2,009 matches
-
a doua oară jurământul de fidelitate împăratului și i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții acestuia din urmă. La începutul anului 1176, împăratul a întreprins o expediție în posesiunile seldjiukizilor. După ce a reconstruit cetățile Dorylaion și Sublaion, el a ordonat oștirii să înainteze spre Iconion. La 17 septembrie, uriașa armată a lui Manuel a trecut pe lângă ruinele castelului Myriokephalon, îndreptându-se spre est pe drumuri montane. Coloana, care includea un comvoi mare, ce transporta provizii și tehnica de asediu, se întinsese
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
și cele mai bune unități de cavalerie grea grecească. detașamentele din frunte erau conduse de Ioan și AndronicAngelos, precum și de unul dintre cei mai norocoși generali ai basileului, viteazul Andronic Lapardas. Spatele era acoperit de Marele Duce Contostepfanos. La amiază, oștirea a ajuns la psul Myriokepfalon. Împăratul, mizând pe frica turcilor față de o armată atât de puternică, nu s-a îngrijit cum se cuvine de operațiunile de recunoaștere. Și iată că, absolut pe neașteptate, de pe culmile stâncilor din jur, din ambuscade
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
intrat cu bărbăție în luptă. Turcii au tăiat armata lui Manuel în trei părți. Contostephanos a izbutit să întoarcă înapoi ariergarda, care a ocupat poziții în câmpia din fața intrării în defileu, a reușit să se smulgă din încercuire și avangarda oștirii sub comanda lui Lapardas. Însă grosul armatei, unitățile de elită, mercenarii, garda, statul major și un număr imens de servanți neînarmați ai convoiului și ai mașinilor au fost supuși masacrului în trecătoarea îngustă, în care nici măcar aranjarea trupelor în ordine
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
arunca Balduin în atacuri disperate cuirasierii occidentali-aproape toți mercenarii au căzut, împreună cu comandantul lor, sub ploaia de săgeți. În zadar însuși Manuel îi chema cu voce puternică în jurul drapelului său pe Kataphrakți-în învălmășeală se pierduseră toate firele de conducere a oștirii care pierea. Și iată, cădea de săgeata persană boul, iar alături de el își dădea sufletul și cel ce-l mîna. Cal și călăreț se prăbușeau împreună la pământ...Sângele era amestecat cu sânge, sângele oamenilor cu sângele dobitoacelor" (cf. Choniates
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
rebelii anulaseră impozitele mari, introduse de împărat.Pomenindu-se într-o situație fără ieșire, Andronic II a acceptat. În curând, între răzvrătiți au apărut disensiuni, în urma cărora Syrgiannes, cu forțt impunătoare, s-a întors la Constantinoopol. Punându-și nădejdea în oștirea transfugului, Andronic cel Bătrân a prins curaj și a refuzat să respecte condițiile păcii încheiate cu nepotul său. Însă, în primăvara anului 1322, împăratul pierduse deja aproape toată Tracia și Macedonia. Paleologul cel Tânăr a pus mîna și pe Thessalonic
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
ușuratic și, atunci, acesta a condus trupele subordonate lui spre Constantinopol. Locuitorii capitalei și au arătat atât de clar lipsa lor de dorință de a le permite răzvrătiților să intre în oraș, încât Andronic III a bătut în retragere. Între oștirile celor doi împărați au reînceput ciocnirile. Împărații făceau schimb de invective-cel tânăr zicea că bunicul său nu este în stare să apere țara de dușmani, iar cel bătrân se revolta că este nevoit să aibă de-a face cu un
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
el și Cantacuzini-Ioan și mama acestuia, Theodora. Peste un an după luarea puterii, Basileul a plecat la Răsărit, ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în Asia Mică, oștirea lui Andronic III a fost zdrobită. Ce-i drept, la înapoiere, împăratul a reușit să se consolideze pe insula Chios. Criza financiară era mai gravă ca oricând, iar valoarea Hyperperului se diminuase în anii războiului civil. Totodată, noua conducere efectua
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
an după luarea puterii, în 1329, Basileul a plecat la Răsărit cu o forță de 2000 de oameni ca să salveze Niceea, care era asediată de turcii emirului otoman Orkhan. La 10 iunie 1329, în bătălia de la Philocrene, în Asia Mică, oștirea lui Andronic III a fost zdrobită. Ce-i drept, la înapoiere, împăratul a reușit să se consolideze pe insula Chios. La 2 martie 1331, Orkhan a cucerit orașul care, cu două generații mai devreme,era încă centrul lumii bizantine. Nicomedia
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
în componența statului Asăneștilor, a continuat și în ultimul deceniu al secolului al XII-lea. Dar, armata bizantină era din ce în ce mai slăbită, aprovizionarea cu alimente lăsa de dorit, iar soldele nu se mai plăteau cu regularitate. Constantin Aspictes, pus în fruntea oștirii care urma să lupte cu vlahii în 1190, s-a plâns împotriva unor astfel de neajunsuri, ceea ce a atras mânia împăratului, astfel că generalul a fost orbit și destituit. Campania s-a încheiat, din nou, cu insucces pentru bizantini. În
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
se împotmolise în disensiunile dintre emirii săi, iar cel mai înzestrat conducător al musulmanilor, Salah al-Din, stăpânitorul Egiptului, era ocupat până peste cap cu cruciații. La 5 iulie 1187, în bătălia de pe malul lacului Tiberiada au fost, practic, complet distruse oștirile regelui Ierusalimului. La scurt timp după aceasta, Salah al Din a pus stăpânire pe Ierusalim. Așa s a ajuns la cea de a treia cruciadă. Europa aduna în grabă voluntari sub drapelul celei ce a fost numita de istorici Cruciada
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
a oferit-o lui Guy de Lusignan, regele titular al Ierusalimului. În timpul acesta, Isaac II continua să lupte în Tracia. În primăvara anului 1195, basileul a pornit, în fruntea unei armate puternice, într-o nouă expediție împotriva bulgarilor. Întrecându-și oștirea în marș, Isaac II a primit, pe neașteptate, o știre alarmantă: la popas, în Cypsela, dregătorii săi i-au răsculat pe soldați și l-au proclamat împărat pe Alexios, fratele mai mare al basileului. La mijlocul lui aprilie, Isaac II s-
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
au fost arestați sub acuzația de propagandă revoluționară și au fost duși la București. La București s-a asociat cu Constantin Lecca și în anul 1850 a executat diferite comenzi cum a fost, printre altele, pictarea stemei țării pe drapelele oștirii Țării Românești. Atelierul lor a început să prospere, drept pentru care au angajat și un ajutor care a devenit ulterior asociat, poleitorul din Câmpulung, Barbu Stănescu. Funcționarea atelierului în această perioadă s-a desfășurat în condițiile unei aspre cenzuri guvernamentale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din vremea lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus. O altă denumire elenă folosită în timpul romanilor era Arethusa. Josephus Flavius amintește ca în „Antichitățile iudaice” că în acest loc, nu departe de Gazara si Joppe (Jaffa) au avut loc lupte dintre oștiri ale regelui Iudeei, Yohanan Hurkanos I și cele ale regelui seleucid Antiochus al VII-lea Euergetes Sidetes. Regele Alexandru Ianai a întărit cetatea, dar ea a fost totuși luată temporar de regele seleucid Antiohus al XII-lea Dionysus în timpul campaniei
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Hakim Yahya, ar fi fost otrăvit, poate drept răzbunare după ce a sprijinit lupta regelui polon Kazimir Jagiello împotriva oștilor lui Ahmed Han, noul conducător al Hoardei de Aur. După moartea lui Hadji Ghirai, Crimeea a fost scurt timp ocupată de oștiri ale Hoardei de Aur și a fost scena unor conflicte pentru putere între fiii săi, mai ales Nurdevlet și Mengli. Cronica contemporană a lui Długosz îl apreciază pe Hadji Ghirai I ca pe o persoană cu valori personale și un
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
distrugerea regatului evreiesc de către Babilon în 586 î.Hr. și baza pentru întoarcerea acestora din exil. Solomon îl pedepsește cu moartea, potrivit legii, pe uzurpatorul tronului care recidivează, Adonia, pe ucigașul Ioab (care vărsase sânge fără temei, omorând pe Abner, căpetenia oștirii lui Israel și pe Amasa, căpetenia oștirii lui Iuda, în timp de pace) și pe Șimei, care rostise mari blesteme împotriva lui David (infracțiune pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea) și care nesocotește jurământul făcut de el Domnului și
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
î.Hr. și baza pentru întoarcerea acestora din exil. Solomon îl pedepsește cu moartea, potrivit legii, pe uzurpatorul tronului care recidivează, Adonia, pe ucigașul Ioab (care vărsase sânge fără temei, omorând pe Abner, căpetenia oștirii lui Israel și pe Amasa, căpetenia oștirii lui Iuda, în timp de pace) și pe Șimei, care rostise mari blesteme împotriva lui David (infracțiune pentru care era prevăzută pedeapsa cu moartea) și care nesocotește jurământul făcut de el Domnului și porunca lui Solomon de a nu părăsi
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
este o oștire din Antichitate, care a fost activă între secolele al X-lea î.e.n. și al II-lea e.n., a triburilor dacilor care locuiau în nordul Balcanilor, în regiunea numită Dacia, care este astăzi în cea mare parte teritorii ale României. dobândește
Armata dacică () [Corola-website/Science/323646_a_324975]
-
singur complex arhitectonic, sub acelaș acoperiș, din porunca reginei Melisanda, soția lui Foulques de Anjou, al treilea rege cruciat al Ierusalimului. Noua biserică a fost inaugurată la 15 iulie 1149, la aniversarea a 58 de ani de la cucerirea orașului de către oștirile catolice. și mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi; biserica actuală e reconstrucția care datează din 1810, după ce în dimineața zilei de 30 septembrie 1808 a fost mistuită de un incendiu. Au fost distruse camerele
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
pomelnicul ctitorilor, incizat pe bârnele pereților. Datele din pisanie sunt completate de două însemnări pe un Apostol tipărit la București în 1774, mai întâi despre evenimentele ce frământau locuitorii din zonă: "„La anu 1849, pre când prințipatu era plin de oștirile rusești și turcești, s-au mai liniștit pacea în prințipatu Valahiei, puindu-se domn Țării Rumânești Barbul Dimitrie Știrbei voivod. Și am scris eu, să să țină minte. Dimitrie zugrav ot satu Roata de Jos”", apoi despre zugrăveala bisericii: "„Sfânta
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858). În 1854 era marele vornic. În 1858, după ce Războiul
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
numai câțiva Jidani au luat parte ca soldați voluntari, dar colonelul Cantili Grigore observând că, toți acești Jidani, se strecurase ca garde la putinele cu brânză, făcute ofrandă armatei de către marii proprietari Moldoveni, precum și pe la diferitele depozite de alimente ale oștirii, a dat ordin ca imediat, să fie înlocuiți și trecuți la front. Drept consecință s'a văzut că, pe situația de a doua zi, toți acești Jidani au fost dați ca „dispăruți", poziție în care au fost ținuți până la încheierea
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
primii ofițeri români îmbrăcați în noua uniforma a armatei. Ei au fost boieri și feciori de boieri primiți în corpul de comandă după "sămuirea (măsura) rangurilor boierești pe care le-au avut". Printre cei dintâi care au alergat sub steagurile oștirii românești s-au remarcat Nicolae Bălcescu, Vasile Cârlova, Nicolae Șonțu (tatăl eroului Gheorghe Șonțu), Cristian Tell, Cezar Boliac, Teodor Balș, Nicolae Mavrocordat, Ioan Cuza (tatăl domnitorului Alexandru Ioan Cuza) și nu în ultimul rând frații Golescu - Radu, Nicolae și Alexandru
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
lor”. După manifestarea de la Islaz, văzând că nu mai are sprijinul armatei, prințul Bibescu a fost nevoit să accepte formarea Guvernului Provizoriu din care vor face parte pe lângă Radu Golescu și Alexandru și Nicolae Golescu. Prin Ordinul de Zi pe Oștire numărul 30 din 22 Iunie 1848, maiorul Radu Golescu este avansat la gradul de colonel și este numit comandantul Regimentului 2 . La 13 Septembrie 1848, Colonelul Radu Golescu - Comandantul Regimentului 2 și comandant al garnizoanei București, primește ordin să concentreze
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
pe dedesupt un tunel ce iese către turnul-poartă, indiciile despre finalitatea construcției ca formă și estetică a ei, ramân necunoscute. Din cauză că fortificațiile nu au fost cu adevărat terminate niciodată, a determinat ca în anul 1529 cetatea să fie cucerită de oștirea lui Ioan Zapolya, ocazie în care mulți localnici au fost trași în țeapă. În același an, având sprijinul Sibiului, cetatea a fost recucerită de către localnici. În anul 1658 cu ocazia unui asediu turcesc, cetatea a rezistat, nefiind cucerită. Cu prilejul
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
temporar, fiind ocupată de longobarzi după un asediu de trei ani. Alboin și-a îndreptat apoi atenția asupra Toscanei. Între timp, au apărut semne de fracționalism în tabăra susținătorilor săi și a început să se manifeste diminuarea controlului central asupra oștirii. Alboin a murit asasinat în 28 iunie 572 de membrii unei conspirații inițiate de bizantini și duse la îndeplinire de soția lui Alboin, Rosamunda, fiica regelui gepid pe care Alboin îl ucisese cu cîțiva ani mai înainte. Deși Alboin dispărea
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]