2,270 matches
-
de către regele Bela al IV-lea, la rugămintea papei Grigore al IX-lea, ea fusese înzestrată cu întinse posesiuni și averi. Năvălirea tătarilor o găsește înălțată și înconjurată de o puternică cetate, dar surprinde pe apărătorii ei. După ce vor fi nimicit, treptat, oastea episcopului, alcătuită din români și cumani catolici, în luptele de la poalele Măgurei, Budjek va fi cerut garnizoanei, potrivit obiceiului mongol, să predea cetatea. La refuzul acesteia de a depune armele, oastea mongolă a înconjurat Episcopia și a început
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a zdrobit rezistența saxonilor și ucis în luptă pe Fulkun saxonul, comandantul lor, ajunse în Țara Bârsei, în 31 martie 1241. Oastea româno-saxonă, ieșită în întâmpinare în 31 martie, chiar în duminica Paștilor, comandată de un comite „ultrasilvanus”, a fost nimicită și regiunea în întregime devastată și distrusă. De aici, oastea mongolă s-a îndreptat, prin Făgăraș, pe malul stâng al Oltului, a prădat mănăstirea cisterciană de la Cârța, a devastat Șelimbergul cu atelierul de fierărie, din ale cărui unelte unele se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zi de 11 aprilie. Tot atunci au fost omorâți și călugării de la mănăstirea dominicanilor, pe care au incendiat-o. Oastea mongolă și-a continuat apoi drumul pe la Ocna Sibiului, prin satul Ungurei, de la locul Zekes, azi Cunta, spre Sebeș-Alba. „Muhlbach”, nimicind așezările din diocesa preotului Teodoric din Sebeș, canonic de Sibiu și la Vințul de Jos se întâlnește din nou cu coloana de care se despărțise la Tg. Secuiesc, pentru a înainta spre gura Mureșului, unde-i aștepta Bugec pentru noi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fiind și în ziua de Paști, la 31 martie, se apucară să petreacă cu vin marea sărbătoare. Supraveghindu-și de aproape adversarul, care intrase în dezordine din cauza băuturii, Cadan și Buri revin și surprinzând oastea de apărare a rodnenilor, o nimicesc. Având acum cale liberă spre oraș, care nu avea ziduri, nici întărituri și șanțuri, ei pătrund în interior prin mai multe intrări și încep lupta pe străzi pentru cucerirea localității. Au murit în această zi a Paștelor, de săgețile și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cuceritori. Simon de Keza, care trăiește prin părțile Bihorului și scrie prin anii 1290-1300, amintește numai că în zilele lui Bela al IV-lea au intrat mongolii în Ungaria prin trei părți, cu 40.000 de decurioni și centurioni, și nimicesc aproape în întregime oastea adunată la pârâul Sayo. Ioan de Thuróczi, folosind același izvor probabil, și alte mărturii păstrate de tradiție, exagerează când dă cifra invadatorilor la 500.000 de oameni, dar adaogă și un lucru nou: că mongolii au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
totul o altă situație. Încă de pe când Cadan se afla în Balcani, în anii 1242-1243, o mărturie ne relatează că hoardele lui, pentru a lua în stăpânire Bulgaria, în care se aflau mulți cumani, au pătruns până în Grecia și au nimicit întreaga populație, cu excepția castelelor și cetăților întărite. Și informația de aici nu este izolată. Ea este confirmată, în anul 1246, de către falsul călugăr Ascelin, care scrie că întregul teritoriu, pe unde s-a întins Cumania și până în Grecia, și la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
putea uita că fusese sultan și urmărea să fie reinstalat cu ajutor bizantin, așa cum el făcuse mai înainte cu amicul său împăratul bizantin. Apoi, turcii din Dobrogea nu aveau liniștea necesară, din cauză că țarul bulgar Constantin Tihul (Zidul) urmărea să-i nimicească. Nemulțumirea lui Izz-ed-din Keikavus atinse apogeul când în 1264 mai află că Mihail al VIII-lea, își trimise pe o fiică naturală, Maria, ca soție lui Hulagu-han. Pierzând speranța de a mai fi reabilitat pe tronul de la Iconiu cu sprijinul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Petru și Nicolae, fiii lui Meggieș, organizând cu secuii o ambuscadă, atacă o unitate de tătari lângă cetatea Trascău pe Arieș, în apropiere de Cluj, sub Castra Turozkov și eliberează peste 1.000 de oameni prinși. Alți tătari au fost nimiciți, fiind așteptați de localnici, la trecerea prin strâmtorile munților. Telebuga, însuși, scăpând cu mare primejdie pentru viața sa, după ce și-a pierdut toți caii, abia a ajuns în Moldova pe jos, ducând de căpăstru o mârțoagă, pe care călărea soția
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
necesar și turmentat, a căzut între mese. Unul din noianii partizani ai marelui han a găsit prilejul să se răzbune și l-a ucis. La auzul acestei știri, Nogai, ca bunic, a trimis o puternică armată, a prădat Caffa, a nimicit mulți locuitori creștini, a luat în robie pe toți negustorii musulmani, alani și genovezi, și, după ce le-a confiscat bogățiile, a dat foc orașului. Aceeași soartă au avut-o, tot în anul 1298, și orașele Saru-Kerman, Kârkleri, Cherci și altele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
culme. Adunându-și toate rezervele sale de oameni, el a ordonat intrarea în campanie contra lui Nogai, în preajma iernii. În decembrie 1299, când Nogai se afla încă la Sudak, marele han apăru cu oștile sale pe Nipru. Marele emir, care nimicise atâția tătari în toate măcelurile sale, fu nevoit să se prezinte, la ultima sa bătălie, cu trupe inferioare ca număr. Învins la Kukanlâc, cum era și normal, bătrânul emir căută salvarea în fugă. De această dată, însă, norocul l-a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
maramureșan Stanislav, fost voievod de Ung, și pe frații Drag și Dragoș din Bedeu, ambele localități astăzi încorporate la U.R.S.S. Supărat, totuși, de pierderile mari suferite de românii transilvăneni și, mai ales, de pieirea locuitorilor catolici, pe care-i nimiceau schismaticii moldoveni unde-i întâlneau, Carol de Anjou se plânge Vaticanului că supușii „catolici au avut de suferit tot felul de maltratări din partea schismaticilor, tătarilor și păgânilor” (cumani). Probabil că va fi cerut și ajutor bănesc. Papa, însă, nu i-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Podolia, înspre regiunile stăpânite de părintele său. Oastea lituaniană a surprins, a călcat pe rând și a distrus așezările mongole de pe coastele de nord ale Mării Negre, începând de la gurile Donului și terminând cu acelea ale Nistrului și Dunării. Au fost nimiciți atunci mulți oglani mongoli, care îndeplineau funcții de hănișori și baskaki în orașele porturi. Trei din aceștia Katzibei, de la care a rămas denumirea Cociubei, pentru viitoarea Odessa, Dimitrie de la Cetatea Albă sau Brăila și Kadlu-bach din localitatea Gătlăbuca sau Catlabuch
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trimis Hoardei plocoane și daruri multe, prin solii săi Tolbuga și Mocsia, pentru a-l împăca pe noul han, totuși Toktamâș a întreprins o mare campanie de pedepsire a rușilor. Pătrunzând în Moscova, în august 1382, el distruge orașul și nimicește populația, pustiește cetatea și taie până la ultimul luptător aflat în Kremlin. Așa încât, noile pierderi adăugate la cele de la Culicovo au anihilat, pentru zeci de ani forțele rusești. Gândindu-se la o colaborare îndreptată pe viitor contra Moscovei, Toktamâș trimite lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să fugă/ Mărunt, simetric, drept/ Prin firul de pânză;/ Unirea celor două/ Trei, patru/ Pagini, cale albă/ Și Întunecată” (,,Marasme”). În simbolurile negate ale creației se citește pustiirea pe care timpul, În curgerea-i implacabila, o provoacă În ordinea lumii, nimicind sensurile. E de Înțeles, prin urmare, Încercarea poeziei de a aduce cu sine motive ale regenerării, ale vitalității și elanului de Întemeiere: „Puștiul geometric În clepsidra/ Fără vitralii/ Palimpsest./ În conul meu de ceas/ Timpul se vede greu/ Îndur depărtări
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sfinte sau în estul Europei o dată cu înaintarea turcilor, fiindcă în sud-vestul european și-au făcut apariția arabii, în secolul al VIII-lea. Aflați în plină expansiune, începînd cu secolul al VI-lea, arabii, după ce au ocupat tot nordul Africii, au nimicit populațiile locale și s-au instalat, mai ales, în partea de apus, au trecut la cucerirea Peninsulei Iberice pe care au supus-o într-un timp relativ scurt, în afara zonei nord-vestice (Asturia). După aceea, invadatorii au trecut Munții Pirinei și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Eschil. Chiar de la prima întâlnire dintre cor și protagonist, oceanidele observă comportamentul tiranic al noului monarh al zeilor, decis să-i distrugă definitiv pe predecesorii săi înfrânți în luptă : Zeus, în numele legilor noi poruncite,/ domnește de capul său/ și-acum nimicește/ uriașii puternici de dinainte. Prometeu își manifestă încrederea că, în pofida acestei durități, va reuși să-l determine pe cel de sus să-i anuleze condamnarea, fiind unicul deținător al secretului privitor la identitatea posibilului său succesor la cârma Olimpului : Sunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
timpul (sunt îmbătrânită ... nu mai sunt limpede... nu mai dorm bine - II 12). Își caută sprijin în prezența soțului (Am nevoie de el... să-mi dăruiască pacea - III 9), deși simte că-l va tulbura și pe el (l-aș nimici ? I-aș suge sângele și i-aș lua liniștea ? - III 9). Cei din jur descifrează caracterul reginei. Agamemnon observă că ea și-a păstrat violența bizară din tinerețe (Avea și pe vremuri dorințe ciudate și neașteptate răzbunări - II 13), știe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
concep cârmuirea statului duce la opoziția totală între ei. Dion vrea să-l răstoarne cu armele pe Dionis II, căci, așa cum îi explică Heraclid lui Platon, republica lui e un vis minunat, dar vis va rămâne, dacă nu se va nimici tirania lui Dionis (p. 234). Filosoful nu poate concepe un stat care s-ar naște din crimă și violență (p. 234), astfel că nu se alătură răzvrătiților, după cum nu a dorit să-l susțină nici pe tiran. Uciderea lui Dion
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acum lumea nu mai merge la întâmplare, căci totul pare condus de o mână sigură, totul pare să se îndrepte spre un scop precis, anume forța și bunăstarea orașului Delphi (III, p. 77). Amenințarea spartanilor și atenienilor a dispărut, dușmanii nimicindu-se între ei, Delphi a ajuns să dirijeze întregul comerț de când se fac numai plasamente sigure, numai afaceri sigure care sporesc continuu prosperitatea orașului (III, p. 78). Supre mația nu mai e asigurată de forța militară sau de bogăție, ci
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de altă parte, dacă nu se procedează cu precauție, e aproape același lucru dacă ucizi un om sau dacă ucizi o carte bună. Cel ce ucide un om, ucide o ființă rațională, o oglindire a lui Dumnezeu, dar cel ce nimicește o carte bună ucide rațiunea însăși, ucide chipul lui Dumnezeu în germene. Mulți oameni trăiesc pe lume ca niște poveri de prisos, dar cartea bună este sângele unui spirit maiestru...” După alte două secole distanță, John Rușkin afirma că ceea ce
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
rațiunea ce patimi risipesc.” Victor Hugo 351. „Cartea înseamnă libertate.” Victor Hugo 352. „Nimic nu farmecă mai mult decât să întâlnești într-o carte lucruri plăcute care sunt în același timp și lucruri adevărate.” Victor Hugo 353. „Lucrurile mărunte le nimicesc pe cele mari; un dinte biruie un uriaș. Cartea va ucide edificiul.” Victor Hugo 354. „Toate cărțile lui Balzac nu alcătuiesc decât o singură carte vie, luminoasă, adâncă, unde se oglindește întreaga noastră civilizație contemporană.” Victor Hugo 355. „Natura este
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dificultățile vieții concrete, luptă contra erorilor, contra tuturor relelor sau nonvalorilor; luptă, deci, pentru recunoașterea, întronarea și păstrarea în plină lumină a unui sistem de valori, împotriva a tot ce ar putea să-l întunece, să-l degradeze, să-l nimicească; și lupta aceasta se duce întotdeauna prin plantarea sârguincioasă și stăruitoare a valorilor voite pe o cât mai întinsă zonă a spiritualității omenești.” Eugeniu Speranția 803. „Știu o carte minunată, Glăsuind fără-ncetare, Din bătrânii munți, la Mare Despre româneasca
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
proiect solid de reformare administrativ-teritorială a României în toată istoria sa și a lăsat teren liber modificărilor continue. Astfel că observația lui Paul Negulescu, deși emisă la 1934, este valabilă și astăzi: "Politicienii români simt o adevărată voluptate de a nimici opera antecesorilor lor; crezând că fac opere durabile, ei alcătuiesc legi în care nu știi ce să admiri mai întâi: necunoașterea completă a problemelor pe care caută să le soluționeze legea sau inconștiența cu care caută să lovească în nefericitul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
1916 și care antrenează curînd mai mult de 200.000 de muncitori. În sfîrșit, în 1916, situația militară devine și ea catastrofală. Prost echipați, prost comandați, adesea înfometați, soldații ruși au fost aruncați fără menajamente în ofensive disperate, care au nimicit un număr mare de oameni (la începutul lui 1917 existau deja 3 milioane de morți). Astfel, moralul trupelor tinde să scadă în mod îngrijorător. Oamenii dezertează cu sutele de mii, trec de partea dușmanului sau se automutilează pentru a nu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
esteticului vin să redescopere Iașul, bogăția de monumente, într-un plin triumfal al armoniei liniilor, culorilor, mișcărilor, sunetelor, într-un frumos care umple inima de un orgoliu întemeiat. Prin edificiile sale istoria Cetății parcă își ia revanșa asupra barbarilor care nimiceau totul în cale, o compensație târzie dar binevenită și voluptuoasă. Dacă tot e asemănat cu Roma prin numărul de coline, comparația aceasta ar trebui extrapolată și la numărul de monumente pe cap de locuitor. Păstrând proporțiile, amintim o meditație a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]