4,818 matches
-
poporanistă pentru Spunk... Dea. Nu-i așa că e tare de tot? Acum două zile l-am luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rezervorul gol. Alec a întârziat puțin. Am auzit voci înăbușite prinse în cadența învinuirilor și cererilor. Am auzit vocile copiilor liniștindu-se și stingându-se. Era rău, cât se poate de rău. În ultima vreme am mai trecut prin momente neplăcute și lungi, prin clipe de recesiune, dar nici una mai lungă sau mai dificilă ca asta. Ușa s-a deschis și Andrew s-a ivit cu lacrimi în ochi. — Ce s-a întâmplat? — Mă placi? — Andrew! O, sigur. Eu... Alec se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aparte, care să nu aibă nimic de-a face cu lumea cea rea. N-am avut niciodată prea mult timp pentru zeul Axona, mai ales după ce am ajuns la pubertate, pentru că odată ce vocea mi s-a schimbat, a devenit extrem de neplăcută și am renunțat cu totul la intonarea imnurilor. Apoi mai era și Prepelicarul, cu atracția ei față de lumea din afară. De n-ar fi fost această atracție, poate că nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Sispy, neguțătorul ambulant, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fii deja și tu infectat. — Și ce sugerezi? Hai să-ți zic. HAI să-ți ZIC. Ce-ar fi ca în seara asta, la lăsarea întunericului, înțelegi, ce-ar fi s-o ștergi definitiv? Așa se evită și multe scene neplăcute Asta îți sugerez eu. Mai gândește-te. îmi pare foarte rău de tot. Singur în cortul său, Vultur-în-Zbor scormonea furios pe sub podea. Apoi le-a găsit: pe cea galbenă și pe cea albastră. Dacă e să trăiesc Afară, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
patruzeci și cinci de ani și la vremea aceea era o frumusețe apusă, dar care încă mai emana o atracție sexuală zdravănă și un magnetism considerabil. Acum, la șaptezeci de ani, atracția sexuală dispăruse. Magnetismul se transformase într-o cramponare neplăcută și claustrofobică. L-a prins cu înfrigurare în gheare pe Vultur-în-Zbor, ca și când nu ar mai fi vrut să-i dea drumul până când i-ar fi murit în brațe, așa cum făcuse și nejelitul domn Oscar Cramm cu mulți ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
treptat s-au adumbrit, ca și când siguranța ei s-ar fi clătinat... apoi umbra a fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia n-a mai stârnit nici o obiecție. Vultur-în-Zbor avea amintiri neplăcute legate de propriul său trecut destrăbălat și i-a îmbrățișat antipatia cu zelul convertitului. S-a trezit gândindu-se tot mai puțin la Virgil Jones, doar pentru că acesta locuia acolo. Ceea ce era, desigur, o soluție convenabilă pentru împăcarea conștiinței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror adevăruri neplăcute adevăr pe care le va fi citit în privirea aspră, disprețuitoare, cu care îl ațintise madame Iocasta. Virgil avea dreptate: hotărârea lui era luată. Mai hotărî că nu-l mai plăcea pe Virgil Jones. Toate astea îl ajutară să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
exotică de la periferie, urmărind cum un om dispare și apare, apoi făcând și eu același lucru! Evident, ca și Grimus, și eu sunt îvorba lui) deschis la minte. Din fericire. Dar astăzi deschiderea la minte a fost supusă unei încercări neplăcute. Grimus a adus cu el ceva din Călătorie. E prima dată când acele universuri pătrund într-al nostru. A adus două sticluțe. Una plină cu un lichid galben. Una cu lichid albastru. — Galben pentru viața veșnică. Albastru pentru moartea veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care ceea ce este urât nu poate fi frumos, în același context temporal, social și religios. Primul filosof și estetician care s-a ocupat mai pe larg de categoria urâtului a fost Friedrich Schlegel, care definea urâtul ca fiind o aparență neplăcută a răului, iar frumosul îl considera a fi aparența plăcută a binelui. Mult înaintea acestuia, Platon corela Ideea de Frumos cu cea de Bine și de Adevăr; prin urmare, urâtul are la bază ceea ce este rău și fals, împreună cu toate
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
o să mă combine cu tineri de caliatate, fii ai foștilor săi colegi de armată, dar, din fericire pentru ei, n-a ieșit nimic. Acum îl priveam lung, îngrijorată, văzând că prima impresie fusese corectă. Arăta de parcă îl frământa ceva, ceva neplăcut; în loc să stea cu umerii drepți, cum era firesc când ești în picioare, era adus de spate, iar fruntea îi era încrețită de griji. —Bill, e totul în ordine? am întrebat. Brusc, ai fi zis că e vânat. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
drept... nu așa... uite, urmărește-mi degetul, așa... nu, îți încrucișezi ochii acum, pentru Dumnezeu... așa... În sfârșit, s-a terminat. Nu mi-a plăcut niciodată să pozez, și mă mai și deranja privirea asta profesională și rece care era neplăcută într-un mod care te paraliza, pe lângă insulte. M-am furișat în prima baie ca să îmi privesc nasul, într-un coridor chiar lângă lifturi. În afară de atrium, parterul clădirii era în mare parte format din camerele mari de recepție, cu birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
despre obiceiurile lui Charles, a spus Hawkins pe un ton exagerat de dezinteresat. Dacă nu greșesc, el e cel care a găsit cadavrul. Sebastian Shaw. Tânărul energic și pus pe treabă. Conducând respectuos un client a fost confruntat cu priveliștea neplăcută din hol. S-a comportat ca la carte: a verificat dacă acea priveliște neplăcută nu mai are suflu și a împiedicat pe oricine să calce în zonă. L-a împiedicat chiar pe mai sus-numitul client să o șteargă, ceea ce pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu greșesc, el e cel care a găsit cadavrul. Sebastian Shaw. Tânărul energic și pus pe treabă. Conducând respectuos un client a fost confruntat cu priveliștea neplăcută din hol. S-a comportat ca la carte: a verificat dacă acea priveliște neplăcută nu mai are suflu și a împiedicat pe oricine să calce în zonă. L-a împiedicat chiar pe mai sus-numitul client să o șteargă, ceea ce pun pariu că s-ar fi întâmplat dacă i s-ar fi dat măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
eram de mine. Era tare; a rezistat bine la șoc. Ochii ei căprui s-au dilatat ușor, iar mușchii gambei i s-au încordat, dar doar asta era ce vedeam eu. Mi-am dat seama că era obișnuită cu surprize neplăcute. Până la urmă, era plătită destul de mult pentru a-și asuma riscuri. Nu-l învinovăți pe Saul, i-am spus, încercând să nu par încrezută. Nu mi-a spus nimic. În afară că a folosit cuvântul „șantaj“. Asta mă făcuse curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să facă asta. Bineînțeles, a adăugat, supărarea ei putea fi cauzată de faptul că găsise scrisorile doamnei. La ieșire, și-a ținut capul în jos și nici nu mi-a vorbit. Aceasta ar fi fost logic dacă făcuse o descoperire neplăcută. L-am aprobat. —Mulțumesc, i-am zis. Asta mi-a dat cu siguranță de gândit. Presupun că vă pot lăsa să încuiați dumneavoastră. I-am dat cheile și am încercat să trec în camera de zi, dar el mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cheile și am încercat să trec în camera de zi, dar el mi-a blocat drumul. M-am uitat la el surprinsă. Limba lui, subțire și încovoiată, a alunecat afară și a trasat liniile gurii sale într-un mod foarte neplăcut. Mă puteți lăsa să trec, vă rog frumos? i-am spus cu aroganță. Nu s-a dat la o parte. În schimb, s-a lipit de mine, o mână de-a lui alunecându-mi pe a mea și ținând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obligat, nu m-a silit să scriu. Nimeni nu m-a constrâns să public cele scrise. Nimeni nu-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când scriam. Sunt nimicuri, desigur. Dar ele există. Sunt neplăcute. Pot fi ușor ignorate. Așa cum, de pildă, poți ignora faptul că ai descoperit în casa ta o ploșniță. Ai găsit-o, ai distrus-o și gata. Dar rămâne neliniștitoare întrebarea: dar dacă nu a fost singura, mai este și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se spune explicit pentru ce anume a creat Dumnezeu Lumea. Poate din plictiseală. Dar se precizează curiozitatea, uimirea, bucuria și plăcerea creației. Atribute esențiale, cred. Celelalte, partea, să-i zicem, neplăcută a actului creator este clamată din „fandoseală“. Nu poate fi libertate în suferință. Greșesc, poate. Dar îmi place să cred asta și, mai ales, să cred că am trăit astfel. Nu știu dacă-i adevăr în asta. Dar e adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el, lunecând pe pat. Ieșind din cochilie, melcii se strecurau sub pătură și i se urcau pe trup. Îi foșgăiau târându-se pe piele și sub piele. Erau foarte greu de stăpânit. Senzația pe care o resimțea masterandul era extrem de neplăcută. Balele gelatinoase i se lipeau de scoarța de pe picioare și de pe mâini, uscându-se Între degete și degajând un miros de mâl dospit... O mulțime de limacși Îi mișunau, ca niște limbi reci, de șarpe, bifurcate, mișcându-și cornițele moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oliver de Calea Lactee, dar și de alte căi, mai mult sau mai puțin deschise simțurilor, a căror singură menire era să ducă omul la pierzanie. Calea Lactee umplea patul și pătura sub care se ascundea uneori masterandul, degajând un miros destul de neplăcut, care-i aducea lui Oliver aminte de iarbă de mare, dar și de untură râncedă de pește. Inhalând aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări din nou chipul Oliviei, dinlăuntrul căruia, În loc de melci, se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele Își agitau elitrele, scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma Într-un imens incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]