8,125 matches
-
importanță, am spus. Nu-mi pasă că e un joc. Cu o femeie precum Keiko Kataoka, orice bărbat ar face orice pentru a o face fericită. I-am promis că o să ascult toată povestea de la tine. — Da? Dar sunt prea obosit. Dacă vorbesc prea mult, ajung să mă detest. Ai găsit răspunsul În legătură cu urechea lui Van Gogh? Dacă Îmi spui răspunsul, sunt de acord să ne mai Întâlnim o dată. — Am aflat răspunsul, am spus. — Perfect. Spune-mi-l și apoi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mare În asemenea momente. Oricât ar fi fost de mare, oricât ar fi ejaculat de mult, tot jalnic i se părea. În schimb, cel mai bine se distra la vederea unor lesbiene perverse, asta Îl excita cel mai mult, nu obosea și nu trebuia să facă nici un efort. Dar și ăsta era un cerc vicios. Cu lesbienele nu trebuia să se forțeze să aibă o erecție, cu ele rămânea mereu curat, plăcut la atingere, cu ele nu cădea pradă dezolării, durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi afunda fața În el. Nu era oare același lucru? Așezat pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
festival În toată regula care a durat vreo zece ore, până În zori. Stele sclipeau frumos pe cer, dar era foarte frig. Un grup de berberi tineri și frumoși o Înconjurase pe Reiko. În viața mea n-am fost atât de obosit ca atunci. Ne-am Întors la hotel. De fapt, nici nu se putea numi hotel, era o cameră cu patul direct pe pământ. „Ce obosit sunt!, am oftat către Reiko. Și atunci ce crezi că mi-a spus cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu accent de Kansai când m-a avertizat să nu mă apropii de Yazaki? Oare tot ce s-a Întâmplat până acum nu a fost decât o savantă punere În scenă ca să mă transforme Într-un simplu transportator? Eram prea obosit ca să-mi mai pun astfel de Întrebări. Pe lângă asta, vinul care mi se servise În avion așternuse un gol peste creierul meu. Mâncarea și servirea din avion erau ireproșabile și am avut impresia că le Înțeleg pe fetele ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i vorbească Încet, cu o voce incredibil de blândă și reconfortantă. Părea a fi vocea unei persoane dotate cu puteri supranaturale sau vocea Maicii Tereza, care mă făcea și pe mine să mă liniștesc. „Mi-am Închipuit că ești tare obosit și am adus un pic de morfină cu mine. Nimic nu e mai insuportabil decât să nu poți dormi atunci când ești atât de obosit Încât simți că mori de somn“, i-a spus ea Maestrului. A Încălzit morfina Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Tereza, care mă făcea și pe mine să mă liniștesc. „Mi-am Închipuit că ești tare obosit și am adus un pic de morfină cu mine. Nimic nu e mai insuportabil decât să nu poți dormi atunci când ești atât de obosit Încât simți că mori de somn“, i-a spus ea Maestrului. A Încălzit morfina Într-o lingură și i-a făcut o injecție, apoi și-a făcut și ei una. I-am cerut să-mi facă și mie. Maestrul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care orașele și peisajele sunt atât de minunate, În care oamenii, vinurile și mâncărurile sunt atât de senzuale. Am metodele mele prin care am preparat o substanță asemănătoare morfinei“. Am zâmbit cu toții. „E cumplit să nu poți dormi atunci când ești obosit“, spuse Maestrul, „mai ales În cazul nostru, după ce ne-am făcut de cap până la epuizare. Într-o situație ca asta ajungi să te consideri un netrebnic, bun de nimic. Când mi se Întâmplă asta, mereu mă gândesc: ce bine-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-ar putea ca noi să fi recuperat și scrisorile. Nu a fost nevoie să mi se forțeze mîna ca să accept băutura pe care mi-a oferit-o ca să sărbătorim. Era un brandy excelent care trebuia savurat nițel. Dar eram obosit și atunci când ea și monstrul marin mi s-au alăturat pe sofa am simțit că era timpul să plec. Pe vremea aia locuiam într-un apartament mare de pe Fasanenstrasse, un pic mai la sud de Kurfürstendamm și la o aruncătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poate. Isuse, ce știam eu despre asta? Uite la mine, m-am gândit, bărbatul care are o grămadă de copii. Nu o interesează băieții încă. Am ridicat din umeri și am repezit-o: — Spuneți-mi pur și simplu când ați obosit să răspundeți la întrebările astea, doamnă, și n-o să vă mai stau în drum. Sunt sigur că aveți o grămadă de lucruri mai importante de făcut decât să mă ajutați pe mine să vă găsesc fiica. Mă privi țintă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
baie în timp ce ea făcea pipi. Părea cu totul ieșit din comun pentru cineva ca ea să nu fie deloc conștientă în legătură cu un astfel de lucru. Poate că nu-i păsa dacă auzeam sau nu. Nici nu sunt sigur dacă se obosise măcar să închidă ușa de la baie. Când se întoarse în cameră, mi-a cerut pe un ton imperativ încă o țigară. Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Puțină morfină ca să te ajute să dormi. Fără a mai aștepta un răspuns, scoase o sticluță și o seringă dintro trusă medicală și se apucă să pregătească acul, adăugând: — La urma urmei, nu-i așa, nu vrem să te simți obosit la apropiata Curte de Onoare? — O să te vreau acolo, desigur, Lanz, zise Weisthor, suflecându-și mâneca pentru a scoate la iveală un antebraț care avea atât de multe vânătăi și urme de înțepături încât părea tatuat. Nu voi fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scuturat nițel când am lăsat-o să alunece pe gât și am spus: — Vreau să îi aplici o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase un scurt baston de cauciuc cu care se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise locotenentul deschizând dulapul. Dacă aveți nevoie și de altceva, domnule, sunați din clopoțel. Apoi lovi din nou din călcâie și dispăru înapoi în jos pe scări. Mi-am turnat un brandy mare și l-am dat pe gât. Eram obosit după atâta șofat. Cu un alt pahar în mână m-am așezat țeapăn într-un fotoliu și am închis ochii. Încă mai puteam să văd expresia uimită de pe chipul lui Kindermann când primul glonte l-a lovit între ochi. Weisthor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu vă supărați - interveni robotul TESA Stejeran 1 -, să știți că de la o vreme eu nici nu vă mai auzeam, puteați dumneavoastră să tot îi dați înainte cu ordinele, îmi intrau pe-un circuit și-mi ieșeau pe celălalt, de obosit ce eram. — Interesant! zise Felix S 23. Bravo! — Îmi venea să și râd de dumneavoastră, continuă Stejeran 1. Îmi ziceam: „Ia te uită câtă energie consumă, mâine-poimâine îl duc la ICVA și el face pe bossu’ în spațiu!”. Asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființa îndelung provocată a Poeziei. Până la marginele celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figura umană ca o sperată poartă. O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturată a Principiilor. Îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gândurilor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și tihna ... Câmpul cu flori - Cine-a trudit pentru ele? Cămările mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta culoarea obosește; În vază, roza are un loc de popas ... Cât timp a trecut, cât a mai rămas?... Șosele și uliți, poteci - Să iei seama pe unde treci ... E un parfum de fapte trecute, E o chemare cu litere mute ... Ce-nțelepciune
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
și nu mai știu dacă acest timp de dragoste plânge pentru noi doi ... Vântul ți-a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde liniștea ta îmi vorbește numai mie. Frunzele obosite de viață cad cu resemnare ... le privesc zborul diafan și surâd în mine tăceri înfrigurate de dorul tău ... Te simt mai aproape, în toamna asta! Dragule, când tu nu-mi vorbești toamna îmi povestește cum pașii tăi se aud pe
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
Este interesant să afli caracterul unui om privindu-i semnele din palmă, și poți studia dacă te pasionează această știință. Oricum ele sunt forța noastră și ne ajută chiar și atunci când trecând prin timp, corpul nostru în special picioarele au obosit să mai meargă. Să nu uităm niciodată să le privim și să ne amintim de toate lucrurile plăcute de care am avut parte în viață datorită lor. Mâinile noastre sunt o poveste! SFÂRȘIT-ISRAEL-2011 Referință Bibliografică: MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit trăind doar cu amintirile mele prăfuite peste care arunc uneori câte o lacrimă. Aș vrea să plec dincolo dar nu am curaj și îmi este teamă că singură nu voi găsi drumul spre Paradis. Îngerul nu va veni să mă
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
îmbrățișat pe amândouă. A fost o seară plăcută! Au spus glume, au ascultat muzică și el foarte bine dispus, chiar le-a invitat la dans. Petrecerea s-a terminat aproape de miezul nopții, când au mers cu toții să doarmă, deoarece erau obosiți după o astfel de zi plină de emoții. A doua zi, Eva a dorit să plece la ea acasă. Se gândea tristă la dezordinea pe care o lăsase, când o luaseră la ei și se simțea jenată că o găsise
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
nouă ne ești foarte dragă. Ne hrănim cu viciile tale, cu destrabălarea și nepăsarea ta. Ai mințit, te-ai drogat, ai furat și așa am apărut noi. Nu poti scăpa, opreste-te! La un moment dat femeia s-a oprit. Obosise. In fata ei apăruse un deal din care răsăreau câteva așezări omenești. Știa că nu poate urca acel deal, nu mai avea forța așa că s-a așezat jos. Imediat pietrele au înconjurat-o și i-au spus: -Hai ia câte
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
FEMEILOR 8 Martie 2011, Arad Tuturor celor care poartă pe reverul sufletului numele acesta unic în dicționarele lumii, alături de cuvântul Dor-FEMEIE! EA, cea slăvită, umilită, cea din coasta bărbatului mereu și totuși reazemul nostru, zarea de care ne lipim tâmplele obosite de Viață, dintotdeauna și pentru totdeauna cel mai ceresc și mai adevărat cuvânt lăsat de Dumnezeu oamenilor aici pe pământul acesta! SĂ NU FIE OMUL SINGUR! Cu plecăciunea cuvenită fiecăreia în parte, alături de această dulce boare de vânt, leagănul tuturor
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]