3,633 matches
-
ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu pierderea acestor teritorii promise prin tratate, ațâțând, în același timp, curtea vieneză împotriva prezenței rusești la Dunăre. Omul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hotărât încă o dată. — Nimeni n-o să scoată apă din puțul ăsta și din nici un alt puț pe o distanță de cinci sute de kilometri în jur, până nu aflu unde se ascunde familia lui Gacel Sayah. Bătrânul ridică din umeri neputincios: — Au plecat. Au strâns tabăra și au plecat. De unde să știm încotro? — Voi, tuaregii, știți tot ce se întâmplă în deșert. Cum moare o cămilă sau se îmbolnăvește o capră, se duce vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o viață întreagă, ridicată pe un pământ pietros ce servea drept cuib pentru mii de șobolani, se transforma, în mod logic, într-un loc unde cel mai șiret, curajos, nobil și inteligent imohag din binecuvântatul neam Kel-Talgimus se simțea la fel de neputincios în fața luptei ca și cel mai umil dintre sclavii akli. Ați putea să-mi spuneți cum pot ajunge la Palatul președintelui? A trebuit să întrebe asta de cinci ori și să asculte apoi cu maximă atenție tot atâtea răspunsuri, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
canapea și de a sta Întinsă până ce plecau ei, dar Felice se uita fix În vizor, ca și când ar fi știut că sunt acolo. Printr-un efect al lentilelor, ochii ei păreau a privi țintă Într-ai mei, așa că, slăbită și neputincioasă cum eram, nu m-am putut Împotrivi voinței ei. Am deschis cuminte ușa. Se revărsară toți patru Înăuntru ca un tsunami, cu Felice În frunte, desigur. Atitudinea și gesturile ei erau acelea ale unui antropolog conducând un grup de turiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-a Împărțit cu dărnicie acest aur? Dacă-l credeți pe Dumnezeu neputincios să ne dăruiască mai mult, nu mai cheltuiți nimic. În ceea ce mă privește, am Încredere În nesfârșita mărinumie a Creatorului, nu voi păstra În sipetul meu nici măcar o singură monedă pe care aș putea-o cheltui spre binele musulmanilor”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În opinia sa, și apoi, să vezi unde nu Începuseră, patruzeci și opt de ore după aceea, să sosească informații despre practici identice care se petreceau În toate regiunile de frontieră. Alte căruțe și alte catârci au dus alte trupuri neputincioase, false ambulanțe au tot ocolit pe poteci părăsite ca să ajungă la locul unde trebuiau să le descarce, legate pe parcursul drumului, În general cu centurile de siguranță sau, În unele cazuri mai condamnabile, ascunse În portbagaj și acoperite cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În penumbra molatică a dormitorului, acele două ființe vii care Încredințate somnului te ignorau n-au făcut decât să sporească În conștiința ta apăsarea eșecului. Tu, care te obișnuiseși să poți ceea ce nimeni altcineva nu mai poate, te vedeai acolo neputincioasă, legată de mâini și de picioare, cu licența ta de a ucide zero zero șapte fără valabilitate În acea casă, niciodată, de când ești moarte, recunoaște-o, n-ai fost Într-atât de umilită. Atunci ai plecat din dormitor spre sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în urmă cu câteva zile, așa că i-am luat sandalele, să nu poată pleca fără să îmi spună, dar nu îmi mai amintesc ce am făcut cu ele, era în toiul nopții, eram pe jumătate adormită, iar eu mă uitam neputincioasă la grămezile de haine, nu-i nimic de făcut, un blestem a fost aruncat asupra acestui trio, asta suntem noi, un trio, nu o familie, nu reușim nici măcar să ieșim împreună din casă, mă întind calmă pe patul ei, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
radio pe fereastră, dar știam că un asemenea gest ar fi pornit un scandal de nedescris. Cavaleristul era un individ care ținea la lucrurile lui ca la ochii din cap. Mi-a zâmbit când m-a văzut c\ st\tea neputincios pe marginea patului și a încercat să mă consoleze: — Hai, Watanabe! Ce-ar fi să te scoli și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o de p\mânt de câteva ori. — Cel mai important lucru este să nu-ți pierzi răbdarea. Acesta mai este un sfat de care te-aș ruga să ții seama. Chiar dacă lucrurile sunt complicate, încâlcite și ai senzația că ești neputincios, că nu poți face nimic, nu dispera și nu te înfuria. Nu cumva să-l iei pe „imposibil“ în brațe. Orice e posibil, numai că trebuie să te consolezi cu ideea că va dura probabil foarte mult și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fiori când i-am atins. Nu știam ce să mai fac și tot repetam „nu, nu, nu“, ca o proastă. Eram ca paralizată, nu mă puteam mișca. Pe fata aceea din liceu am reușit să o resping, dar acum eram neputincioasă. Trupul nu mă mai asculta, pur și simplu. Mi-a luat și cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept și a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebunește pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a smuls chiloții de pe mine și a început să mă lingă. Nu-l lăsasem nici pe soțul meu să facă așa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simțit, o vreme, neputincioasă de luptă și n-am putut să nu țip de plăcere. „Termină!“, am țipat, arzându-i o palmă zdravănă peste obraz. S-a oprit până la urmă și s-a ridicat în genunchi, privindu-mă în ochi. Amândouă eram goale pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dezinfectant, miros de urină și așternut îmbâcsit, amestecat cu parfumul florilor. Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert la marginea patului, din pricina perfuziei. Era mic și slab. Îți imaginai cu ușurință că va slăbi și mai mult. Capul îi era bandajat, iar brațele gălbejite erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
persista încă în puloverul cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici lumea nu părea să înțeleagă ce zic eu. Trupul meu părea învăluit într-o membrană ce mă izola complet de tot ce se afla în jurul meu. Nu-i puteam atinge, dar nici ei nu mă puteau atinge. Mă simțeam neputincios, dar atâta vreme cât rămâneam în starea aceea, și ei erau neputincioși în fața mea. Stăteam rezemat de perete, cu ochii în tavan. Când îmi era foame, ciuguleam ceva, beam puțină apă, iar dacă mă cuprindea tristețea, o potoleam cu whisky. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
meu părea învăluit într-o membrană ce mă izola complet de tot ce se afla în jurul meu. Nu-i puteam atinge, dar nici ei nu mă puteau atinge. Mă simțeam neputincios, dar atâta vreme cât rămâneam în starea aceea, și ei erau neputincioși în fața mea. Stăteam rezemat de perete, cu ochii în tavan. Când îmi era foame, ciuguleam ceva, beam puțină apă, iar dacă mă cuprindea tristețea, o potoleam cu whisky. Nu m-am spălat, nu m-am bărbierit. Așa au trecut trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt pe jumătate adormită din cauza alcoolului. Mi-e frică să ațipesc acum și să mă trezesc în zori, când totul mi s-ar părea și mai dezastruos. Aș fi copleșită de gânduri negre care m-ar face să mă simt neputincioasă. Dacă mă culc mai târziu, am mai multe șanse să dorm bine peste noapte. Așa că apăs pe butoanele telecomenzii și caut ceva care să mă ajute să mă gândesc la orice în afară de Patrick. Dar, iată-l, într-o emisiune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cap: băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’? Și ce să fac eu cu brațele tale? da puțică ai, grăsane? Hă hă hă! Târfă blondă, s-o fut pe mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Teofana când frumoșii ani ai unei copilării neterminate, se vor duce ca și când n-ar fi fost, urmați fiind de ani încărcați de necazuri și suferințe care vor fi percepute cu sufletul ei de copil, sporindu-i durerea, simțindu-se neputincioasă în fața unui destin crud, chiar dacă la vârsta aceea habar n-avea ce este destinul. Ar fi fost prea frumos ca să se bucure de viață așa ca până acum. Nu a fost să fie așa pentru că o mare tragedie se abate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că ne părăsești? s-au adunat copiii în jurul Prințesei care era buimăcită de această nouă schimbare. Prea o luaseră valurile vieții și-o izbiseră când de un mal când de altul. Prea fragedă era ca să înțeleagă toate acestea și prea neputincioasă ca să poată face ceva. Se uita tăcută și la unul și la altul, care discutau situația ei cu gândul că iar va trebui s-o ia de la capăt, într-o altă familie, și lacrimile au început să-i curgă șiroaie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a mai întâmplat?! Duduia Rodica dă se se scoale speriată, dar recade neputincioasă pe sofa. Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vârtelnița Haosului! Și va stinge luminile Universului! Și va contempla mulțumit opera sa, și va vedea că toate erau bune! Nu se desface capacul! Nu se mai deschide! S-a blocat...! Ce să fac? Ce să mă fac?! strigă Vierme neputincios, observând oripilat cum însuși Lucică-răposatul o cârmește, chiondorâș și avan, împotriva lui. Oprește...! Stai...! Nu te clinti...! îi strigă Șobolanul, Bossului. Oprește-te, tu, sărman între sărmani! E ora, scrisa, cumpăna și lingura! E bafta ta! Adu-ne vasul nouă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]