2,101 matches
-
bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu stă gata să ploae. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înpotriva lui Vasilică Popazu. O izbucnire teribilă, în care caută să demaște și să umilească pe acest Tartufe. Dar mânia bătrânului se întinde și asupra maiorului, ș-atuncea se hotărăște bătrânul să ee la țară pe Maria și pe Panaite nenorocitul. Viața la țară. O vizită la Voinea. Maiorul decade. Maria se hotărăște la un deplin sacrificiu, renunță la iubire! Maiorul vine s-o vadă din când în când. Popazu vine la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nistru. Moldovenii de dincoace aveau din nou spectacol care de doi ani de zile se repetă necontenit. Iampolul e o mică icoană a stărilor de lucruri din întreaga Ucraină. Nu-i de mirare când se aud vești despre convoiuri de nenorociți care vin la malul Nistrului de dincolo, întinzând brațele și cerșind cu plângere ajutor, ca să se poată întoarce liniștea la bântuitul lor cămin... Sorocenii treceau dimineața la treburile lor, se opreau și vorbeau liniștiți despre zgomotele nopții... A bătut tunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am regăsit după ani și ani; altele s-au prăpădit și nici eu nu-mi mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e mângâierea nenorociților întru durerea lor, loc de umbră către arșița care-i arde; în el cei blânzi și sărmani își găsesc bucurie; el e păzitorul care priveghează asupra celor sărmani cu duhul și dă putere celor slabi. "Du-te și te înfățișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ci doar timpului tău lăuntric, în cazul scriitorilor cele două forme de măsurare a trecerii noastre prin lume nu se suprapun și nici nu comunică în vreun fel între ele, acest lucru l-am realizat abia când m-a lovit nenorocitul ăla de cancer, e bine ca la ananghie să ai puterea să te conectezi la timpul creație, e ca și cum te-ai conecta la un tub de oxigen în momentul când simți că te asfixiezi. Al doilea aspect, nu prea are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ți spun ceva, a zis. Faci o mare greșeală că ai Încredere În Nick. Acum cîteva seri eram În cafenea la Thompson’s și am dat peste Rogers, agentul. Mi-a zis: „Știu că Nick vă face rost la toți nenorociții de junkeri pe-aici prin Village. Și-aveți și marfă bună - Între șaișpe și douăzeci la sută. Deci poți să-i spui lu’ Nick așa: putem să-l săltăm oricînd vrem și cînd o să-l Înhățăm, o să lucreze pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cum stă treaba cu Nick și Rogers. Nu se sinchisea de faptul că mă punea la curent În privința legăturii lui constantă cu Roger. - Roger e hîrșîit, dar e și bătut În cap, mi-a spus Doolie. Tot zice „Nu voi, nenorociții de trăgători, mă interesați. Îi vreau pe tipii care fac bani din asta. CÎnd Îl găbjim pe Nick, o să verse. A dat o dată pe goarnă pentru mine. O s-o facă din nou”. Chris mă tot freca la cap să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de nesiguranță. Nu arăta cîtuși de puțin ca un dependent de droguri. Dacă la farmacie refuzau să-i vîndă un ac, zicea: „De ce nu-mi vindeți ? Arăt a narcoman?”. Un doctor Îl făcuse pe Matty s-o ia pe marfă. „Nenorocitul de jidan”, spunea Matty, „Îmi zicea: «Matty, ai nevoie de doză. Ești alb la față». Dar l-am făcut să-și dorească să nu mă fi Întîlnit niciodată”. Îmi Închipuiam un doctor evreu gras și bătrîn Încercînd să-i refuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a clătinat din cap. - Nu, a zis el. Nu crește bine lîngă porumb. Trebuie să crească singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un doctor! - OK, Bill, ți-aduc unu’ imediat. - Și nu veni cu unul dintre nenorociții ăia de rețetari pe cinci pesos! - OK, Bill. Stăteam Întins și-ncercam să-mi stăpînesc frica. Nu știam mare lucru despre intoxicația uremică. O femeie pe care-o cunoscusem vag În Texas murise din cauza asta după ce băuse o bere la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Adina, ca să organizăm în Azilul de bătrâni un spital de răniți. Localul era nimerit cu multele lui odăițe, convenea pentru îngrijirea ofițerilor. Comitetul doamnelor și consiliul de administrație aprobară ideea mea, în afară de doamna Lydia Phi lippescu, care nu admitea evacuarea nenorociților bătrâni în mănăstirile din împrejurime și la gazde în oraș, bineînțeles, plătite de Societate. Pentru prima oară mă aflam în neînțelegere cu cea mai bună tovarășă de lucru, căci cu dânsa și soțul ei organizasem Azilul și muncisem de la 1898
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ajunse] acasă, Germania era învinsă, armata de ocupație fugise de la noi, și dânsa, cu pră vălirea tuturor credințelor sale, rămase multă vreme zdrobită și niciodată revenită în starea fericită de altădată.](Ibidem, p. 151. ) Dar ce să mai zicem de nenorocitul general Eremia care, făcându-și studiile militare în Germania, se căsătorise cu o germană și care, ofițer distins ajuns până la gradul cel mai înalt, descoperi că nevasta lui era spioana inamicului. Fu cuprins de o astfel de groază, încât, temându
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la trecerea unei motociclete sau a unui automobil mă rugam la Dumnezeu să-i rostogolească înaintea ochilor mei... Uneori mă reculegeam, speram că voi reveni la simțiminte mai bune, când noi, foarte fericiți, îi vom vedea foarte nenorociți, atât de nenorociți încât să ni se facă milă de ei. germanofilii usque ad... Dar nu sosise încă acel timp mult dorit; mai aveam de îndurat și de la ei, și de la ai noștri, ceea ce ne era și mai penibil. Iată un exemplu: în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
În episoadele cele mai tragice, îl umfla râsul aducându-și aminte de un caraghioslâc: fusese la groaznica nenorocire de la Ciurea; după ce ne descrise ciocnirea, prăbușirea vagoanelor, incendiul, țipetele răniților și gemetele muribunzilor: „Și eu n-am avut nimic, alături de atâția nenorociți, nici vecinul meu, care, ieșind din vagon, nu uită un curcan mare ce ducea acasă, curcanul mirosea a fript foarte ispititor!“ Și râdea cu poftă! corespondența cu iașii Eram în curent și cu cele ce se petreceau la Iași. Dinu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Onoratu Ministeriu constatează prin Ofițiu nr. 21366 și s-ar fi lăsat pe uliți acum cu răceala de față, în o noapte sau două ar fi devenitu un cadavru". Prefectul încheie: "de aceia daru Prefectura neavând unde plasa pe asemenea nenorociți până la dezlegarea mijlocită a se da, cu toate rezoanele ce-și dă Epitropia, totu ei se va trimite" (ss. indescifrabil). Dr. Cihac, la care a ajuns spre rezolvare acest diferent a scris în rezoluția sa (nr. 28472): "Epitropia nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
denumirea de ospicii de "corecție". Ele au funcționat mai mulți ani, până după 1884. Nu avem suficiente informații, până acum, despre aceste case. Aflăm doar dintr-un raport al vornicului Anastase Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de Anastase Panu împreună cu specialistul penalist, angajat în acest scop, francezul Ferdinand Dodun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Mulți dintre noi eram mușcați de câte un dor la inimă, și sările, când nu era "Junime", ne adunam la berăria lui Franțoz, unde ne mărturiseam unul altuia aleanurile sufletului și ne amestecam lacrimele cu spuma berei. Eram grozav de nenorociți, așa de grozav, încât astăzi, când mi-aduc aminte, îmi vine să surâd și să zic: dă-mi, Doamne, încă o dată acele nenorociri pe cap! Într-o zi de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dat drumul de pe scaunul unde îi înțepenise șelele, și înainte de a pleca a privit un moment cu ochi timizi pânzele și cartoanele noastre, dar desigur nu s-a recunoscut. Oare așa sunt eu? întrebă dânsul cu îndoială. Nu se văzuse nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu-și mai aducea aminte de propria lui față. Eu unul păstrez și acum în părete, lucrată în cridă 160 neagră cu estompa, figura lui stoarsă de sărăcie, brăzdată de ani, acoperită cu o barbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și eu condeiul în mână și am început să scriu iute, iute, pe nerăsuflate, de m-am pomenit cu coli întregi înnegrite. Am scris, am scris și, de ce scriam, de ce mă identificam mai mult cu necazurile bietei Maria și ale nenorocitului Ștefan, căci așa îi botezasem pe eroii primei mele novele, Fluierul lui Ștefan. De ce scriam, de ce parcă intram mai adânc în sufletele lor, împărtășeam mai viu dorul, durerile și bucuriile lor, iar frazele se așterneau cu înlesnire pe hârtie, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând sub placa de gheață, nu mai avea nici o scăpare. Iarna, delta arăta jalnic, tot decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea doar o mlaștină nesfârșită, cenușie dacă nu era acoperită de zăpadă, cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
reală de a asigura servicii sociale. El a desființat între 1782 și 1786 aproximativ 700 de mînăstiri; toate ordinele pur contemplative au fost interzise. În locul mînăstirilor, împăratul a înființat noi spitale și instituții de stat pentru săraci, bolnavi și alți nenorociți. Ca parte a planului său de modernizare a sistemului administrativ, Joseph al II-lea a încercat să impună limba germană ca limbă de stat. Măsura aceasta, al cărei scop era doar de a face ordine în procedurile guvernamentale și de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
faptul că eram comandantul lor. Îmi era teamă că mă vor prăda și pe mine, pe tînărul Sisinis și pe alții și că voi fi considerat drept mincinos sau om fără onoare... Întrucît propriii mei oameni prădaseră satul, atunci cînd nenorociții lui locuitori au venit în fața mea cu lacrimi în ochi, iar eu nu i-am putut ajuta, am simțit o rușine de moarte.16 Istoria Balcanilor este plină și astăzi de relatări privind cruzimi fizice nu numai ca o răzbunare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oamenii ăștia un fel de frontieră, iar dincolo de ea e altceva, e alt oraș, de care lor le e o frică cruntă. Pe care nu-l mai înțeleg. N-au față de centru. Acceptă asta nu asumat smerit, ci reprobator față de nenorociții care se învârt pe acolo, prin centru. Mai mergeau la mormântul lui Ceaușescu, puneau flori. Odată îmi povestiseră cum l-au văzut acolo pe Andruța și li s-a părut că a înviat Tovarășu’. Au sperat. L-au pipăit, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un fel sau altul. Spune un banc porcos. Și-a propus să le scoale cu orice preț de la masă. Un banc cu un leu care se duce la budă și găsește iepurașul plin de sânge. Cine te-a bătut, măi, nenorocitule? Iar ăsta pretinde că l-a folosit ursoaica pe post de tampon. Miruna râde de nu mai poate și îi spune că nu e nevoie să mai continue bancul. Îl știu și colegele ei, a, da’ nici nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o temă pentru facultate, un referat, o observație participantă, pe care o introdusesem și în carte. Și Farmacistu se supărase, pentru că el, așa cum încerca să-i arate popii, doar două televizoare avea, nu trei, cum am spus io ca un nenorocit, putând să las impresia total eronată că Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]