4,431 matches
-
care, din câte știu eu, nu era stârnit decât de scăderea dobânzilor - suferind pasiunile acute, adolescente, ale cărnii. Milton, Întins În pat și visând la mama mea În același fel În care aveam eu să visez mai târziu la Obiectul Obscur. Milton scriind scrisori de dragoste și chiar, după ce citise Amantei sale sfioase a lui Marvell la cursurile serale, scriind poeme de dragoste. Milton amestecând metafizica elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făceau dragoste: ― Uită-i pe ai tăi, frate! Sunt niște porci burghezi! Taică-tău e un exploatator, frate! Uită-i. Sunt morți, frate. Morți! Ăsta-i adevărul. Ăsta de-aici. Hai că-ți dau eu ce-ți trebuie, puiule! OBIECTUL OBSCUR Mi-am dat seama azi că n-am făcut cine știe ce progrese, nu așa cum mi-am imaginat. Scrierea poveștii mele nu este actul curajos de emancipare care sperasem eu că va fi. Scrisul e solitar, clandestin, și eu știu totul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru Aaron Copland, care se ține În curând. Devine din ce În ce mai greu. Cu Olivia și cu toate femeile care au urmat după aceea a existat conștiința acestui fapt, cu care trebuia să mă Împac: marea problemă a condiției mele. Dar Obiectul Obscur și cu mine ne-am Întâlnit pe neașteptate, Într-o dulce ignoranță. După toate țipetele din casa noastră, În acea iarnă pe Middlesex a domnit numai tăcerea. O tăcere atât de profundă Încât, ca piciorul stâng al secretarei președintelui, ștergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În 1977. La vremea aceea eu și fata roșcată nu mai aveam nici o legătură. Mă Îndoiesc că a văzut vreodată filmul. Cu toate acestea, Acel obscur obiect al dorinței Îmi vine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În 1977. La vremea aceea eu și fata roșcată nu mai aveam nici o legătură. Mă Îndoiesc că a văzut vreodată filmul. Cu toate acestea, Acel obscur obiect al dorinței Îmi vine În minte când mă gândesc la ea. L-am văzut la televizor Într-un bar spaniol, pe când eram detașat În Madrid. Cea mai mare parte a dialogurilor nici n-am auzit-o. Totuși, acțiunea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
este pomenit nicăieri. (Sau, dacă este, mi-a scăpat și asta.) Pur și simplu se Învârte de colo colo, târând sacul ăsta după el, prin restaurante și prin parcurile citadine. Exact așa mă simțeam și eu urmărindu-mi propriul Obiect Obscur. De parcă aș fi cărat după mine o povară sau o greutate misterioasă, nedefinită. Așa o să-i spun, dacă nu aveți nimic Împotrivă. Din motive sentimentale. (De asemenea, trebuie să-i protejez identitatea.) O vedeam la ora de gimnastică, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apropierea. Se trase lângă mine. Am Împins cartea pe crăpătura dintre băncile noastre. Obiectul s-a aplecat peste ea. ― De unde? ― În capul paginii o sută doisprezece. Descrierea scutului lui Ahile. Până atunci nu mai fusesem niciodată atât de aproape de Obiectul Obscur. Era o provocare pentru organismul meu. Sistemul meu nervos se lansă În „Zborul Bondarului“. Simțeam viorile ca pe niște ferăstraie pe șira spinării. Timpanele Îmi băteau În piept. În același timp, Încercând să ascund toate astea, nu clinteam nici un mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chiar când eu admiram prisma de un centimetru, fata Începu să citească. Mă așteptasem la o voce nazală, monotonă, ciuruită de greșeli de pronunție. Mă așteptasem la hopuri, la devieri, la scârțâit de frâne și la ciocniri frontale. Dar Obiectul Obscur avea o voce foarte bună pentru lectură. Era limpede, puternică, suplă În ritmuri. Era o voce pe care o deprinsese acasă, de la unchi recitatori de poezie care beau prea mult. I se schimbase și expresia. O demnitate concentrată, Înainte absentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Eartha Kitt care ieșea din gura mea sau cea de Katharine Hepburn care ieșea dintr-a ei. Când termină, se lăsă tăcerea. ― Mulțumesc, spuse domnul da Silva, la fel de surprins ca noi toate. A fost admirabil. Sună clopoțelul. Imediat Obiectul Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele sutienului, avea oare Calliope vreo bănuială despre adevărata ei natură biologică? Se gândea vreodată, când Obiectul Obscur trecea pe hol, că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele sutienului, avea oare Calliope vreo bănuială despre adevărata ei natură biologică? Se gândea vreodată, când Obiectul Obscur trecea pe hol, că nu era În regulă ce simțea? Da și nu. Dați-mi voie să vă amintesc unde se petreceau toate. La Baker & Inglis era perfect acceptabil să te Îndrăgostești de o colegă de clasă. La o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu În afara orelor. Orice fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era bârfită, victimizată și ostracizată. Eram conștientă de toate acestea. Mă speriau. Nu știam dacă sentimentele mele față de Obiectul Obscur erau normale sau nu. Prietenele mele aveau tendința să dezvolte invidii obsesive față de alte fete. Reetika leșina de ciudă pentru cum cânta Alwyn Brier Finlandia la pian. Linda Ramirez era fermecată de Sofia Cracchiolo, pentru că făcea trei limbi străine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de deasupra, ci progresul lent, evoluționar, al Pământului, al vieții vegetale și animale formându-se din mâlul primordial. Robinetele picurau În ritmul lent, inexorabil, al timpului Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea precedentă Îmi ajunsese la urechi vocea exasperată a lui Milton: ― Încă te mai doare capul? Iisuse, ia o aspirină. ― Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scriau ceea ce nu puteau să spună, unde dădeau glas celor mai rușinoase dorințe și cunoștințe ale lor? Căci În acea primăvară, În timp ce Înfloreau brândușele, În timp ce directoarea școlii verifica bulbii de narcise din straturi, și Calliope simțea ceva Îmbobocind. Un obiect obscur numai al ei, care, alături de nevoia de intimitate, era responsabil pentru coborârea În toaleta de la subsol. Un fel de brândușă și el, chiar Înainte de a Înflori. O tulpină rozalie ieșind din noul mușchi Întunecat. Dar o floare ciudată, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
terenul de hochei pe iarbă În amfiteatru. Cu peluzele sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o domnul da Silva a fost Antigona. Nu s-au dat probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În rolurile importante pe preferații săi de la cursul avansat de Literatură Engleză. Pe toți ceilalți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Așa că distribuția suna așa: Joanne Maria Barbara Peracchio În rolul lui Creon, Tina Kubek În rolul lui Euridice, Maxine Grossinger În rolul Ismenei. În rolul Antigonei Însăși - singura posibilitate reală, chiar și numai din punct de vedere fizic - era Obiectul Obscur. Media ei după primul semestru fusese doar un 7 minus. Totuși domnul da Silva știa să recunoască o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să nu plouă, spuse Obiectul. ― O să plouă de vineri În două săptămâni? Întrebă domnul da Silva. Ce-ar fi să-l Întrebăm pe Tiresias al nostru. Și se Întoarse spre mine. V-ați fi așteptat la altcineva? Nu dacă Obiectul Obscur era perfectă pentru a juca rolul surorii răzbunătoare, era de la sine Înțeles că eu aveam să-l joc pe profetul bătrân și orb. Părul meu sălbatic sugera clarviziunea. Poziția mea Încovoiată mă făcea să par gârbovit de ani. Vocea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar pe atunci nu știam acest lucru. Și În scenariu nu era prevăzut. Mie nu-mi păsa În ce rol joc. Tot ce conta și singurul lucru la care mă puteam gândi era că acum aveam să fiu lângă Obiectul Obscur. Nu lângă ea așa cum eram În timpul orelor, când mi-era imposibil să vorbesc. Nu lângă ea așa cum eram În sala de mese, când Îi curgea lapte din gură la altă masă. Ci lângă ea la repetițiile pentru o piesă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lângă ea la repetițiile pentru o piesă de școală, cu toată așteptarea implicată, toată intimitatea din culise, toată exuberanța emoțională intensă, temătoare, frivolă, provocată de Însușirea unei alte identitați. ― Nu cred c-ar trebui să folosim scenariul, declară acum Obiectul Obscur. Venise la repetiție arătând foarte profesionist, cu toate replicile ei subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul umerilor, ca pe o mantie. ― Cred c-ar trebui să ne Învățăm toți rolurile pe dinafară. Se uită pe rând de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O să repet replicile tale cu tine. Dacă vrei. Viitorul. Deja se Întâmpla. Obiectul se uita la mine. Pleoapele translucide i se ridicau. ― Bine, spuse ea distantă. Ne-am Înțeles să ne Întâlnim a doua zi, Într-o marți seara. Obiectul Obscur mi-a scris adresa ei și Tessie m-a dus cu mașina până acolo. Când am fost condusă În bibliotecă, am găsit-o stând pe o canapea verde de catifea. Nu mai avea pantofii de piele În picioare, dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se umple terenul de hochei. Vuietul de afară creștea În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de uși de mașină trântite În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă. Concepția domnului da Silva era una minimală: fără machiaj, fără măști. ― Câți oameni sunt afară? Întrebă Tina Kubek. Maxine Grossinger se uită printr-o crăpătură. ― Tone. ― Tu trebuie să fii obișnuită cu asta, Maxine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e mult mai rău. ― Sunt așa de emoționaaată, spuse Obiectul. În poală avea un borcan de Rolaids, din care Înfuleca de parcă ar fi fost bomboane. Înțelegeam acum de ce se bătuse cu pumnul În piept În prima zi la oră. Obiectul Obscur suferea, mai mult sau mai puțin constant, de arsuri la stomac. I se agravau În momentele de stres. Câteva minute mai devreme se furișase să-și fumeze ultima țigară Înainte de spectacol. Și acum mesteca pastile antiacid. Era ceva ce ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chiparoși. Între timp, părul ei creț erupea din căpșoru-i fragil, muzical. ― O, Iisuse! Maxine se uită din nou afară. ― Stau chiar În rândul din față. Or să privească direct spre mine. Pe rând, ne-am uitat toate afară. Numai Obiectul Obscur a rămas așezată. I-am văzut pe părinții mei venind. Milton s-a oprit pe coama pantei ca să se uite În jos, la terenul de hochei. Expresia de pe chipul lui sugera că spectacolul care i se Înfățișa - iarba de smarald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un minut? mă repezi Obiectul. Încerc să-mi intru În stare. Îmi aruncă o privire fioroasă. Apoi se Întoarse și plecă. Stăteam și mă uitam la ea abătută, urându-mă. Faină? Eram orice, numai asta nu. Deja făcusem ca Obiectul Obscur să fie dezgustată de mine. Pentru că simțeam că eram gata să izbucnesc În plâns, am apucat una dintre draperiile negre și m-am Înfășurat În ea. Stăteam În Întuneric, dorindu-mi să fiu moartă. Nu voisem doar s-o flatez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]