7,995 matches
-
de mult alergase fără noimă prin pădure? Se îndepărtase mult de acesta? Nici nu mai știa în ce direcție trebuie să o apuce acum. În întuneric, nu mai avea habar unde este orașul. Simțea cum îl cuprinde un sentiment de neputință și disperarea punea stăpânire pe el. Pipăi cu palmele terenul de lângă el. Urca într-o pantă destul de abruptă undeva în spatele său. Asta însemna că probabil drumul se afla în direcția aceea. Încercă să se ridice în picioare dar tălpile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumîndu-l, Înjunghiindu-l, trimițîndu-i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al rezistenței anticomuniste și al foștilor deținuți politici, l-am numit pe Ticu Dumitrescu, rostea aceeași sentință, de unde se vede că spiritul de călău al lui Stalin, Hitler, Pol-Pot și Pinochet era viu în capetele înfierbântate de ură și de neputință. Ion Corniță și-a luat revanșa, a ajunsă prin Parlamentul post decembrist, însă nu l-am văzut să fi făcut mare lucru acolo. Celălalt, Ciuchi Virgil, a făcut ani grei de pușcărie, a venit acasă, dar n-a mai trăit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mai nimeni nu auzise de autor, iar celor cărora numele parcă le spunea ceva știau prea puțin. Unii afirmau că mai publicase cîteva cărți, Întotdeauna la edituri neînsemnate și În tiraje derizorii. Aceste cărți, dacă Într-adevăr existau, erau cu neputință de găsit. Un librar afirmă odată că avusese În mînă un exemplar din romanul lui Julián Carax intitulat Hoțul de catedrale, Însă de atunci trecuse ceva vreme și nu era cu totul sigur. La finele anului 1935, Îi parveniră vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo, zîmbitor. — Ai de gînd să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
orice caz vă voi spune că, dacă nu obținem rezultate în douăzeci și patru de ore, am credința că vom începe să le percepem înainte să treacă douăzeci și patru de zile, dar lupta va fi lungă și anevoioasă, reducerea noii peste albe la neputință va cere timp și va costa multe eforturi, fără a uita, ah, fără a uita, capul blestemat al teniei, acela care se află ascuns oriunde, atâta timp cât nu-l descoperim în interiorul dezgustător al conspirației, atâta timp cât nu-l vom scoate la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Îi arăta o altă ușă. Socotea că persoana care locuiește acolo trebuie să fie pictor. Nu-l mai văzuse de o săptămână. Stroeve era gata să bată în ușă, dar apoi s-a întors către mine cu un gest de neputință. Am văzut că e speriat de moarte. Dacă o fi murit cumva? Nu te teme, i-am răspuns. Am bătut în ușă, n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Când mărești suprafața, trebuie să mărești și grosimea plăcii, Începu pe un ton răbdător, ca și când ar fi stat de vorbă cu un lucrător un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce este ecranată cu plumbul. Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai spune de o oglindă lungă de cinci picioare, cu reflecție perfectă? - Aș spune că aiurezi. Sau că ai găsit cutiile meșterului Tinca. - Și totuși, eu am văzut una. Arnolfo scutură din cap aproape mânios. - Ceea ce Îmi spui e cu neputință. Probabil ai comis o eroare. Nu e cu putință, repetă el. Totuși, Începuse deja certitudinea lui să se clatine, În fața siguranței priorului. - Dar ești cu adevărat sigur... Aș da tot ce am ca să văd una ca asta. Poetul nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o clipă În alta, vestit de tăcerea ce se lăsa. - Așadar, Încă nu se știe nimic... termina de zis unul din cei patru. Omul care ședea În fața lui Îi reteză fraza cu un gest de supărare. - Mi se pare cu neputință ca o corabie Întreagă să dispară ca o nălucă. Și asta după ce a fost zărită până lângă coastă. - Dar, cel puțin, restul e În mâinile noastre. Și ne e mai de folos fierul decât lumina, replică primul, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez În fața disperării, hotărî el. O porni Înainte cu grijă, repezindu-se la adăpostul unei mici coloane. În jurul lui, pardoseala era plină de cadavre sfâșiate. Câte unul, Încă În agonie, gemea Încetișor, Încercând să se târască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în ultimul timp s-au mai trezit și ele, a început din secolul trecut și continuă și azi emanciparea asta a femeii, dar fac toate meseriile și asta-i o prostie, mie îmi pare rău că ele confundă fragilitatea cu neputința, de fapt, ar trebui să-și pună mintea la contribuție și bărbații la treabă, că sunt ca niște slugi puternice, ce dacă au forță?, bine că au, la treabă cu ei, să facă puternicii de ei meseriile alea grele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea târziu, ca o dragoste târzie pentru un bărbat trecut de 70 de ani, ce tristă e o dragoste târzie! Cu nimic nu seamănă așa o dragoste, e ca soarele de mâine pentru mine, simbolul a ceva ce e cu neputință de restituit, un soare care va acoperi imposibilitatea unei tinere, foarte tinere fete... Iar el? O să vină și o să-mi spună iar că sunt nebună. Ipohondră. Ca la securiști: știți, e nebună, nu-i dați nici o atenție. Femeia, transpirată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acord cu acest lucru, așa cum era de acord și cu majordomul. — Domnișoara Myra, a zis. Spre surprinderea sa, majordomul a rânjit oribil. — Da, da, a declarat el, e aici. Nu era conștient de faptul că statutul Îi fusese ruinat de neputința de a vorbi cockney. Amory l-a cântărit rece din ochi. — Dar, a continuat valetul, ridicând nemotivat vocea, numai ea singură e aici. Ceilalți s-au dus. Amory și-a tras Îngrozit răsuflarea: — Cum așa? — Ea Îl așteaptă pe Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
respective. În februarie, maică-sa are să se mire că n-a intrat În nici un club și-i va mări alocația... Un neghiob lipsit de glagore. Prin fumul dens și aerul de seriozitate solemnă care umpleau camera răzbătea inevitabilul strigăt de neputință: — Nu Înțeleg! Vă rog să repetați, domnule Rooney! Majoritatea celor prezenți erau fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să studiezi secțiunile conice: ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă nu, totul se năruie, totul este în van. Urările de bine și de frumos sunt ca niște flori de măr primăvara. Copacul este plin de flori, ca o mireasă îmbujorată, dar multe se vor prăbuși în iarbă, fulgerate de neputința de a face fructe. La mulți ani! PAGINĂ NOUĂ OCTAVIAN COTESCU Era a nu știu câta palmă pe care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
tine În cameră, nu crezi? — Da, știu că deranjez. Monkey recunoscu pe față, cu privirile În pământ. Nu pretind că am puteri supranaturale, dar am avut senzația că am zărit În acel moment ceva vag plutind În jurul umerilor lui, o neputință apăsătoare. M-am trezit că simțeam un soi de empatie pentru el. Venisem la New York, cunoscusem un vagabond straniu, iar acum trebuia să-i țin de urât acestui puști ce părea apăsat de o mare dilemă. Într-un fel, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât să sporească vidul ce se căsca În adâncul său. Cuvântul „vânător“ și imaginea pe care o crea acesta În mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pare foarte greu de crezut. — Atunci dați-mi voie să vă sugerez să telefonați la Wilhelmstrasse și să-l puneți pe general să vă explice asta personal. — Așa voi face. Fără îndoială că și el va fi foarte deranjat de neputința dumneavoastră de a evalua amenințarea celei de-a treia conspirații internaționale dedicate ruinării Germaniei. Catolicismul este o amenințare la fel de mare la adresa siguranței Reich-ului ca bolșevismul și conspirația mondială a evreilor. — Ați uitat de oamenii din spațiul extraterestru, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]