5,657 matches
-
ești. Dar... tu compui muzică mi se pare... [ALECU] Compun! Compun! Tocmai asta-i nenorocirea mea. Asta mi-a făcut inima moale si mi-a îndulcit sufletul de l-a făcut ca pe al unei femei. Tocmai asta a făcut nenorocirea mea. Ore întregi stam cu ea și-i cântam din piano... Astea erau declarările mele de amor. Fantazii molatece, dulci, voluptoase, note și acorde nemaiauzite care făcea să se spargă inima-n mine de durere și de fericire... și ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmi da... căci era așa de rece. Îmi lua speranțele mele. într-o zi mi-a dat să-i compun ceva. Era o poezie scrisă pe o hârtie îngălbenită de lacrimi, de lacrimile ei cred... am compus acel cântec... spre nenorocirea mea. De-atunci te-ncredințez că sunt nebun. Ea iubește... pe cine iubește?... știu eu? ".. pe poetul acelor versuri... Cine e acel poet? Eu nu i-aș face nimica, eu!... Ci numai l-aș aduce, i l-aș da ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vine să-nnebunesc! [ȘTEFAN] Sărmanul meu amic! Aide, aide cu mine! Aide cel puțin în singurătate, în pădure undeva, numai hai afară de-aici din casă... Atmosfera asta te omoară. {EminescuOpVIII 325} [ALECU] Nu mă mai omoară alta nimica decât nenorocirea mea. Lasă-mă să mă duc... lasă-mă singur... (iese) SC[ENA IX] [ȘTEFAN] Așa eram și eu... Adică mint... Nu eram deloc așa... Eu aș fi gâtuit pe rivalul meu, adică ce rival? Pe bărbatul nevestei lui eram să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu mînile ei cele osoase și-i trage în mormânt, dacă degetul providinții îl persecută, atuncea, crede-mă părinte, el va crede într-o lume de spirite, va crede în soartă, care nu e hazard, ci atmosfera unei lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trage în mormânt, dacă degetul providinții îl persecută, atuncea, crede-mă părinte, el va crede într-o lume de spirite, va crede în soartă, care nu e hazard, ci atmosfera unei lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl persecută, atuncea, crede-mă părinte, el va crede într-o lume de spirite, va crede în soartă, care nu e hazard, ci atmosfera unei lumi spirituale. - Nenorocirea e plină de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de prejudiții, observai eu. - Nenorocirea, zise contele; parte ai dreptate, nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea. Șezi cu o consoartă iubită și cu copiii-ți într-o seară lină, de mulțămești lui Dumnezeu pentru fericirea-ți, sau îngenunchi înainte patului lor de moarte. În cazul întîi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nenorocirea e noaptea sorții omenești. Dacă cineva e fericit, atunci nu aude cursul regulat al roții sortale. Elementul pământesc își păstrează dreptul său de-a rătăci; însă aceasta e însușirea nenorocirei părînde, căci cea adevărată are aceeași urmare ca și nenorocirea. Șezi cu o consoartă iubită și cu copiii-ți într-o seară lină, de mulțămești lui Dumnezeu pentru fericirea-ți, sau îngenunchi înainte patului lor de moarte. În cazul întîi ești {EminescuOpVIII 568} fericit, în cazul al doilea doborât de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deodată un trămis, rugîndu-mă să vin îndată la castel. Trămisul nu știa cauza de ce eram chemat în contra obiceiului, spuse însă că servitoriul contelui i-ar fi ordonat să încalece și să vină cât mai degrabă la mine. Eu presimțeam o nenorocire și pornii în moment. Când intrai la conte el părea adâncit în cetirea unei epistole. - Așa, ești domnia-ta, zise el când mă văzu, domnia-ta vii să predici sufletului meu pace?... atunci începe, domnule, va fi interesant de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curând ziuă... am avut o noapte lungă. Eu mor, însă simt în mine o voace tare care strigă: Amoru[l] e credință; și eu mă plec umilit înaintea Dumnezeului amorului și mă închin lui. Am rătăcit pe căi false și nenorocirea mă prigonea... m-am făcut prin ușurința mea omorîtoriul Iuliei. După aceea vestea sfâșiitoare mă sili să nu crez în nemica, căci e o ușurare pentru anima mea culpabilă de-a nu crede într-un judecători; însă sufletul meu se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aș fi pierit, și când el sufere, când boala îl apasă, îi sfâșie pieptul, când toate s-au sculat asupră-i să-l facă nenorocit, eu să nu merg să-l mângâi, să privighez la trebuințele lui, să-i gonesc nenorocirea?... Oh! când aș cuteza aș vorbi tatălui [meu] despre dureroasa stare a aceluia ce mi-a fost învățătorul meu la muzică, dar nu poci, căci aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie însumi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
faci tu aci? Dumnezeu să mă ierte, tu îmi pari mai trist decât Madona cu șapte dureri! Pergoleze ardică ochii către dânsul și îl strânse de mâni. Aide, adăogă Duni, curagiu mai mult; nu ești tu mai mare decât o nenorocire? Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
opera ta... Și Pergoleze îi cântă barcarola pescarului Sorrentei. Duni îl sărută mulțumindu-i de îndatoritoarea lui ținere de minte, și amândoi prietenii luară drumul cătră casa Ninei. Noaptea înaintase, și biata mumă tremura să nu se fi întîmplat vreo nenorocire iubitului său fiu, sau să nu-i mai fi venit vreuna din acele slăbiciuni fără veste ce i se întîmpla adesea de câteva zile. Cât fu de mulțumită și ce norocită se socoti când îl văzu în casă! Cu câtă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dânsa să sosească la Neapol mai nainte de a porni aceea pe care iubea. Gândul lui era ca să o urmeze cel puțin până la Roma. Era atât de turburat încît porni fără să-și ia ziua bună de la mumă-sa. însă nenorocirea îl gonea din urmă; toate trăsurile publice era pline de călători. Sărbătoarea Salernei îi ardicase toate mijloacele de a se putea duce. Așa, trebui să pornească pe jos, cu toată starea de slăbiciune în care se afla, abia întremat. Picioarele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese în chilia sa, goală și posomorâtă ca și mormântul vieții lui, singură apărare și adăpost împotriva nedreptății oamenilor. Toate grijile și căutăturile se deteră nenorocitului maestru, însă izbirile nenorocirii și mișcările cele strașnice doborâseră slaba lui constituție; o tuse seacă ce dobândise din ziua când s-a fost aruncat în golf ca să scape pe Henrietta se făcu mai deasă, mai înecătoare. Trebui să părăsească mănăstirea și i se orânduiră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
venea[i] în contact cu oameni bolnavi, erai pierdut, mai ales aceia cari, voind să se arăte zeloși din sentiment de onoare, uitau să se păzească și veneau la amicii lor, căci și rudelor celor mai apropiate, amețite de mulțimea nenorocirilor, li se ura pîn-în sfârșit de-a tot plânge pe cei cari mureau. Mai cu seamă acei reîntremați aveau cea mai mare milă de cei care mai pătim[e]au sau erau aproape de moarte, pentru că se cunoșteau scăpați, căci recidive
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spre a câștiga afecțiunea popoarelor. * [ 16] Această clemență, din care se face o virtute, se practică aci din vanitate, aci din lene, aci de frică, și mai totdauna de toate împreună. * [ 19] Noi toți avem destulă forță spre a suporta nenorocirile altuia. * [ 20] Constanța celor înțelepți nu este decât arta de a-și închide agitațiunea în inima lor. AFORISME [ 22] Filozofia triumfează lesne asupra relelor trecute și viitoare, însă relele prezente triumfează asupra ei. {EminescuOpVIII 589} [ 25] Se cer virtuți mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pierdere de vreme și o neactivitate dul[ce] trebuie neapărat să-l înșele pe artist în el însuși și să usuce izvorul puterei sale creatoare. Dacă s-a ivit o asemenea stare de lucruri atunci e de plâns ) ca o nenorocire pentru arte și artiști, dar e de privit ca o smintire a proporțiunei celei (adevărate) drepte dintre artist și public, în care și-a pierdut fiecare din ei atitudinea cea (dreaptă) adevărată. NECESITATEA CEA URGENTĂ A UNEI ARHITECTONICE A ARTEI
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea stă el aici. " Unilateralitatea minței ia într-asta de scop ceea ce-am semnalat mai sus ca o urmare necesarie a artei reprezintative și naturalminte că întoarce astfel pe dos toată pozițiunea și problema artei și a artistului. Din nenorocire numai că vorbele lui Iarno sunt încă și azi dogma unei mari părți ale actorilor, care se confesă de adepți ai acestei doctrine prin atitudinea lor față cu artea. {EminescuOpXIV 248} {EminescuOpXIV 249} reculege în contră-i și de-a-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem în genere călcată din cauza puținei culturi a cugetărei la actori. Pentru că accentul logic e productul minții, el va putea fi nimerit de fiecine prin mijlocul culturei sale, și e un lucru cu totul nedependent de talentul sau netalentul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cătră artiști cu-atîta vom câștiga mai mult în cultură și ca oameni, căci prin aceasta se familiarizează din ce în ce mai mult cu spiritul intim al {EminescuOpXIV 332} operei de artă și începe a înțelege mai bine intențiunile mai adânci ale poetului. Din nenorocire sânt mulți actori cari, într-o rolă sau într-alta, ajutați de-un fizic sau de-o mască fericite, produc niște efecte mai ca artiștii; dar când îi pui cartea-n mână și-l avizezi la puterea propriei lor imaginațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
constata prin cercetări nu numai costumul unui olandez din evul mediu, ci până și costumul specific ce era obicinuit în Amsterdam în timpul cutare și cutare, acel[ui]a i s-ar cuveni lauri în caz daca poetul ar fi avut nenorocirea de-a face din una din figurile sale un cetățean din Amsterdam. Am putea fi așa de fideli în astă privință încît, vorbind cu Leporello, ar fi o adevărată rușine. Asta se va-ntîmpla întotdeuna când în costumul istoric ni se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se vorbește puțin despre {EminescuOpXIV 914} {EminescuOpXIV 915} ea; numai la acele amice din provinție ale lui Schiller care, prin lux francez și romane engleze, își câștigă pretensiunea de-a trece de culte, ea servă ca o mângâiere când au nenorocirea părută de-a se mărita după un bărbat bogat însă necult; atunci toate defectele lui [sînt învăluite] cu mantaua... culturei de inimă; prevenind la temuta condoleanță [a] companioanelor copilăriei cu fraza: însă el are multă cultură de inimă. Dacă e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nou guvern unde personalitățile locale vizate sunt reprezentanți ai guvernului care își personifică imaginea cauzală a represiunii, inechității, persecuției, etc. Majoritatea guvernelor statelor recunoscute cu probleme politico-sociale au cel puțin un grup dizident care crede că poate salva țara de nenorocirile provocate de regimul aflat la putere. * cauze economice: un individ sau un grup comite un asasinat pe motiv că victima este răspunzătoare pentru condițiile economice precare ale unei țări, grup de indivizi sau individ; * cauze ideologice sau rivalități etnice/tribale
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ferate taxele de călătorie la 1/ 2 sau 2/ 3, ci prin anume convențiuni cu Austria ar trebui să obțină și de la ea reducțiuni. Afară de aceste sacrificii financiare sunt de trebuință măsuri pentru protecțiunea coloniștilor germani în România. E din nenorocire adevărat că, antipatia instinctivă contra unei inteligențe superioare ar da loc la escese varii. Contra acestor escese cată a se lua din capul locului garanții pentru protegerea eficace a coloniilor. Numărul consulilor germani în România cată să se 'nmulțească, în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]