2,731 matches
-
epopeelor lui Homer. Așa cum scrie el însuși în "Tristia IV 10", Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în Italia de mijloc, la aprox. 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică. Întors la Roma
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
în centru, stabilindu-se, că așezarea fusese întemeiată în sec. X de către niște triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetății sunt alcătuite din valuri înalte și șanțuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuințele nobilimii, negustorilor, meseriașilor, Giuvaiergiilor. De partea cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
ceilalți ierarhi ai bisericii ortodoxe constituiau primul centru de putere al grecilor din sânul statului turc, unul care a reușit să se infiltreaze în structurile de bază ale Imperiului Otoman, atrăgând de partea lor și o bună parte a fostei nobilimi bizantine. Ca rezultat al administrației ecleziastice și fanariote, grecii au atins o culme a influenței lor în secolul al XVIII-lea, perioadă în care s-au dovedit cei mai influenți dintre toate națiunile supuse ale imperiului. În teritoriu însă, situația
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
la care trebuie să renunțe după înfrângerea suferită în "Marele Război Nordic" în fața Suediei și pacea încheiată cu aceasta în Altranstädt 1706, redobândind însă coroana în anul 1709.Grofului Flemming trimisul lui August la curtea poloneză îi reușește să dezbine nobilimea polonă, zădărnicind eforturile papei Innozenz XI, pe prințul "Livio Odescalchi, duce de Bracciano și Ceri" nepotul său sau pe fiul regelui Jan Sobieski, în total erau 12 nobili care candidau pentru tronul Poloniei printre care se număra și candidatul Franței
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
tătari în bătălia de la Podhajce (1698), izbândă care va determina ulterior Imperiul Otoman să semneze "Tratatul de Pace de la Karlovitz" (1699).Ca noul rege ales în Polonia August este sprijinit și sfătuit mai departe de nobilii sași, lucru dezaprobat de nobilimea polono-lituană (Szlachta) aceasta duce la conflict de interese regatul devenind un butoi cu praf de pușcă.Sfatul nobililor polonezi era relativ incapabil de a lua hotărâri prin "Liberum Veto" fiind dezbinat prin interese private diferite, la care se adaugă dificultatea
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
adaugă dificultatea finanțării unor reforme prin greutățile visteriei statului, vistiernic fiind "Jan Jerzy Przebendowski" 1638 - 1729).După războiul nordic August caută să constituie o monarhie absolută prin o serie de arestări, în 1715 / 1716, are loc o revoltă a mici nobilimi poloneze contra regelui, rebelii erau uniți prin "Conferederația din Tarnogrod" fiind conduși de mareșalul Ledóchowski, groful Branicki, și Ludwik Pociej (un prieten de-al lui Petru cel Mare). Armata saxonă a câștigat bătăliile mai importante dar nu i-a reușit
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
și asigurarea succesiunii pe tron a urmașilor regelui. După războiul nordic, Polonia se reface economic are loc un schimb intensiv de mărfuri între regatul Poloniei și Saxonia, comerțul fiind înlesnit prin stabilirea unor taxe vamale, pe piața organizată în Leipzig.Nobilimea poloneză își păstrează privilegiile, fiind astfel imposibil de realizat o centralizare a economiei și finanțelor, până la 20 % din impozite fiind încasată de magnanții polonezi.August cu toate greutățile întâmpinate, după războiul nordic, reușește să-și asigure tronul prin politica sa
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
regatele Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu principiile militare prusace, fiind controlate de guvernul federal. Ipoteza "Sonderweg" punea dificultățile Germaniei din secolul al XX-lea pe seama slăbiciunii bazei politice, legale și economice a noului Imperiu. Nobilimea prusacă posesoare de pământuri, "Junkerii", păstra o parte substanțială a puterii politice din statul unificat. Ipoteza "Sonderweg" a atribuit puterea lor absenței unor realizări revoluționare ale claselor medii, sau ale țărănimii împreună cu muncitorii din orașe, în 1848 și în 1871
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
îl ajute pe împărat cu credință atâta cât se poate împotriva păgânilor" nu a avut rezultatele scontate. La Conciliul de la Clermont din inima Franței, din noiembrie 1095, Urban a ținut o predică plină de pasiune în fața unei audiențe formată din nobilimea și clerul francez. El a cerut acestora să preia controlul Ierusalimului din mâinile musulmanilor. Franța, a afirmat el, era suprapopulată, iar în ținutul Canaanului curgea laptele și mierea. A vorbit despre violența și desfrâul nobililor și a afirmat că soluția
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
sprijinitor al dezvoltării căilor ferate, ceea ce a dus mai apoi la dezvoltarea exporturilor vital. Guvernul a înființat și Banca Pământurilor Țăranilor în 1882 cu scopul finanțării micilor fermieri pentru cumpărarea de terenuri agricole, iar în 1885 a înființat Banca Pământurilor Nobilimii pentru a împiedica executarea ipotecilor asupra moșiilor. Regimul a căutat de asemenea să reformeze armate. Unul dintre cel mai importante motive pentru eliberarea iobagilor a fost acela al facilitării creșterii efectivelor armatei regulate permanente și a efectivelor rezerviștilor. Mai înainte de
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
mulți țărani și fermieri slab echipați (majoritatea aveau doar prăștii și coase), dar plini de entuziasm, s-au adunat sub stindardul lui Huniade. Nucleul armatei acestuia era format dintr-un grup de mercenari cu experiență și câțiva călăreți din rândul nobilimii. În total, Huniade a reușit să adune o armată de aproximativ 25-30 000 oameni. Înainte ca Huniade să adune acest efectiv, armata lui Mehmed (160.000 oameni după estimările vremii, 60 - 70.000 conform studiilor mai recente) a sosit în
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
II-lea. Filip era un războinic tipic macedonean: călăreț pasionat, băutor notoriu, plăcându-i războiul și banchetele. Fiind însă și un geniu diplomatic, un om inteligent și foarte încăpățânat, el reușește să își consolideze tronul prin eliminarea concurenților și supunerea nobilimii răzvrătite. Filip continuă reformele începute de Arhelau, constituindu-și o armată puternică formată din cavalerie și o infanterie compusă din țărani și mici proprietari. Aceștia, înarmați cu lănci lungi de 5 metri sunt organizați în așa-numitele falange. Tot în cadrul
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
și diferite alte luc și parcul de la castelul Betliari la Krasna Horka al conților Andrassy. Alte lucrări de extindere și renovare au fost efectuate în 1822-1828. În această perioadă castelul ajunsese să fie una din cele mai atractive reședințe ale nobilimii din Slovacia, fiind unul din monumentele arhitectonice ale începutului secolului XIX. Jozef Brunswick avea o relație de prietenie cu Ludwig van Beethoven care i-a fost oaspete în palatul Dolna Krupa în intervalul 1797 - 1806. Aici a compus Sonata 14
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
reinstaura în Europa ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției Franceze. Scopul Congresului de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste, și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa. Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea autorităților tradiționale, adică a nobilimii conservatoare și clericale. Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. "Restaurația" consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar "legitimismul" era o teorie monarhică ce considera
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
față în mod onorabil. Pentru a putea guverna provincia intracarpatică, Roland Borșa a numit un vicevoievod din ramura transilvăneană a familiei sale, Ladislau Borșa de Sânmărtin. În timpul său s-a afirmat în Transilvania regimul congregațional, sistem de guvernare impus de nobilimea stăpânitoare de pământuri. Cea dintâi congregație a nobililor ardeleni s-a desfășurat în 1288, în „satul cruciaților” (villa cruciferorum) de lângă Turda. Lipsit de posesiuni în Transilvania, Roland Borșa nu a reușit să își impună autoritatea asupra congregației nobiliare și să
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
drastică a populației Craiovei și la înrăutățirea condițiilor de viață ale țăranilor pe care îi dețineau. După intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, încep disensiunile între Buzești și Mihai. Buzeștii și apropiații lor doreau să elimine complet nobilimea maghiară din Transilvania iar ei să dețină toate posesiunile acestora. Mihai s-a temut de mișcări sociale puternice în Transilvania , unde țăranii români abia așteptau să se răzbune pe nobilii maghiari. De fapt, țăranii începuseră deja să dea foc în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
populație era reprezentată în principal de tătarii din Kazan (bulgari musulmani care adoptaseră lilmba tătară). Unii dintre locuitorii hanatului se considerau "poporeni din Kazan" sau "musulmani din Kazan", fără o altă conotație etnică. Religia de stat a hanatului era islamul. Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
de stat a hanatului era islamul. Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și Shirin. Printre supușii hanului se numărau: ciuvașii, marii, mordovii, tătarii-mișari, urdmurții
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și Shirin. Printre supușii hanului se numărau: ciuvașii, marii, mordovii, tătarii-mișari, urdmurții și bașkirii. Tătarii-mișari sosiseră în zonă în timpul Hoardei de Aur și asimilaseră
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a patru familii importante: Arghin, Barin, Qipchaq și Shirin. Printre supușii hanului se numărau: ciuvașii, marii, mordovii, tătarii-mișari, urdmurții și bașkirii. Tătarii-mișari sosiseră în zonă în timpul Hoardei de Aur și asimilaseră până în cele din
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
în fruntea statului monargi din dinastia bolgară. În ciuda statutului de semiindependență a acestui stat în devenire, fondatorul hanatului este considerat Olug Moxammat. El și-a asumat titlul de han în 1437 sau în 1438, uzurpând tronul Kazanului, se pare cu ajutorul nobilimii locale. Se presupune că finalizarea procesului de transfer a puterii de la conducătorii locali bolgari la dinastia lui Moxammat a fost finalizată de fiul hanului Maxmud în 1445. De-a lungul istoriei sale, hanataul a fost scena unor lupte interne și
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
antidinastice. Hanii au fost înlocuiți de 19 ori în 115 ani. Au fost în total 15 hani, unii dintre ei urcându-se de mai multe ori pe tron. De cele mai multe ori, hanii erau aleși dintre descendenții lui Genghis Han de către nobilimea autogtonă, iar uneori chiar de cetățenii de rând. În timpul domniilor lui Olug Moxammat și a fiului acestuia Maxmud, forțele Kazanului au efectuat raiduri în Cnezatul Moscovei de mai multe ori. țarul Vasili al II-lea, angajat în război cu vărul
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Eruditul Anton Verantius, în jur de 1550, scria că Transilvania „este locuită de o triplă națiune, secuii, ungurii, sașii; aș adăuga totuși și pe români, care, deși îi ajung ușor la număr pe ceilalți, totuși nu au nici o libertate, nici o nobilime, nici un drept al lor, afară de un număr mic, locuind în districtul Hațeg (...) și care, pe vremea lui loan de Hunedoara, (...) au dobândit noblețea, pentru că întotdeauna au luat parte neobosit la lupta împotriva turcilor” (Cf. Maria Holban, „Călători despre Țările Române
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
din cele trei regate are o personalitate morală, posedă un buget porpriu, administrat de un consiliu compus din șefi cutumieri și prezidat de rege. Puterea este importantă, dar este destul de descentralizată, regii trebuind să negocieze cu șefii satelor și cu nobilimea care i-a ales și în același timp să poarte negocieri cu reprezentantul statului francez pentru a obține diverse finanțări. Aceștia obțin anual o donație din partea republicii franceze ce este utilizată pentru a indemniza atât șefii satelor cât și lucrătorii
Wallis și Futuna () [Corola-website/Science/305733_a_307062]
-
mult sau mai puțin democratice ori erau monarhii de facto ale despoților locali, (în care transmiterea ereditară a domniei era mai degrabă o dorință decât o lege acceptată), sau, în cazul special al Spartei, monarhie ereditară, (în care puterea aparținea nobilimii militare și preoțimii). De asemenea, orașele-state grecești aboliseră instituția legării de pământ a țăranilor prin așa-numitele legi "seisachtheia" σεισάχθεια), instituție care s-a mai păstrat multă vreme după aceea în Macedonia. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]