3,664 matches
-
lase pe mândrul soțior s-o pătrundă fără prea mari dureri. Adevărul e că verifică Încă o dată dacă nu s-a destrămat cumva cusătura. Iese apoi și-l trage deoparte pe mire, care așteaptă În fața ușii, cu sufletul plin de nerăbdare să-și facă datoria de bărbat. Îi șoptește la ureche, dar destul de tare ca să audă și tot muieretul iscoditor dimprejur: «Vezi, poartă-te frumos, că e fată mare, e speriată și o s-o doară. Rupe-o și tu și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unele părți din curtea castelului, în care, de obicei, accesul publicului era interzis. Hanurile din Azuchi fuseseră rezervate, cu mult timp înainte, de către amatorii de atracții - seniori, negustori, cărturari, medici, artiști, meșteșugari și samurai de toate rangurile - care așteptau, cu nerăbdare, să vadă Templul Sokenji, să intre pe Poarta Exterioară și să se apropie de Poarta a Treia, iar, de acolo, să treacă prin apartamentele rezidențiale, intrând în grădina cu nisip alb, unde să-și prezinte urările. Turiștii de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca și cum s-ar fi dus să culeagă legume din grădină. În mijlocul provinciei dușmane, se aflau forțe care nici nu mai erau considerate inamice. Atât Naegi Kyubei de la Castelul Naegi, cât și Kiso Yoshimasa din Fukushima erau oameni care așteptau, cu nerăbdare, sosirea lui Nobunaga, nu pe-a lui Katsuyori; iar trupele care mărșăluiau din Gifu în Iwamura o făceau fără a întâmpina nici o rezistență. Diversele fortărețe ale clanului Takeda fuseseră lăsate pradă vântului. Când noaptea făcu loc zorilor, atât Castelul Matsuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi exprimat în termeni simpli. De astă dată, clanul Takeda n-avea să mai fie capabil să păstreze provincia Kai. Toți cei aliați cu clanul Takeda erau convinși de inevitabila sa înfrângere. Unii, poate, fuseseră chiar dispuși să aștepte, cu nerăbdare, această zi. În mod tradițional, însă, samuraii - indiferent din ce clan făceau parte - nu manifestau o atitudine necuviincioasă în asemenea vremuri, nici chiar atunci când știau că înfrângerea era inevitabilă. Le vom da de știre că suntem aici, spuse Nishina Nobumori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zori? insistă Muneharu. Nu era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei vasali de-ai lui să-i conducă până în primele linii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în esență, cel mai bine ar fi să lucrați toți repede și bucuros, cu soțiile și copiii voștri, sub administrarea Domniei Sale. Dacă sunteți delăsători sau lacomi, nu veți face decât să întârziați sosirea zilei pe care o așteptați cu atâta nerăbdare. Armata expediționară a Seniorului Nobunaga nu va fi înfrântă de clanul Mori. Oricât de mare e provincia stăpânită de Mori, este osândită să cadă. Nu fiindcă Mori ar fi un clan slab, ci datorită marii mișcări a timpurilor. Înțelegeți? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ultima seară dinaintea plecării în campanie. Mitsuharu se așteptase să aibă loc o întrunire generală, dar, cum în fortăreața principală domnea liniștea, se duse în cea de-a doua și se culcă. A doua zi, Mitsuharu așteptă tot timpul, cu nerăbdare, dar nu sosea nici un ordin. Nici chiar la căderea serii, în fortăreața principală nu se zărea nici o mișcare. Când trimise pe unul din vasalii săi să se intereseze care era situația, primi răspunsul că Mitsuhide se culcase deja și dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii, apoi își mișcă degetele pe genunchi, ca și cum ar fi numărat. — Mi-e greu să stau aici, degeaba. Nu-mi dați și mie niște ordine? îl rugă Kyutaro. Nu, vreau să mai rămâi puțin, răspunse Hideyoshi, încercând să-i alunge nerăbdarea. Kanbei trebuie să sosească în curând. Știu că Hikoemon s-a dus să se ocupe de mesager, dar, dacă tot avem câteva momente libere, de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Intenționat, Hideyoshi trecu călare, pentru a putea răspunde la entuziasta primire pe care i-o făcea oamenii săi. Pentru Hideyoshi, însă, mai rămânea un motiv foarte serios de neliniște, care crescu în intensitate după ce intră în Castelul Nagahama. Ardea de nerăbdare și dor, atât de tare, încât nu putea sta un moment locului. Oare mama și soția lui erau nevătămate? — Le-am căutat peste tot, dar încă n-a sosit nici un raport clar, spuneau generalii. Nu pe-aici nimeni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
abia își mai păstrau firea. — Ei bine, haideți să ne pregătim imediat de plecare. Dacă mergem acum, ar trebui să putem ajunge acolo până mâine seară, spuse Hideyoshi, ridicându-se. Abia se mai putea abține, atât de mare îi era nerăbdarea. — Ai tu grijă de toate, în lipsa mea, îi ordonă el lui Kyutaro. Hikoemon e postat la Otsu, iar Seniorul Nobutaka încă mai este la Azuchi. Când ieși pe poarta castelului, Hideyoshi văzu șase sau șapte sute de oameni aliniați, așteptându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vremea următoarei întâlniri e necunoscută nouă. Amintindu-ne de fostul nostru stăpân, aș dori să vă ofer o ceașcă de ceai simplu, în roua dimineții. Știu că sunteți grăbiți să plecați spre casă, după această lungă vizită, dar aștept, cu nerăbdare, prezența dumneavoastră. Numai atât se spunea și nu era nimic mai mult decât ceea ce-ar fi fost de așteptat pentru toată lumea. În dimineața aceea, însă, locuitorii din Kiyosu îi priviră cu gura căscată pe oamenii care veneau și plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga. Se întreba de ce ar fi fost cazul să ia parte la lupta dintre vasalii rămași în viață, de ce să se bată pentru a scormoni prin cenușă. Iar acum, avea o motivație și mai substanțială. De câtva timp, urmărise, cu nerăbdare, o ocazie de a cuceri provinciile Kai și Shinano, cele două provincii învecinate cu a lui. Nu-și putuse juca atuurile cât timp Nobunaga trăia și, după toate probabilitățile, un prilej mai bun ca acela n-avea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuie. Mai avea, totuși, și un alt plan, cu care spera să recapete favorurile seniorului, și era în legătură cu locul unde se găsea Hideyoshi. Pe Katsuie și pe Genba îi interesa acut chestiunea și, când Shogen menționă subiectul, îl ascultară cu nerăbdare. — Unde e acum Hideyoshi? — Locurile unde se află Hideyoshi sunt ținute secrete chiar și față de propriii lui oameni, le explică Shogen. Deși a fost văzut în timpul construirii fortărețelor, prin tabăra de-aici n-a mai trecut de o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el, a declarat că e un semn de bun augur și s-a bine dispus și mai mult. Genba însuși era cât se poate de bine dispus. Auzind despre mulțumirea lui Katsuie, exulta de propriul său triumf și ardea de nerăbdare să-i facă unchiului său niște surprize și mai plăcute. Cred că seniorul din Kitanosho încă nu știe că fortăreața de pe Muntele Iwasaki a căzut și ea în mâinile mele, râse el. Se bucură puțin cam pra repede. — Nu, capturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În acel moment, intrară câteva iscoade cu rapoartele lor. Cei trei mii de oameni ai lui Niwa își uniseră forțele cu batalionul lui Kuwayama și, împreună, întăreau apărarea la Shizugatake. Acest lucru nu făcu decât să toarne ulei pe focul nerăbdării lui Genba de a ataca. O asemenea veste îl făcea pe un general cu adevărat curajos să dorească lupta cu atât mai mult. — Va fi interesant. Genba dădu la o parte pânza cortului și ieși. Privind peste verdeața proaspătă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scene îi aminteau de plăcerile din copilărie. Peste râu, începea pământul provinciei Owari. Sub soarele de toamnă, mirosul pământului din ținutul său de baștină îi ațâța simțurile. Tomita Tomonobu și Tsuda Nobukatsu reveniseră dintr-o misiune și îi așteptau, cu nerăbdare, întoarcerea. Lăsându-și calul la poartă, Hideyoshi se apropie, cu un pas neobișnuit de grăbit, pentru el. Îi conduse personal pe cei doi care-i ieșiseră în întâmpinare, până într-o colibă din mijlocul unui crâng păzit cu strășnicie. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vara viitoare să vină aici cu toată familia, dar să fie și Vlahuță. Veștile de la vechii lui prieteni îl reconfortează. Spre finele anului 1911 simte că nu poate finaliza noua comedie „Titircă Sotirescu”, anunțată mai de mult și așteptată cu nerăbdare de prieteni să fie pusă în scenă, deși o are în mai multe variante ce nu-l satisfac. Anul 1912 e anul aniversar, dar și ultimul din viață. În țară se fac pregătiri intense pentru sărbătorirea lui Caragiale. Emil Gîrleanu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
delicată, frumoasă și cuminte. Roșea, era pudică și asta era ceva extrem de rar în secolul XXI. Îl atrăgea în continuare pe Richard, care continua să fie vrăjit și să aibă aceași dorință tandră de a o ocroti. Ardea mereu de nerăbdare să o vadă, să o strângă -n brațe, s-o iubească. Se sărutau plini de dorință, chiar și acum, după 15 ani. Inimile lor băteau în același ritm. Își puteau permite orice extravaganță, dar Lotti era la fel de modestă. Titlul nobiliar
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
mi-a confirmat bănuiala. Am mâncat pe îndelete și am gustat din vinul ce aștepta în ulciorul de pe colțul mesei. Zăbovit-am apoi vreme îndelungată cu privirea pe deschizătura ușii dinspre chiler, cu gând ascuns că voi reuși să ațâț nerăbdarea ființei din umbră și voi vedea vreo mișcare. Nici un bâzâit de muscă, însă, nu a tulburat firea. Îmi țiuiau urechile de atâta liniște... În cele din urmă, m-am ridicat... mă așteptau cărțile... Citeam cu îndârjire, fiindcă altfel mă trezeam
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am repetat timid. Am auzit un oftat ușor În timp ce s-a Întors să-mi arunce o privire rapidă. ― Hai În cameră! O să-ți fac un rezumat, deși nu meriți. Ne-am tolănit amândouă pe patul Mariei, În timp ce eu tremuram de nerăbdare. Ea, În schimb, era perfect liniștită. ― Totul a Început acum două săptămâni. O să ți se pară o poveste clasică, mă preveni ea. ― Îmi plac chestiile clasice! am asigurato. ― S-a Întâmplat Într-o seară târziu, când alergam disperată să ajung
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Și acum sunteți Împreună! Maria a perceput-o ca pe o Întrebare, deși cu siguranță nu asta intenționase să fie. ― Cam așa ceva, zâmbi ea. ― Trebuie să mi-l prezinți Într-o zi! Nu vreau să te presez, dar mor de nerăbdare. Mi s-a părut că Maria nu auzise nimic din ceea ce tocmai spusesem. Se uita aiurea pe fereastră, total absentă. ― Maria! Am văzut-o tresărind la auzul vocii mele. ― Ești bine? ― Mă gândeam doar la cât de norocoase suntem. M-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
măcar. Orice i s-ar întâmpla, el rămâne mereu același. Dacă cineva nu se poartă cum trebuie cu el, atunci spune: „Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!” Pe matale, conașule, însă te iubește mult și te așteaptă cu nerăbdare... Și mai zicea că... are încă multe să-ți spună... Și eu abia aștept să-i ascult vorba. Orice ți-ar povesti pare că e un lucru de mare taină, încât îl asculți cu sufletul la gură. Acum îți tăifăsui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Atunci ești bun de treabă. Astăzi se anunță o zi călduroasă. Așa că o să pornim mai devreme spre iaz. Când soarele își arăta obrazul deasupra pădurii, noi ne așezam deja cuminți pe locurile noastre de pe malul iazului. Știu că arzi de nerăbdare să afli din ce pricină am mers aseară la stareț. Așa că am să-ți spun... Păi starețul a aflat - de la care alții, dacă nu de la lingăi - că eu am un musafir cu care îmi petrec tot timpul, încât abia mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dintre mine și mama nu era deloc plăcută. Mi-ar fi prins bine ceva care să mă ajute să mă mai destind. Dar am reușit să mă abțin să iau vreuna din magicele mele pastiluțe albe. Asta pentru că așteptam cu nerăbdare să merg la Cloisters. Dacă aș fi avut mai mult timp își ceva bani), mi-aș fi cumpărat și haine noi în onoarea acestei internări. Câtă voință! Și ziceau că sunt dependentă de droguri! Cum puteau să spună așa ceva, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
călcâie. Simțeam că durerea îmi secera picioarele. Stai puțin, a strigat el. Ce mai e acum? m-am întrebat. Probabil voia un sărut de adio. Putea să vrea, că n-avea să primească. Ce e? l-am întrebat ascunzându-mi nerăbdarea. —Ți-ai uitat cerceii. Brigit și cu mine ne-am poticnit către casă, nespălate și cu ochii lipiți, îmbrăcate tot cu rochiile de la petrecere. Cu toate că nu era decât opt dimineața, era deja cald, iar aerul părea lăptos. Ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]