2,252 matches
-
virtuală la alegere, umblând fără efort prin Europa și trecând, să zicem, dintr-o galerie a Luvrului Într-o lojă de la Scala, după cum doreau. După mai multe pagini de asemenea fantezii, ducesa era ucisă În lumea reală, salvând plină de noblețe un copil dintr-un accident de cale ferată, dar se Întorcea la eroul cărții În vis, pentru a-l Înveseli cu o viziune mistic-evoluționistă asupra viitorului umanității și a vieții de după moarte: „Și astfel, o mică scânteie a conștiinței noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i În cele din urmă lui Wilky un sfârșit prematur, În timp ce el și William, care trăiseră Într-o siguranță lipsită de noblețe pe tot timpul conflictului, prosperaseră distingându-se fiecare În domeniul lui. Faptul că Îi ceda lui Bob o parte consistentă din moștenirea lăsată de Alice nu compensa nici pe departe destinul inegal, dar Îi mai liniștea puțin conștiința. Nu ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pentru Alice, probabil că povestea avusese farmec pentru că dădea valoare morții ca idee sau ca aspirație, lucru inexplicabil turmei de rând. Între lucrările lui Fenimore, ea Își avea locul Într-o serie lungă de povestiri despre femei care Își arătau noblețea caracterului renunțând la perspectiva unei fericiri lumești obișnuite. Nu mult după aceea, Îi făcu o vizită lui Fenimore la Oxford, nerăbdător să Îi vorbească depsre admirația lui Alice față de povestire. Avea să fie surprinsă și Încântată, oferind o scuză convenabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de studenți, pozând goală, pour l’ensemble (sau, așa cum ea Însăși se exprima, „pozând la grămadă“), și fugea, dar se Îmbuna și o ierta, iar ea accepta să se mărite cu el, dar, la rugămintea mamei lui, scandalizate, renunța cu noblețe și dispărea, pentru a fi salvată mai târziu de la pierzanie de către Svengali. Totul era evident inspirat din Scènes de la Vie de Bohème și din Dama cu camelii a lui Dumas, după cum Du Maurier Însuși recunoștea candid, cu excepția personajului lui Svengali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
una despre un tată văduv și fiica lui, care țineau mult unul la altul și care se căsătoreau În același timp, după care descopereau că respectivele lor perechi erau de fapt amanți, dar reușeau să Îndrepte o situație neplăcută prin noblețea spiritului și abilitatea purtărilor În societate; cealaltă - dominată de spiritul lui Minny Temple - despre o tânără frumoasă și bogată, care contracta o boală fatală, care amenința să o Împiedice de la a trăi experiența iubirii, și care era exploatată de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său, îi era recunoscătoare, dar și impresionată, căci știam că ar fi cu mult mai plăcut ca în imaginațiile mele cele mai intime. El avea părul închis la culoare, tenul potrivit, statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-a păsat, nu-i așa? N-am nevoie așa de târziu. Păstră o secundă de tăcere, un oftat acceptare a acestui fapt, un sincer regret, și spuse: Rămâi , te rog. Tonul cald, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
țară, lumea bună nu știa cum să mai treacă, în sens opus, granița. Se șoptea că bolșevicii lui Volodea ar căuta să capteze, și aici, prin forță, puterea. Că n-ar fi fost decât pe față subjugați de distincția și noblețea familiilor cu educație. Totuși, ele se repatriaseră cu inima ușoară, pentru că Robin le încredințase cruciala misiune de a-i împlini testamentul. Patrick era vlăstarul unei verișoare, stinsă la capătul unei drame pasionale. Ele îl luaseră pe orfan sub ocrotirea lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreuna, când alta dintre acele arme de foc cu care îi apăreau pe constructori, de sălbăticiuni... Bătrânele doamne suspinau încetișor. Se crease din nou o atmosferă intimă, plăcută. Tartinele. Gheata. Suferința nemeritată, discretă și digerată. Viața ca un puseu de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebue în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se pue deasupra peste tot, Să aibă pentru toate adânc și greu dispreț, Hrănind a lui viață din sute de vieți. A nu-ți ține cuvântul când nu-ți vine-ndemînă A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
după ce absolvise cursurile În capitală, locuind toți acei ani, În casa colonelului Argintescu. Casă mare și deschisă, cu majordom, menajere și slugi, cu pian la care concertau artiștii În vogă ai Bucureștiului, lume din marea societate, automobil la scară, falsă noblețe, mofturi, principii, erudiții, filosofie, istorie și bani, abonamente la operă, la teatre și cinematografe selecte, plimbări cu trăsuri luxoase pe bulevard și deseori la șosea cu tot ce presupuneau acestea.... Casă, rămasă În grija unei nepoate de văr, retardată și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o mare tulburare i se Întipărea pe fața-i bărbătească: Ține minte bine hainele acestea! Sunt Împletite de Viorița, mămica ta bună! Multe apăruseră Între timp, chiar și o „surioară” care Îl oripila cu scâncetele ei de răsfățată, recunoscută cu noblețe de Victor Olaru la Sfatul Popular și botezată cu numele frumos dat moldovencelor de ieri și de azi, Mălina-Mălinița, Întru pomenirea unei prime iubiri de soldat. Va, nu realizase trecerea de la o mamă la cealaltă și deocamdată, nici nu putea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
argumentele solide ale celor cu haine lungi, din piele de câine, pe sub care adesea se zărea Întâmplător sau nu și țeava câte unui pistol: Domnu’ Olaru, vă privesc și mi dau seama că sunteți un om elevat și că Înțelegeți noblețea scopului nostru comun, deci pot să vă spun „tovarășe” și să afirm la modul cinstit că sunteți o victimă a vechiului regim burghezomoșieresc, care v-a adus În situația de a fi Înscris aici În evidențele noastre ca un meseriaș
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu mi se mărturisească“, zicea adesea, intimidându-și victima de la primul gest. Era un bărbat înalt și masiv, cu o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
d’Aurevilly și Baudelaire, o „instituție vagă, eternă”, un stil „atemporal”, un fel de genotip occidental, un ideal de umanitate. O utopie, decretează dandylogia contemporană. Iar dandy-i Înșiși nu pregetă să Își găsească rădăcini mitice, genealogii ilustre, „certificate de noblețe”. Alcibiade sau coada tăiatătc "Alcibiade sau coada tăiată" Întortocheata poveste a dandysmului ar putea Începe, după unii, cu Alcibiade, frumosul discipol al lui Socrate, și cu acea coadă tăiată a câinelui. Despre nobilul atenian, istoricii (Xenofon mai ales) nu vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui suflet „neaderent la realitate”2. Cu o impecabilă documentare, Adrian Marino reușește să reconstituie ceea ce se ascunde În spatele instantaneului fotografic. Iar rezultatul pare descins din cel mai autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se numără Însuși Brummell, cu opusculul deja pomenit. Dacă despre frizuri nu suflă nici un cuvânt, În schimb dezvoltă o Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau, din nou, Byron. Yarmouth, Byron, Sheridan și atâția alții În vremea aceea, faimoși În toate cele - cu toții au fost dandy, dar și ceva În plus. Pe când Brummell n-a avut ceea ce la unii era pasiune sau geniu, la alții noblețe a sângelui sau o imensă avere. El a câștigat tocmai datorită acestei sărăcii: căci, redus la singura formă care-l distingea, s-a ridicat la rangul unui principiu - el a fost dandysmul Însuși. V Însă lucrul acesta nu e numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cheltuieli, astfel că viața lui și-a mai păstrat o anumită strălucire Încă multă vreme. Ducele și ducesa de York, de care se apropiase mai strâns după ruptura cu prințul de Wales, dl Chamberlayne și mulți alții au venit cu noblețe - atunci și mai târziu - În ajutorul nefericitului Frumos, dovedind astfel, mai grăitor ca oricând, forța impresiei pe care o lăsase asupra tuturor celor care l-au cunoscut. A fost susținut de oamenii pe care Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar trebui să judece capacitățile oamenilor când le oferă de lucru, le ignoră vocația, cred ei oare că au făcut mult pentru aceștia? Timpul petrecut de Brummell la Caen a fost una dintre cele mai lungi etape din viața sa. Noblețea acestui oraș a dovedit, prin felul În care l-a primit, prin considerația cu care l-a Înconjurat, că strămoșii englezilor erau normanzi. Toate acestea i-au putut Îndulci, dar nu risipi neliniștile care i-au sfâșiat ultimele zile. Dl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai bine: Sporirea grației și gustului În toate câte sunt ale noastre și ne Înconjoară. Sau, poate Într-un mod mai logic: Știința de a-ți onora averea. După spusele onorabilului nostru prieten, E. de G., s-ar putea afirma: Noblețea transpusă În lumea lucrurilor. Conform lui T.-P. Smith: Viața elegantă este principiul fertilizator al invenției. Ascultându-l pe dl Jacotot, un tratat privitor la viața elegantă este inutil atâta vreme cât Îl găsim În Întregime În Telemah. (A se vedea Constitution
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de șarlatanismul imperial. Coborându-l din vârful piedestalului, vrăjmașii i-au sporit prestigiul. Despuiat de Însemnele regalității, Napoleon devine imens: simbolul secolului său, o minte pentru viitor. Individul puternic este Întotdeauna simplu și calm. Din moment ce două livre de titluri de noblețe nu mai pot Înlocui totul, din momentul În care fiul nelegitim al unui vilegiaturist milionar și un om talentat au aceleași drepturi ca și fiul unui conte, e limpede că singurul lucru care ne deosebește este valoarea noastră intrinsecă. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
animale. Același lucru se poate spune despre viața elegantă, unde un singur scaun va da tonul unei Întregi suite de piese de mobilier, așa cum pintenul lasă să se presupună existența unui cal. O anumită toaletă anunță o anumită sferă de noblețe și de bun gust. Fiecare avere Își are propria bază și propriul vârf. Niciodată un Georges Cuvier al eleganței nu va risca să facă judecăți eronate: el Îți va putea spune câte zerouri trebuie să aibă cifra care exprimă veniturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu emfază, cu insolență, dar și cu un ușor surâs pe buze. Nu dorește să fie luat cu totul În serios. Dar pe un plan mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și grandoarea umană ale lui Baudelaire vin, În mare măsură, din oroarea sa de a lăsa lucrurile să decurgă pur și simplu. Lipsa de vlagă, abandonul, destinderea Îi par greșeli de neiertat. Trebuie să te Înfrânezi, să te stăpânești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
donnez-moi la force et le courage De contempler mon cœur et mon corps sans dégoût2 ar trebui să fie de Racine și sunt de Baudelaire. Am În fața ochilor, În timp ce scriu, o fotografie a domnului de Montesquiou, ce reproduce frumusețea desăvârșită, noblețea meditativă a chipului său. Pe această frunte Încadrată de bucle ușoare, precum cele ale statuilor grecești, ce au același farmec dezinvolt și plin de strălucire, ai vrea parcă să vezi „divina cunună de lauri a sufletelor surghiunite”. Sub fotografie, poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Îndrăznelile „excentricității”. Dacă toți au știut să vorbească despre durere este pentru că, În disperarea că n-o vor depăși vreodată altfel decât prin ușuratice parodii, ei simțeau, În mod instinctiv, că ea rămâne singura lor scuză și adevărata lor noblețe. De aceea, moștenirea romantismului nu este preluată de Hugo, pair al Franței, ci de Baudelaire și Lacenaire, poeți ai crimei. „Totul În lumea asta miroase a crimă, spune Baudelaire, ziarele, zidurile și chipul omului”. Dar atunci, această crimă, lege a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]