16,610 matches
-
de departe cel numit M... Există anumite secrete care nu trebuie divulgate, există nume care înseamnă ceva pentru cei apropiați și pentru vecini; prin urmare, voi acoperi cu mantia anonimatului identitatea omului cunoscut ca M... Este suficient să-i spunem Oțel, pentru că asta era porecla cuiva care-l cunoștea bine. Pe vremea aceea, Oțel era coleg de cameră cu un tip pe nume L... Mai tîrziu, mult mai târziu, L... avea să fie supranumit de anumite persoane Gentleman Jax; pentru folosul
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
nume care înseamnă ceva pentru cei apropiați și pentru vecini; prin urmare, voi acoperi cu mantia anonimatului identitatea omului cunoscut ca M... Este suficient să-i spunem Oțel, pentru că asta era porecla cuiva care-l cunoștea bine. Pe vremea aceea, Oțel era coleg de cameră cu un tip pe nume L... Mai tîrziu, mult mai târziu, L... avea să fie supranumit de anumite persoane Gentleman Jax; pentru folosul acestei istorii, îl vom numi și noi Gentleman Jax, sau pur și simplu
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
mult mai târziu, L... avea să fie supranumit de anumite persoane Gentleman Jax; pentru folosul acestei istorii, îl vom numi și noi Gentleman Jax, sau pur și simplu Jax. În privința realizărilor școlare și sportive, Jax nu era întrecut decît de Oțel, iar ei doi erau cei mai buni dintre toți. Fuseseră colegi de cameră în anul care trecuse și acum se întorseseră în cabina lor ca să stea cu burta-n sus și să se lăfăie în neașteptata luxură a noilor efecte
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
să se lăfăie în neașteptata luxură a noilor efecte, ca să soarbă cafea decofeinizată, numită kafea și să fumeze țigările denicotinizate din rația reglementară, numite Denikcig de către producător și poreclite gîtuielnițe sau spărgătoare de plămîni. „Pasează-mi o gîtuielniță, Jax”, zise Oțel stînd tolănit cu mîinile sub cap și visînd la ce-l mai aștepta în magazia de efecte, acum, că va avea curînd cămila lui. „Au!”, icni cînd pachetul îl lovi în ochi. Luă o țigară, o bătu ușor de perete
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
bătu ușor de perete pînă cînd se aprinse, apoi trase pînă-n rărunchi fumul refrișant. „Încă nu pot să cred”, mormăi cu țigara în gură. „Cu toate astea e destul de adevărat, pe Mrddl”, zîmbi Jax, „Sîntem absolvenți. Aruncă-mi pachetul înapoi”. Oțel se conformă, dar cu atîta entuziasm încît pachetul se lovi de zid, toate țigările se aprinseră și totul deveni o flacără. Un pahar cu apă stinse conflagrația; în timp ce focul pierea spasmodic, o lumină roșie se aprinse pe ecranul de apel
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
entuziasm încît pachetul se lovi de zid, toate țigările se aprinseră și totul deveni o flacără. Un pahar cu apă stinse conflagrația; în timp ce focul pierea spasmodic, o lumină roșie se aprinse pe ecranul de apel. „Mesaj de prioritate mare”, zise Oțel printre dinți, apăsînd butonul de recepție. Amîndoi tinerii zvîcniră în poziție de drepți, deoarece ecranul se umplu cu chipul de fier al Colonelului von Thorax. „M..., L..., în biroul meu, în doi timpi și trei mișcări”. Cuvintele se desprinseră ca
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
se desprinseră ca niște bucăți de plumb de pe buzele Colonelului. Ce putea să însemne asta? „Ce-o fi însemnînd asta?”... întrebă Jax, în timp ce veneau în jos cu căzășuta, avînd o accelerație apropiată de cea gravitațională. „Vom afla destul de repede”, spuse Oțel culegîndu-se de pe podea și apăsînd butonul de apel de la ușa bătrînului. Acționată de un mecanism ascuns, ușa se deschise larg; nu fără oarecare înfiorare, intrară. Hait, asta ce mai era? Colonelul se uita la ei și zîmbea, cu o expresie
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
se închegase brusc în fața lor la atingerea unui alt buton, imaginea unui spacișător nemaivăzut. Nava era zveltă ca un pește-spadă, cu aripioare fine ca de pasăre, solidă ca o balenă și înarmată pînă-n dinți ca un aligator. „Sfinte Kolon”, oftă Oțel, zguduit, „asta-i ceea ce numesc eu o Rachetă”. „Unii preferă s-o numească Indefectibilul”, spuse, nu fără umor, Colonelul. „E chiar ea? Am auzit cîte ceva, dar...”. „Ați auzit foarte puține, fiindcă pe pruncul ăsta l-am ținut bine înfășat
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Fitzroy de putere dublă, care le fac pe cele vechi să arate ca niște pistoale de jucărie. Și ce-i mai bun am lăsat în urmă...”. „Nimic nu poate fi mai bun decît ceea ce deja ne-ați spus”, îl întrerupse Oțel. „Așa crezi tu”, rîse Colonelul, de fapt scoțînd un sunet de oțel sfîșiat, nu lipsit de oarecare afecțiune. „Vestea cea mare e că tu, M..., vei fi Căpitan al acestui supercuirasat spațial, iar norocosul L..., Mecanic Șef”. „Norocosul L... ar
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ca niște pistoale de jucărie. Și ce-i mai bun am lăsat în urmă...”. „Nimic nu poate fi mai bun decît ceea ce deja ne-ați spus”, îl întrerupse Oțel. „Așa crezi tu”, rîse Colonelul, de fapt scoțînd un sunet de oțel sfîșiat, nu lipsit de oarecare afecțiune. „Vestea cea mare e că tu, M..., vei fi Căpitan al acestui supercuirasat spațial, iar norocosul L..., Mecanic Șef”. „Norocosul L... ar fi fost mult mai fericit dacă era Căpitan, și nu regele căldărilor
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
complet automatizat, continuă Colonelul, așa încît poate zbura cu un echipaj de numai două persoane. Dar trebuie să vă previn că nava are la bord echipament experimental, deci echipajul trebuie să fie compus din voluntari...”. „Mă ofer eu voluntar!”, strigă Oțel. „Eu mă duc la closet”, zise Jax ridicîndu-se și așezîndu-se fulgerător la loc cînd dezintegratorul Colonelului părăsi tocul. „Ha, ha, a fost o glumă. Sînt voluntar și eu, bineînțeles”: „Știam că pot conta pe voi, băieți! CCC crește bărbați. Și
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
pot conta pe voi, băieți! CCC crește bărbați. Și cămile, desigur. Iată ce aveți de făcut. Mîine, la ora 0304, veți brăzda eterul la bordul Indefectibilului, îndreptîndu-vă spre Cygnus. În direcția unei anumite planete”. „Dați-mi voie să ghicesc”, scrîșni Oțel. „Nu cumva intenționați să ne trimiteți pe Biru-2, planeta înțesată de larșnici?”. „Ba da. Acolo e baza principală a larșnicilor, sediul rețelei de trafic și tripouri, locul unde își desfac marfa proxeneții și se tipăresc banii falși. Locul distileriilor de
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
baza principală a larșnicilor, sediul rețelei de trafic și tripouri, locul unde își desfac marfa proxeneții și se tipăresc banii falși. Locul distileriilor de flnnx, bîrlogul hoardelor de pirați”. „Dacă vrei cu adevărat aventură, asta a așa ceva sună!”, se strîmbă Oțel. „Nu veți arde gazul de pomană”, fu de acord Colonelul. „Dacă aș fi mai tînăr și aș avea mai puține proteze, ăsta ar fi genul de ocazie pe care n-aș scăpa-o...”. „Ați putea fi Mecanic Șef”, sugeră Jax
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
puține proteze, ăsta ar fi genul de ocazie pe care n-aș scăpa-o...”. „Ați putea fi Mecanic Șef”, sugeră Jax. „Gura!”, spuse Colonelul cu voce joasă. „Mult noroc gentlemen, onoarea CCC-ului călărește cu voi”. „Pe cămile?”, se interesă Oțel. „Hm, poate data viitoare. Acum sînt, eee, probleme de ajustare. Am mai pierdut încă patru absolvenți. Poate că vom schimba chiar animalele, CDC, să zicem”. „Asta înseamnă dromaderi de luptă?”. „Sau asta, sau dalmațieni. Sau dugongi. Dar asta nu-i
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
colosalul Indefectibil se azvîrli în spațiu. Motoarele Mac-Pherson turnară uruind quintilioane de ergi în reactor, pînă cînd nava se află în siguranță, în afara cîmpului gravitațional. Jax trudi în sala mașinilor, lopătînd transvestitul radioactiv în gura hrăpăreață a cuptorului pînă cînd Oțel îi făcu semn de pe puntea de comandă că sosise timpul comutării. Și comutară pe înghițitorul de spațiu, propulsorul Kelly; marea navă țîșni spre stele cu de șapte ori viteza luminii. De vreme ce totul era automatizat, Jax se învioră în revigorator, în timp ce
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
de spațiu, propulsorul Kelly; marea navă țîșni spre stele cu de șapte ori viteza luminii. De vreme ce totul era automatizat, Jax se învioră în revigorator, în timp ce hainele-i erau spălate în spălător, apoi urcă pe puntea de comandă. „Într-adevăr”, zise Oțel ridicînd din sprîncene, „nu mi-aș fi închipuit că vei apărea în fustanelă și ciorapi ecosez”. „Altceva curat nu mai am. Spălătorul mi-a dizolvat restul de haine”. „Nu-ți face griji. Să-și facă larșinicii de pe Biru-2. Vom intra
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
fracțiune de milisecundă, puternicele sonare spațiale și superradare localizară nava invadatoare și emiseră semnalul secret, așteptînd răspunsul care să o confirme ca una de-a lor. „Le trimit un semnal ca să-i încurc. Larșnicii ăștia nu sînt prea deștepți”, rîse Oțel. Branșă microfonul pe frecvența interstelară pentru urgențe și scuipă aspru cuvintele: „Agentul X-9 către baza principală. Am avut un schimb de focuri cu o patrulă. Au tras chiar în cărțile cu coduri, dar am salvat jurnalul de bord, ha, ha
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Erau oare morți cei doi buni prieteni? Credeam că n-o să puneți niciodată întrebarea asta. Nedibuite de tehnicienii larșnicilor, cu numai o milisecundă înainte de zdrobirea epavei, două mari și aproape indestructibile armuri spațiale fuseseră ejectate de destinderea unor arcuri de oțel; după un zbor scurt, aterizară înapoia unei spinări de piatră mai ferite, care, printr-un noroc, era chiar locul care ascundea trapa secretă care lăsase să iasă mecaniscoadele, care, după raidul infructuos, se întorceau sub controlul operatorului spurcat la gură
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
băgă de seamă scurta tresărire a acelor indicatoare atunci cînd mecaniscoadele reintrară în tunel, purtînd cu ele o încărcătură cu care nu ieșiseră și ușa masivă se trînti în spatele lor. „Am reușit! Am pătruns în sistemul lor de apărare”, exultă Oțel. „Și asta nu datorită ție, care ai apăsat nenorocitul ăla de buton de invizibilitate”. „Păi, de unde era să știu?”, se apără Jax. „Orișicît, nu mai avem navă, dar avem elementul surpriză. Ei nu știu că noi sîntem aici, în vreme ce noi
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ăla de buton de invizibilitate”. „Păi, de unde era să știu?”, se apără Jax. „Orișicît, nu mai avem navă, dar avem elementul surpriză. Ei nu știu că noi sîntem aici, în vreme ce noi știm că ei sînt aici!”. „Bine gîndit. Ssst!”, șuieră Oțel. „Mergi ghemuit, se pare că ajungem la ceva”. Mecaniscoadele clămpănitoare pătrunseră zornăind într-o încăpere enormă, săpată în rocă masivă și plină de felurite mașini ucigașe. Singura ființă omenească, dacă putea fi numit așa, era operatorul larșnic, ale cărui degete
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
acest lăcaș al răului nu existau inocenți. Forțele feroce ale răzbunării lumii civilizate culcau la pămînt tot ce-ntîlneau în cale, întrupate în cei doi băieți care înaintau pe coridoarele infamiei, luptînd pe viață și pe moarte. „Aici e șeful”, mîrîi Oțel în timp ce se apropiau de o ușă imensă, de impătrunzită, placată cu aur, în fața căreia un comando sinucigaș se sinucise sub necruțătorul bici de foc. Lichidară astfel și ultima rezistență și răzbătură în triumf în sala centrală, unde, în fața panoului de
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
sinucise sub necruțătorul bici de foc. Lichidară astfel și ultima rezistență și răzbătură în triumf în sala centrală, unde, în fața panoului de comandă se găsea un singur om, Superlarș însuși, creierul imperiului crimei interstelare. „Ți-a sunat ceasul”, intonă mohorît Oțel, arma sa fiind îndreptată ferm asupra siluetei în robă neagră, purtînd o cască spațială opacă. „Scoate-ți casca, sau ești mort pe loc”. Singurul răspuns fu un mîrîit bălos, plin de furie incipientă; o secundă nesfîrșit de lungă mîinile înmănușate
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
spre cască, o rotiră ușor și o ridicară... „Pe sfîntul nume al Profetului Mrddl!”, icniră la unison cei doi corpsmani, siderați de ceea ce vedeau. „Ei, acum știți și voi”, rînji Superlarșul. „Dar pariez că n-ați bănuit niciodată”. „Dumneavoastră!!!”, șopti Oțel spărgînd tăcerea înghețată. „Dumneavoastră! Dumneavoastră! TU!!!”. „Da, eu, Colonel von Thorax, Comandant al CCC. Nu m-ați suspectat niciodată și chestia asta m-a distrat întotdeauna”. „Dar...”, bîigui Jax, „de ce?”. „De ce? Răspunsul e evident pentru oricine nu e un porc
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
mai reprezinte un pericol. Desigur, sînt și unii care răzbesc, indiferent cît de amară li se face viața - fiecare generație își are supermasochiștii ei - dar există ac și de cojocul lor”. Cum ar fi trimiterea în misiuni sinucigașe?”, întrebă retoric Oțel. „E o metodă bună”. „Dar de data asta n-a mers! Spune-ți rugăciunea, larșnic murdar, în curînd îți vei întîlni Creatorul!”. „Creatorul!? Rugăciunea!? V-ați ieșit din minți, toți larșnicii sînt atei pînă la capăt”. Și apoi veni sfîrșitul
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
îți vei întîlni Creatorul!”. „Creatorul!? Rugăciunea!? V-ați ieșit din minți, toți larșnicii sînt atei pînă la capăt”. Și apoi veni sfîrșitul, într-un nor strălucitor de vapori, cu cuvintele-i ticăloase pe buze, un sfîrșit binemeritat. „Și acum?”, întrebă Oțel. „Și acum, asta!”, răspunse Jax, zburîndu-i arma din mînă și încremenindu-l cu raza unui paralizator. „Nu vor mai fi locuri doi bune pentru mine - în sala mașinilor, cu tine pe punte. De aici încolo e jocul meu”. „Ai înnebunit
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]