măsură. El însuși, ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cearșaful cu degetele-i micuțe și-l trăgea peste ochi. Invitația la masă se repeta. Când și-a dat seama că mămica este aproape de ușă, s-a hotărât și a coborât din pat. Și-a șters ochii cu pumnii strânși, nemulțumit. Hai, Ionuț! Haide odată! l-a îndemnat mămica din pragul ușii larg deschise. Vrei să nu mai mergem la pădure? Ba vreau..., dar mi-e tare somn, răspunse el cu voce moale, alintată. Hai! Fuguța la baie! Apoi te îmbraci
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu spatele la Mihaela, abia salvându-și laptele din paharul ce parcă-și dorea să stropească picioarele Mihaelei, că tot începuseră să joace, parcă, hora pe loc. Hei! Ce aveți de împărțit, răilor? s-a răstit Laura la cei doi privindu-i nemulțumită. Ne-am strâns aici să-l ascultăm pe Andrei, nu pe voi. E clar? Au urmat câteva secunde de liniște și, imediat, alte câteva zeci de secunde de hărmălaie. Fiecare dorea să spună ceva, susținându-l vehement, dar fără argumente
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ai aruncat cât colo. Of, taci din gură, m-am gândit eu, că altfel n-o să te mai îmbrac niciodată. Și-atunci chiar c-o să ai motive să te plângi. Aveam chestii mai importante pe cap decât cămășile de noapte nemulțumite și reclamațiile lor. Trăisem un adevărat miracol. Punând totul cap la cap, fusese o zi extrem de neobișnuită. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" A doua zi se anunță rece și vijelioasă. Știu asta fiindcă m-am trezit la răsăritul soarelui. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi spusese că asta e o nouă dovadă a imaturității mele. Ei, probabil că avea dreptate. De obicei așa se întâmplă. Ce rahat, m-am gândit, simțindu-mă din nou rebelă. Iar acum trebuia să încetez să mă mai simt nemulțumită și răzvrătită. Nu mai eram o adolescentă de douăzeci și nouă de ani. Dacă aveam de gând să devin o femeie matură, sensibilă, bună și un sprijin pentru ceilalți, atunci acesta era momentul cel mai potrivit să încep. Și puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău de Crăciun, căcănarule! Adresa e Evergreen, numărul 1486. Sper să te ia... Bud Închise radioul și o porni spre est, către City Terrace. Ajunse pe Evergreen În doar cinci minute, fără să depășească șaizeci și cinci de kilometri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nemții cu ei, au acasă destule! - și chiar regăsindu-l și păstrându-l încă multă vreme, până și atunci când, hodorogit, oricum îl înlocuise cu alt aparat, iar plăcile erau și ele altfel, ca astea din fața ei. Pune deoparte toate discurile, nemulțumită. Altceva căuta. Răscolește în cufăr, e convinsă că a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
străini prin țară, pentru mai multe săptămâni. Într-una din acele zile l-a sunat Sultana Ștefănescu. N-o mai văzuse din timpul verii. Și dintr-odată o văzu: femeie la treizeci de ani, cu forme pline și minte limpede, nemulțumită însă de tot ce făcuse până atunci cu viața ei și cu mici obsesii care mai mult se ghiceau. Purta o rochie cu flori mari și palide, pe un fond verde-cenușiu, legată cu un cordon subțire și lung, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a dus la Sultana Ștefănescu. Pe drum și-a dat seama că abia acum îl invita la ea, data trecută insistase el să treacă și ea acceptase într-o doară. Acum îl chema, cu un glas speriat, plin de dorinți, nemulțumit. Intrând, pricepu că nu reținuse nimic din acel spațiu prea mic pentru traiul unui om. Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]