3,943 matches
-
sânge din sângele meu, dar zău c-arată caraghios când iese pe stradă. Angelo ar fi trebuit să-l închidă. — Foarte adevărat, întări Santa. Claude, ascultă ce-ți spune Irene. Și, ai grijă, nu călca pe patefonașu’ ăsta împrumutat de la nepoată-mea. — Dacă Ignatius s-ar fi purtat bine cu Angelo, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, explică doamna Reilly celor ce o ascultau. Uită-te numa’ cu ce răceală zdravănă s-a ales Angelo. Munca lui-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre o fată de culoare, în cealaltă parte a terenului. Eu sunt prietena ei. Kelly. Fata întinse mâna și i-o strânse pe a lui. Brad, spuse el. — Mă bucur să te cunosc, Brad. Iar tu ai venit cu ...? — Oh, nepoata mea e la dentist, azi. N-am aflat decât după ce ajunsesem deja aici, zise el și ridică din umeri. — Ce unchi bun. Probabil că se bucură mult că vii. Dar nu pari atât de în vârstă încât să fii unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
încercând să-și amintească. Trecuseră treizeci de ani. — Mda, așa e. Ei bine, ei au păstrat sângele, tată. Bennett auzi din nou acea convingere, în vocea ei. — Adică? Femeia se foi pe scaun. — Vrei să o ții în brațe pe nepoata ta? — Nu acum, mulțumesc. Ea zâmbi strâmb. — Nu ești așa cum mă așteptam. Credeam că un doctor este mai ... înțelegător. La clinica de dezintoxicare cu metadonă din Bellevue au oameni mai înțelegători. — Domnișoară Murphy, spuse el, dați-mi voie să ... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu cea mai mare grijă, de parcă ar fi fost o somnambulă care mergea pe un zid Înalt și care putea să cadă În orice clipă. Totuși, lui Petite-Ma, cuvântul „graniță“ Îi evoca tivirea mileurilor și de aceea Își studia nepoata cu mare interes și adâncă Înțelegere. Feride trecuse de curând la un alt diagnostic pe care nimeni nu-l putea nici măcar pronunța, darămite interpreta: „schizofrenie hebefrenică“. De atunci rămăsese fidelă noi sale nomenclaturi, ca și când ar fi fost În sfârșit mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la casă și aproape și-a omorât cei doi copii care dormeau Înăuntru. Dacă i s-ar Întâmpla vreodată o chestie de genul ăsta, și-a zis Rose, soacră-sa ar fi Încântată. Shushan-atotputernica-matriarhă ar intenta imediat proces pentru custodia nepoată-sii. Adâncită În aceste scenarii sumbre, Rose nu se putut abține să nu se Înfioare. Era adevărat că fusese destul de aeriană În ultima vreme, că uita lucruri elementare, Însă nimeni, nici o ființă cu mintea Întreagă, n-ar fi putut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soțul ei ar fi Încă alături de ea. „De ce ți-ai băgat tot timpul nasul În căsătoria noastră?“ a Întrebat-o pe Shushan, pe care și-o Închipuia acum stând În fotoliul ei, numărând ochiurile Împletitului, făcând Încă o păturică pentru nepoată-sa. Însă soacră-sa nu a răspuns. Frustrată, Rose a repetat Întrebarea. Acesta era Într-adevăr al doilea cel mai comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur, ci și să te Înverșunezi Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mustafa nu a mai simțit nevoia s-o corecteze. CAPITOLUL TREI Zahăr — E adevărat? Vă rog spuneți-mi că nu e adevărat! a exclamat unchiul Dikran Stamboulian dând ușa de perete și năpustindu-se În living. Își căuta nepotul sau nepoatele sau pe oricine altcineva dispus să-l consoleze. Ochii lui negri erau ușor ieșiți din orbite de tulburare. Avea o mustață plină, lăsată În jos, ușor răsucită la capete, care Îți lăsa impresia că zâmbește chiar și atunci când era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spune acest mielușel nevinovat prietenilor săi când va crește mare? Tatăl meu e Barsam Tchakhmakchian, străunchiul meu e Dikran Stamboulian, tatăl acestuia e Varvant Istanboulian, numele meu e Armanoush Tchakchmakchian, toți cei din familia mea se numesc Cutare Cutarian, sunt nepoata supraviețuitorilor genocidului care și-au pierdut toate rudele În mâinile măcelarilor turci În 1915, Însă mie mi s-a spălat creierul și am fost Învățată să neg acest genocid pentru că am fost crescută de un turc pe nume Mustafa! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fii un model pentru mine și să mă Înveți să disting binele de rău. Însă văd că-mi dai lecții despre necesitatea răului. — Ei bine, lasă-mă să-ți spun ceva, a decretat mătușa Banu uitându-se stăruitor la nepoată-sa. Există pe lumea asta lucruri despre care oamenii buni la suflet, Allah să-i binecuvânteze pe toți, nu au absolut nici o idee. Și asta e o chestie cât se poate de bună, Îți spun eu; faptul că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mentă n-o să se mai simtă nici un miros. Vorbise mătușa Zarouhi care venea cu o farfurie de musaqqa frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze nepoata. Armanoush a Îmbrățișat-o și ea Întrebându-se Între timp ce căuta ea acolo...? Însă Începuse să se lumineze. Ce „coincidență“ bine plănuită era faptul că Întreaga familie Tchakhmakhchian se ivise ca prin minune În casa bunicii Shushan exact În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe toți concurenții ăștia În cele mai religioase și mai conservatoare cartiere din Istanbul și să-i pună să vândă sticle cu vin roșu acolo. — Of, taci din gură, a sărit mătușa Banu oftând. Era nemulțumită de felul În care nepoată-sa Își bătea joc necontenit de religie și religiozitate; În privința asta Își dădea perfect seama cu cine semăna Asya: cu maică-sa. Dacă blasfemia, mai mult sau mai puțin ca și cancerul de sân sau diabetul, se transmitea genetic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la o plimbare În afara orașului, după care soldații se Întorceau singuri. Într-o zi, soldații l-au luat și pe bunicul la plimbare. Încă zâmbind, mătușa Banu s-a uitat În dreapta și-n stânga, Întâi la soră-sa, apoi la nepoată-sa, ca să vadă cine avea să traducă toate astea, Însă, spre surprinderea ei, pe chipurile celor două traducătoare nu putea citi decât uimire. — Mă rog, e o poveste lungă. Nu vreau să vă răpesc timpul cu detaliile. Când tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost dusă de bandiți la orfelinat; nici când a Încetat să mai fie Shushan Stamboulian și a devenit Shermin 626; nici când, mulți ani mai târziu, Riza Selim Kazanci dăduse din Întâmplare peste ea la orferinat și, aflând că era nepoata fostului său stăpân, Levon, a hotărât s-o ia de soție; nici În ziua următoare, când a devenit Shermin Kazanci; și nici atunci când a aflat că era Însărcinată și că avea să devină mamă, de parcă nu ar fi fost ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cam prin perioada aceea, fiindcă intenționa să vorbească cu directorul despre posibile de afaceri. Acolo, pe holul slab luminat a zărit o tănără armeancă convertită, care avea doar paisprezece ani. Nu i-a luat mult până să afle că era nepoata celui mai venerat om al universului său: meșterul Levon - omul care Îl Învățase meșteșugul cazanelor și care avusese grijă de băiatul nevoiaș ce fusese odată. Acum era rândul lui să ajute familia stăpânului său, și-a zis. Și totuși, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar Înainte să plec În vacanță, iar visul meu era să torn Într-o bună zi În Provența un film la fel de frumos ca Jocuri de vară. Maryse avea să fie Maj-Britt Nilsson a mea! O chema Maryse Patakis și era nepoata fermierilor. Tatăl ei era importator de fructe exotice la Toulon. O găseam foarte frumoasă și era mereu bine dispusă. Avea o prospețime și o senzualitate la care, În calitate de producător-realizator, n-am rămas insensibil. Într-o seară, i-am anunțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sentimente de culpabilitate! Tata scrisese În legătură cu fidelitatea În cadrul cuplului: „CÎnd o altă dragoste se ivește, planează deja mirosul morții“. Văzîndu-mă gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două din nepoatele lui, aș fi Înțeles să intervină chiar la Începutul acestei relații pentru a Îndepărta din preajma mea mirosul morții care plana În camera aceea din Cadogan Street, unde ardeam totuși destulă tămîie. Dacă ar fi văzut fotografiile lui Maureen cînd poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lovi în piept cu pumnul încleștat. ă Draga mea. Draga mea, începu Lebediev. Dar nu mai avea ce spune. ă Ascultă-mă, spuse Porfiri cu severitate. Ascultă adevărul. E timpul să recunoști adevărul. Ea a fost omorâtă. Împreună cu fiica ei, nepoata dumitale. De un bărbat pe nume Osip Maximovici Simonov. ă Nu, domnule! protestă Lebediev ridicându-se în picioare. Apoi se așeză la loc. Osip Maximovici este un domn. Retrageți-vă injuria acum, domnule, altfel aveți de-a face cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din L.A., mai Înaltă decât Kitty, mai tânără, cu mușchii foarte bine definiți, păr blond, platinat, ochi albaștri, un bronz superb, Îmbrăcată În blugi strâmți, o bluză bleu deschis și o haină de piele crem, subțire ca hârtia. — Bună, iubitule... — Nepoata dumneavoastră? Robert zâmbi, mândru. — Ți-o prezint pe Grace, prietena mea. Kitty dădu mâna cu acea frumusețe tânără, șocată de diferența de vârstă de aproximativ patruzeci de ani dintre ea și Robert. Bărbatul Înalt cu părul alb Își luă rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să plec la sârbi, să ne facem casa noastră. E de acord. Plec două săptămâni. Când ajung acasă, pe cine găsesc, pe băiatul cel mare... venisem și eu încărcat, și bani, și alimente. Mama a plecat la Oltenița că o nepoată e bolnavă, trage să moară. Bine, tată, ia bani, du-te la Oltenița și spune lui mă-ta să vină acasă, am venit eu. S-a întors băiatul pe aceeași zi și mi-a zis că mamaia lui, mama soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ba chiar, surprinzător, a intervenit în apărarea mea. - Stiliano n-are niciun motiv să te invidieze, Ariald. L-am văzut în timp ce se spăla la râu. Faroald, așezat în dreapta lui, și-a înfipt ușor o mână în umărul acestuia, atenționându-l: - Nepoate, nu e frumos să te adresezi în acest mod unui oștean de vază. Cel puțin până mâine, când ai să poți să-i răspunzi prin bani sau arme. Rotari a făcut o strâmbătură de durere, semn că unchiul său îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întoarcerea lui Garibaldo. Tocmai citeam o carte, De magistro, a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care se credea stearpă. N-am să relatez ceea ce și-au spus Garibaldo și Romilde, dar pot să garantez că Gisulf era un soț blând și afectuos. Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mare, în care eram cuprinși și noi. Heraclius și-a făcut intrarea, având o expresie a feței ciudată, ceva între tristețe, plictis sau oboseală. Era însoțit de Constantin, fiul avut cu prima soție, Eudokia, Heraclion, dăruit de tânăra lui nepoată Martina, pe care o luase de soție imediat ce rămăsese văduv, și nu fără un scandal pe cinste, și de Atalaric, fiul din flori. Actorii au început să rostească panegirice dedicate împăratului, dansatoarele și mimii au ridicat în slăvi ultimele isprăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și apoi vomitase toată noaptea. Bunica Îi dăduse să bea un Canarino și-i spuse că nu era nimic mai rău decât o mahmureală tristă. Părea că știe despre ce vorbește. Bunica nu-i spusese mamei - căci Între fiică și nepoată, bunica era mereu de partea nepoatei. — Aveai o rochie roșie, spuse Jonas. Valentina se miră că băiatul Își mai amintea. Dar poate că era meritul rochiei. Era a mamei. Cu o despicătură amețitoare pe spate, ce ajungea până la noadă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi dăduse să bea un Canarino și-i spuse că nu era nimic mai rău decât o mahmureală tristă. Părea că știe despre ce vorbește. Bunica nu-i spusese mamei - căci Între fiică și nepoată, bunica era mereu de partea nepoatei. — Aveai o rochie roșie, spuse Jonas. Valentina se miră că băiatul Își mai amintea. Dar poate că era meritul rochiei. Era a mamei. Cu o despicătură amețitoare pe spate, ce ajungea până la noadă. Îi era largă: trebuise s-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
formă doar în închipuirea lor. De exemplu, Ioniță Zugravu se gândea să facă o biserică. Avea casă și ceva pământ lăsat de tatăl lui, vătaf de curte la fostul conac al spătarului, care atunci, la 1520, rămăsese în grija unei nepoate de-a lui Mașcatu, mort și el, și Ghighina fără să fi avut copii. Ioniță, avea ceva pământ, iar dacă l-ar fi vândut ar fi putut să ridice o biserică. Dar aceasta însemna să-și lase urmașii fără nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]