2,919 matches
-
atât somnul conștiinței, cât o trezire mai grea, mai originară, modelând personalitatea umană după tiparele mitului și ale psihologiei abisurilor. Pentru că, prin clișeu (care, în opinia mea, nu e doar cuvântul, ci și imaginea), omul are acces nu doar la "nimicul" vorbelor goale, ci și la partea lui de umbră, la arhetipurile îngropate adânc, în subconștient. Exact ca în melodramă, aș adăuga. Nu întâmplător, tot printr-un clișeu ("masca apoloniană"), deci într-o manieră mimetică, obiectiv-impersonală, a ales Lovinescu să-și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ce nu mai existau, se vedeau răsturnate și inutile, păstrând în carnea lemnului numele unor oameni, îngemănate cu anul în care fusese săpată fântâna. Și peste tot unde-ți aruncai privirea, vedeai împrăștiate, ca de o furtună gigantică, mii de nimicuri care se strâng parcă singure pe lângă casa omului și care de fapt îl fac să se simtă acasă. Acum aceste vaze sparte, tablouri ieftine de bâlci pictate pe sticlă ordinară în culori crude, naive, cățeluși de plastic, fără picioare, linguri
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
însurați mai demult se îndeletniceau acum cu golirea unor sticle pe care le treceau din mână în mână urându-le cele dorite mirilor, pe când femeile cu mâinile puse una peste alta dea curmezișul pântecului, își țipau una, alteia în ureche nimicuri femeiești, fără importanță. Lupău ținând cu nădejde în mână damigeana sări gardul din spatele hambarului vechi dar trainic, făcut din bușteni întregi, încheiați după un meșteșug acum uitat. Dădu colțul și se așeză comod pe prispa de lemn a hambarului. De
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
când era cel mai fericit muritor și care i se arăta mereu, de câte ori gândurile o luau razna. O cărare îngustă, scăldată în soare, în mijlocul unui câmp înecat într-un ocean de flori multicolore, printre petalele cărora Bela, alături de Marcela, discutând nimicuri ca două prietene vechi, ambele cu pălării de vară cu boruri mari, în timp ce în jurul lor sar într-un picior și aleargă mai mulți copii poznași de diferite vârste, iar el cu Gicu ceva mai în urmă, comentând degajat evenimentele ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de erori și de greșeli în lanț, una mai evidentă ca cealaltă, observate numai după ce s-au consumat. S-a purtat ca un copil care, trimis de părinți la prăvălie după sare sau zahăr, căscând ochii la tot felul de nimicuri și holbându-se prin vitrine, uită să mai vină acasă, în timp ce familia consumă mâncarea nesărată și ceaiul ne îndulcit. Pentru a atinge un scop, niciodată nu a ales drumul drept. Întotdeauna a mers pe drumul cel mai lung, cel mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nevoie de ajutor, i-au și telefonat în miez de noapte. Septuagenarul Costică Bidaru, exact din acest motiv se află în tren împreună cu fiica sa mai mare Dana, ducând cu ei o geantă cu cinci fermoare în care, printre alte nimicuri se mai află o altă geantă ceva mai mică și ceva mai prăpădită. Vor ca dimineață să vadă care e situația reală, cu ce pot ei ajuta și ce vor trebui să facă în continuare. Deci, se duceau la o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
estraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie."144 În spatele grandorii spațiale, Eminescu zărește nimicul: "De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte mesaje sonore anunță, în Nox, lunecarea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte mesaje sonore anunță, în Nox, lunecarea în neființă. Nimeni nu scapă de Agentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
același autor: * Monetarismul în teoria și politica economică, Ed. Institutul European, Iași, 1998 * O istorie a doctrinelor economice (vol.I). De la antici la neoclasici Ed. Institutul European, Iași, 1999 * Noua economie. Sfîrșitul certitudinilor, Ed. Institutul European, Iași, 2001 * Globalizarea. Nenumele nimicului, Ed. Institutul European, Iași, 2004 * Economie generală, Ed. Institutul European, Iași, 2005 * Grădinile lui Akademos, Junimea, Iași, 2005 * Politici economice conjuncturale, Junimea, Iași, 2006 * Gnoza de la Bilca, Junimea, Iași, 2007 * Dezvoltare regională și cooperare transfrontalieră, Junimea, Iași, 2007 * Cu undița
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care să ne conducă. Iar după aceea ne plîngem. Dar ei nu sunt decît o chintesență a non-virtuților noastre. Cu ei lumea s-ar prăbuși. Dar Dumnezeu lucrează în ascuns și asigură mereu masa critică necesară ca să îndrepte balanța. Și Nimicul susține lumea. Preocupată numai de ființare, știința nu vrea să știe nimic despre Nimic, deși recent John Barrow ne-a dăruit un superb Mic tratat despre nimic. Cînd Nimicul se va dezvălui, lumea va înflori. Unde este ? În noi, între
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ascuns și asigură mereu masa critică necesară ca să îndrepte balanța. Și Nimicul susține lumea. Preocupată numai de ființare, știința nu vrea să știe nimic despre Nimic, deși recent John Barrow ne-a dăruit un superb Mic tratat despre nimic. Cînd Nimicul se va dezvălui, lumea va înflori. Unde este ? În noi, între noi, între stele. Este negat tocmai pentru că există. Există în Ființă și, potențial, în ființare. Este originar. Ceea ce crede Heidegger că ne poate aduce în fața Nimicului este teama și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
despre nimic. Cînd Nimicul se va dezvălui, lumea va înflori. Unde este ? În noi, între noi, între stele. Este negat tocmai pentru că există. Există în Ființă și, potențial, în ființare. Este originar. Ceea ce crede Heidegger că ne poate aduce în fața Nimicului este teama și, aș adăuga eu, lăcomia. Abia în noapte luminoasă a Nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare." Intuiția-mi spune că din Nimic apare Revelația, adică Ființa se manifestă întru ființare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
noi, între noi, între stele. Este negat tocmai pentru că există. Există în Ființă și, potențial, în ființare. Este originar. Ceea ce crede Heidegger că ne poate aduce în fața Nimicului este teama și, aș adăuga eu, lăcomia. Abia în noapte luminoasă a Nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare." Intuiția-mi spune că din Nimic apare Revelația, adică Ființa se manifestă întru ființare. Aflarea dincolo de ființare o numim transcendență, dar nu putea trece dincolo de Nimic, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare." Intuiția-mi spune că din Nimic apare Revelația, adică Ființa se manifestă întru ființare. Aflarea dincolo de ființare o numim transcendență, dar nu putea trece dincolo de Nimic, unde sălășluiește Ființa în Sine. Nimicul este așadar locul transcendenței. Îl găsim în noi și e bine ca în El să ne instalăm confortabil. Acesta este un loc privilegiat din care decurg toate posibilitățile, aici e rădăcina, temeiul esenței noastre. Veți spune că asta e metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
putință. Astfel, omul adamic se metamorfozează răsucindu-se-n sus, se întoarce la Sursă, trecînd printr-un sejur prealabil în Nimic, care este acea terra promisa despre care vorbeam mai sus. Așa cum presupoziția științei este metafizica, presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE Adevărata cunoaștere vine din simpla trăire a vieții, ca un copil, capabil să ne reînvețe inocența de a fi, după ce am orbecăit o vreme, plini de neliniști și smulși din pacea unității, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu există, necum să-i scrii o istorie, precum Umberto Eco ; urîtul e frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie a nimicului care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea Heidegger. Nimicul e doar "vălul ființei", sau "vălul lui Isis". Prin el poate fi intuită, și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
istorie, precum Umberto Eco ; urîtul e frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie a nimicului care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea Heidegger. Nimicul e doar "vălul ființei", sau "vălul lui Isis". Prin el poate fi intuită, și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
frumusețe în potențialitate, în devenire. Dar nici frumusețea nu are istorie, ea doar este. Ar fi ca și cum am scrie o istorie a prezentului continuu, o istorie a nimicului care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea Heidegger. Nimicul e doar "vălul ființei", sau "vălul lui Isis". Prin el poate fi intuită, și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală. Ele se urmează revelatoriu. Limbajul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care ne apropie de ființă, a "nimicului care nimicnicește", cum spunea Heidegger. Nimicul e doar "vălul ființei", sau "vălul lui Isis". Prin el poate fi intuită, și doar intuită, frumusețea însăși a ființei, aceasta nefiind vizibilă en plein jour. Dar nimicul și ființa au aceeași structură fundamentală. Ele se urmează revelatoriu. Limbajul nu ne ajută prea mult aici, pur și simplu înțelegem. Numai ignoranța produce dezordine, dizarmonie. Deci mai întîi trebuie depășită ignoranța prin cunoaștere dinlăuntru, intimă. Aceasta este o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
theoria) e tot un mod de a cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e "de a adora în liniște nepătrunsul", iar pentru Schopenhauer, scopul adevărat al lumii și al omului îl constituie nimicul. Dar, indiferent cum îl numim, haos, vid, eter, nimic, sau pur și simplu nepătruns, acesta nu e anarhic sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin cum spun orientalii, din care totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sau entropic, ci un cîmp foarte bine structurat, plin cum spun orientalii, din care totul devine, o matrice de potențialități guvernată, adică ordonată de Conștiință. Vorba poetului : "Din haos toate s-au născut și s-or întoarce-n haos". Astfel, nimicul e totul, viu și armonic, fecund. Frumusețea doar este, dar intuirea frumuseții e survenire fundamentală, e, în același timp, un proces și un fenomen lăuntric și universal. Ființa este starea de neascundere care survine", cum spunea același Heidegger. Ființarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
întîmpinare, pornind din nimic. Ea nu este "instituită" de om, ea îl instituie pe acesta, fiind adevăratul subiect în survenirea revelării lumii. În lumina lui ni se înrădăcinează destinul teandric. În concluzie, adevărata cunoaștere constă în intuirea frumuseții (și) manifestării nimicului. 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE Nimeni nu poate lupta cu timpul, cu valurile sale maiestuoase și ritmul lor inalterabil decît înțelegîndu-l ca pe o iluzie. Adevărata noastră ființă nu se supune probei timpului, ci pregustării eternității. Suntem fii ai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a ideilor forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține nici un primat și că omul trebuie să încarneze poezia. În accepțiunea mea, Ființa include Nimicul, sau Vidul și nu e doar "ceva mai mult decît nimicul", cum credeau primii greci. Dar prin Nimic și Vid eu înțeleg ce înțeleg orientalii, "vidul plin", din care totul decurge, o matrice de potențialități, de ființări, care fac parte din Ființă, dar nu se confundă : Ea este mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]