2,065 matches
-
tot posibilul ca să nu țip de disperarea care mă torturează. Te iubesc și mai mult decât în trecut; câteodată sunt feroce în recluziunea mea afectivă, dar cel mai adesea totul este trandafiriu fiindcă exiști tu, fiindcă ești scutită de această nenorocită grijă cotidiană: ziua de mâine de aici. Pentru Crăciun și Anul Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele de fericire! (Originală urare!) Te strâng înfricoșată lângă mine, Mamina II Luni, 15 decembrie 1947 [...] Te rog să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Și, poate, niște aspirine. Extra strong. În cele din urmă ajung clătinându-mă de la greutate la parter, roșie la față și gâfâind. Sper doar că am luat tot ce trebuie. N-am găsit nici o minge gonflabilă în tot magazinul ăsta nenorocit, așa că până la urmă am înșfăcat și eu o canoe gonflabilă și l-am făcut pe bărbatul de acolo să mi-o umfle. Acum o am sub un braț, în timp ce în celălalt am un pouf cu Teletubbies și un coș Moses
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o alegere greșită! răspund indignată. Te rog, Suze! Calmează-te! Du-te cu sora! Ia niște pastile! — Atunci sună, îmi răspunde și chipul i se contorsionează din nou. Și mă duc. Ridică privirea spre mine. Hai! Dă odată telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest copil să se nască în condiții normale, îmi spune moașa, eu zic c-ar fi bine să suni unde zice ea. Hai, scumpete, sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Hai, c-am reușit! Mă întorc repede spre ea și o privesc stresată. Mâna lui Amy a apărut de nu știu unde și a reușit cumva să apuce capătul fermoarului cu două degete ojate. — Poți să mă ajuți să deschid fermoarul ăsta nenorocit? — Îhm... pot să încerc... Apuc fermoarul și încep să trag de el în direcția opusă celei în care se chinuie ea. S-a blocat! spune frustrată la culme. — Stai! Lasă-mă pe mine... Ia stai așa. În glasul ei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
1904-1905). Călătorind În 1905 prin Bucovina și Basarabia, Nicolae Iorga scria următoarele : „În Noua-Suliță, evreii Încep a le lua [țăranilor români și ruteni] și rostul de plugari, căci, de când cu războiul [ruso-japonez], s’au oploșit aici destui dezertori din Rusia, nenorociți gata la orice muncă și cu orice preț, și arendașul evreu, om cu milă față de ai săi, i-a pus [...] să lucreze la sfecle” <endnote id="(429, p. 6)"/>. Istoricul român comenta un caz accidental, ignorând fenomenul socio-economic În asamblul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
convinși și ei că un evreu, chiar și mort, poate aduce sau Îndepărta grindina de pe ogoare <endnote id="(70, pp. 135 și 142)"/>. În 1859, după o călătorie În Moldova, medicul francez Eugène Léger scria următoarele despre credințele moldovenilor : „Totdeauna nenorociții evrei. De plouă, de bate vântul, de grindină. Evreul e pricina” <endnote id="(164, p. 152)"/>. Acest tip de receptare a evreului/străinului a supraviețuit până În zilele noastre : „Ca de obicei, În România, chiar și de secetă erau de vină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Adolphe Stern despre situația de la Începutul anilor 1880, când Grigorescu a pictat Evreul cu gâsca : „Cum se putea prevedea, naturalizările evreilor, la Început rare, aproape au Încetat. Parlamentul «trântește» pe mai toți evreii. [...] Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin ! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat rușinos În parlament !” <endnote id="(754, II, p. 41)"/>. Pornit dintr-un stetl din Moldova - „plin de colb și de evrei”, cum scria undeva M. Sadoveanu -, evreul din pictura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poziție Împotriva defăimărilor lui Voltaire, susținând că evreii sefarzi (spre deosebire de cei așkenazi) sunt cultivați și iluminați (612, I, p. 69). 637. Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, Editura Semnele Timpului, București, 2000. 638. Ion Rotaru, „Regret din tot sufletul nenorocita Întâmplare”, Dialoguri polemice, nr. 1, 19 februarie 2001, supliment al news-letterului on- line Bună dimineața, Israel !, ed. Uly Friedberg- Vălureanu, Haifa, http ://www.alpas.net/uli. 639. Cuvinte scumpe. Taclale, povestiri și legende românești, culese de Dumitru Furtună, Academia Română, Socec
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Al. Dima </citation> (7) <citation author=”Al. Dima ” loc="[București]" data =”13 iulie 1976”> Iubite prietene Călin, Mulțumesc pentru ultimul număr din Ateneu tot atît de interesant și inteligent construit ca și cele anterioare. Păcat (din nou!) că periodicitatea asta nenorocită îl împiedică să devină ceea ce ar merita. Mulțumesc și pentru publicarea recenziei la cartea mea . După cum ți-am mai scris, dacă aveți vreo temă colectivă pe viitor, comunică-mi-o și mie. Nu mai treci prin București? Ce e cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mai există și cîțiva zimbri (vii), cîțiva mistreți (morți : ceva îmi spune că nu s-a suferit de foame la filmarea asta) și cîțiva (frați) Jderi (cu misiunea de a trage cît mai mult de timp pînă la bătălia aia nenorocită), dar mult mai important pentru efectul întregii întreprinderi există peruca lui Gheorghe Cozorici. Ea îl face pe ștefan să arate ca o păpușă Barbie cu mustață. (în chestiunea cizmelor lui roșii prefer să nu mă pronunț.) Prima oară cînd am
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de, bădie Costică, pe vremurile astea...știi că ea-i ambițioasă tare, nu se aprinde așa ușor ca să facă pasul ista...ș-apăi s-o luăm pe cea dreaptă, cum a stat atâta, mai poate aștepta să se isprăvească războiul aista nenorocit, care a înghițit atâtea vieți și de care neam săturat și noi; fie ce-o fi, că pentru noi nu cred c-a fi mai bine, am dus-o din rău în mai rău; − Auzi, Marie, auzi? − Ce s-aud
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de păpușoi, că de carne ți-ai făcut rost pe lumea cealaltă!” Mult timp consătenii l-au ținut de rău pe Ghiță Covrig pentru neomenia lui. − Săndele, să ții minte și când vei fi mare să scrii despre aceste întâmplări nenorocite. Bine ar fi ca oamenii să se împace între ei, să nu se mai învrăjbească și să poarte războaie care ne aduc numai năpaste și nenorociri, spuse Maria mezinului ei, ce ajunsese la vârsta când putea să înțeleagă mai bine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să ajungă la o casă, unde au pansat-o, după care a plecat cu cursa spre Vaslui unde s-a internat în spital. A aflat că vacile ce trecuseră pe lângă ea erau ale învățătorului din Ivănești, pe nume Naciu. întâmplarea nenorocită a fost povestită de Elena Toloacă la întoarcerea acasă iar copiii lui Maria erau îndurerați de pățania mamei lor, greu încercată de necazurile ce le întâmpinase până atunci. S-au sfătuit ce este de făcut iar Emilia și Maricica au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mă scoale să nu pierd trenul de la ora șase dimineața. Abia atunci îi spun tatei că nu dorul de ei mă adusese, ci fusesem trimis după taxa restantă... Vai și iar vai de inima bietului meu tată, care în această nenorocită împrejurare îmi spune că în casă nu are bani nici pentru o cutie de chibrituri - degeaba are în gospodărie grâu, porumb, un porc și un juncan pe care le-ar vinde bucuros, dar nimeni nu cumpără nimic. Cu atâtea produse
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
știu, zău, ce s-ar fi ales de noi, spune Ștefan. Avem rădăcini adânci, nu ne smulg ei cu una cu două, întărește Șendrea. Soartă de popor mic și sărac... Nu suntem săraci, suntem sărăciți. Ne-a ronțăit o istorie nenorocită, povestește Ștefan. De ne gândim numai la ultimul sfert de veac de ură și dezbinare ce ne-a făcut mai mult rău ca o năvălire barbară... Am rămas bolnavi, dezbinați, înrăiți, săraci și mai cu osebire sleiți sufletește, de nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a plecat. Am plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și nu puteam pleca spre școli decât vineri, când era zi de târg și oamenii veneau cu produse agricole și făceau diferite cumpărături. Ce să facem, unde să dormim, unde să mâncăm, din ce bani? Iată doar o mică și nenorocită propoziție cu semn de întrebare la capăt. Nu ne-a dat prin gând să ne ducem la primărie, la directorul unei școli sau, în cel mai rău caz, la poliție. Mai aveam fiecare în buzunar mai puțin de o sută
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ordinul de înlocuire a lui Luca cu învățătorul cu diplomă Catrinoiu Ilie. Bietul Ignatie Crafcenco sau Ignatie Marcovici, cum îi spunea toată lumea, conform uzanței de a alătura și numele tatălui, Marcu, nu știa cum să facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dunării de Jos în funcția de director. Era îmbrăcat ofițer și se comporta ca Moș Teacă. La propunerea de a transfera incertitudinea sa, prin telefonul primăriei, la județ, i-au căzut epoleții. școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
făcuserăm strânsură gospodărească în două rânduri dincolo de Prut. Tinerețe de sacrificii, copil băgat sub iarbă, străini în propriul nostru sat. Cam puțin pentru un nou început. Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie, soarta nenorocitei noastre țări mereu sub pârjol și mereu gata s-o ia de la capăt. Iarna a fost îngrozitoare. Noroc de lemnele aduse de la Bichigi, noroc de gâște. Aici toți învățătorii, cât de săraci ar fi fost erau înstăriți comparativ cu noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la care erau supuși evreii din Moldova. Presiunile constante la care a fost supus regele l-au făcut să renunțe la guvernul Brătianu, fapt care a demonstrat capacitatea de persuasiune a cercurilor evreiești. Alarmat de proporțiile pe care le căpătase „nenorocita chestiune evreiască”, regele consemna cu stupefacție că „poporul român, cel mai tolerant din toate popoarele creștine, apare În lumina unui fanatism religios cum numai vârsta de mijloc (evul mediu) a cunoscut”. Pe de alta parte și parlamentul de la Londra era
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
mult așteptat? O fi fost, dimpotrivă, un copil venit la mamă nemăritată sau la timp nepotrivit? Ce frumos ar fi o stradă "Copilul din flori"... (dar nu este nicăieri Strada Copilul din flori). Dar aici? o fi fost un copil nenorocit care, pus la un punct fix, la cerșit, a trăit până a murit tot copil? * Ar trebui, poate, ca în anii noștri să numim străzile Strada Aurolacilor sau Strada Boschetarilor? Să știe istoria de ei, de ce să nu știe... * Trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, unde, cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să sară gardul și să fure gutuile, care se sfrijesc și cad, putrezite. Dar nu se atinge nimeni de ele. Lângă portiță, pe care o deschide, numai noaptea, câte o fată care se furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că sunt de la poliție. Apoi m-a lămurit că ea locuiește aici de foarte mulți ani, de când s-a născut, aici au murit părinții ei și sora sa și soțul ei... că da, în 1933, s-a sinucis un chiriaș nenorocit, din dragoste... că fata pentru care nefericitul s-a spânzurat trăiește și ea, "întrebați la numărul doisprezece, vis a vis, e doamna Spiridonescu. Este văduvă, de mult, a fost soția unui deputat care a murit la canal... " Doamna de la nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]