2,880 matches
-
masă lângă geam într-o cafenea micuță, unde Darcey comandă un cappuccino cu scorțișoară, iar Carol ceru un ceai de mentă. —Mult prea sănătos pentru gustul meu, se plânse Darcey. —Face parte din cerințele siluetei, recunoscu Carol. Sunt cam prea obsedată de calorii, dar mie îmi convine. Darcey își puse niște zahăr în cafea, încercând să nu se simtă vinovată pentru posibilul efect al gestului asupra mărimii șoldurilor ei. — Te mai vezi cu fetele din vechea gașcă? întrebă Carol. Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fu de-acord Darcey. Scoase o carte de vizită din geantă și i-o oferi lui Carol. —Manager de dezvoltare a afacerilor, citi Carol. Sunt impresionată. —A, termină! N-ai de ce să fii impresionată. Pe scurt, sunt o femeie divorțată, obsedată de muncă și cu viața distrusă. Carol izbucni în râs. —N-ai tu grijă, spuse terminându-și ceaiul de mentă. Viața ta ți-o rezolv eu, și încă în fața a milioane de cititori! — Perfect, mersi, chiar de-asta aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Neil, înfumurată poate nu sunt - ce rost are când nu ești frumoasă de pici? Dar sunt egoistă. Sunt foarte egoistă, doar că nu mi-am dat seama. Mă credeam profundă și gânditoare și așa mai departe. Dar nu eram decât obsedată de propria mea persoană. Mă simțeam urgisită pentru că prietena mea fusese puțin afurisită și tipul pe care îl iubeam nu mă iubea la rândul lui! Cât de penibil poți să fii?! A fost ceva mai complicat, spuse Neil. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-o spaniolii, cutremurîndu-se de oroare și incendiind în clipa următoare templele aztece. Teribila obligație de a ajuta soarele în misiunea lui izvora din credința că nu numai oamenii depind de zei, ci și zeii depind de oameni, și întregul univers. Obsedați de ordinea stelelor, aztecii erau convinși că numai sacrificiile puteau prelungi o lume permanent amenințată. În cronicile aztece, semnul pentru "sînge" e înlocuit adesea cu semnul pentru "piatră prețioasă" sau cu cel pentru "floare". A ucide un prizonier pe câmpul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că se va reîntoarce. Cortes purta pe piept o cochilie albă montată în aur, asemănătoare bijuteriei vântului, iar întîmplarea a vrut ca spaniolii să debarce în Mexic exact la data când, după calculele aztecilor, zeul exilat trebuia să se reîntoarcă. Obsedat de legendă, Moctezuma a fost convins de la început de inutilitatea rezistenței. Își trimitea luptătorii să moară pentru o cauză dinainte pierdută. De altfel, armatele aztece luptau numai când luceafărul de dimineață era invizibil. În rest, se retrăgeau. Poate de aceea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece ori când îl strigau șmecherii, Lulu, Cici sau mai ales Bazil, ca să-i mai joace vreo festă. Debitau compulsiv obscenități și tâmpenii, fără măcar să fie obsedați sexual, doar din puțoism și plictiseală. Atâta știau. "Mă-ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa până când unul dintre ei se enerva și putea ieși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă mai vrea?! După cum m-am purtat cu ea acum două veri, a venit la mine la mănăstire, fiindcă îi era dor de mine, Sunt tot murdar de vopsele, aduc cuvintele lui Theo în mintea mea scena de pe schelă, Mă obseda atât de mult prezența ei, încât timp de aproape două săptămâni, Corina, n-am pictat nimic și era o vreme spelndidă, am iubit numai, apoi am alungat-o, dacă mai rămâi cu mine, i-am spus, nu voi mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Corina, cu portretul Madonnei sprijinit de perete, În biserică era altfel, îi vorbesc eu, cu totul alt om când picta, și ea îmi soarbe cuvintele de pe buze, eu roșind sub privirea ei feminină, Cum era? Diferit! Se transfigura total, îl obseda mult momentul tainic al schimbării la față, spunea că în acea clipă unică ni se dă totul, avem viziunea întreagă a lumii, și căuta permanent la oameni astfel de momente, și-mi dădea un exemplu banal aproape, să presupunem, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu nu înțeleg și cum cred că dacă aș auzi mai multe descântece de acest tip l-aș recunoaște pe cel spus mie atunci și asta m-ar ajuta mai bine să-mi dau seama ce caut, fiindcă mă obsedează dureros ceea ce ar trebui să caut și încă nu știu ce-ar putea fi acel lucru, mă ascultă cu luare aminte femeia cu ochii țintă în vatra cuptorului zidit în perete, cu toate că a construit fiul ei o casă nouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă întreb când voi începe să plătesc, dacă n-am început deja s-o fac, și nu mai pot continua, fiindcă amintirea Anei trece într-o fâlfâire de aripi grele peste golul din sufletul meu, tace și Radu, Mă mai obsedează apoi, vreau să-i vorbesc despre toate obsesiile mele lui Radu, și el caută dovezi despre existența lui Dumnezeu ca și mine, mă obsedează o întrebare pe care mi-o pun adeseori, cum m-aș comporta eu în fața divinului, manifestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-o fâlfâire de aripi grele peste golul din sufletul meu, tace și Radu, Mă mai obsedează apoi, vreau să-i vorbesc despre toate obsesiile mele lui Radu, și el caută dovezi despre existența lui Dumnezeu ca și mine, mă obsedează o întrebare pe care mi-o pun adeseori, cum m-aș comporta eu în fața divinului, manifestat și nu revelat, cum m-aș comporta în fața cuiva care se pretinde a fi fiul lui Dumnezeu, l-aș recunoaște?! e o chestiune foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele? Oricare. — Care dintre ele îmi face talie? Ted se strâmbă. — Nu începe iar cu asta. Ești obsedată de talia ta. — Dacă aș avea talie, aș avea și de ce să fiu obsedată. Dar eu nu am. —De ce nu te poți plânge și tu de dimensiunile fundului, ca orice altă femeie normală? Ashling știa prea puțin despre cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vreodată? Se dusese când avea dureri menstruale, când era răcită, mahmură, când nu îi stătea bine părul. Se dusese și în concedii. Se dusese și când o părăsise soțul. Așa că ce avea acum? Și de ce nu era bine? Fusese mereu obsedată de control și nu înțelesese niciodată ce era cu cei care o luau razna, cei care plecau smiorcăindu-se de la birourile lor și nu se mai întorceau niciodată. Dar ea avea în minte o curiozitate perversă despre cum era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
protectoare, poate? Am suferit de depresie timp de cincisprezece ani. Am fost internată de mai multe oriă —Nu e nevoie să mai spuneți, zise el. —Ăiar Ashling se poartă cum mă purtam eu. Zace în pat, refuză să mănânce, e obsedată de oamenii fără adăpost. Doctorul se mai înveseli. Așa mai mergea. — Ce e cu oamenii fără adăpost? A mai urmat un cot și un „Spune-i!“ șoptit de la Monica, apoi Ashling își ridică fața palidă și împietrită și mormăi: Cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine să îi spună? E, de ce nu, ce se mai putea întâmpla? Pentru că este prea târziu... pentru a mai salva ceva între noi, explică ea, când abservă că el nu răspunde. E mai bine să spun că sunt aceeași persoană obsedată de control care eram înainte, nu? Oliver încercă să asimileze această logică ciudată. —ăsta este răspunsul tău final? Da. —Bine, iubita, cum vrei tu. Ted și Joy erau la un magazin video. —Sliding Doors? sugeră Ted. — Nu, nu e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Vor fi gata, confirmă Clodagh nervoasă. Scoțând fum pe urechi, ea trântea și bușea prin casă, îndesând obiectele lui într-un coș de gunoi negru. Nu îi venea să creadă cât de repede se stricase totul. Trecuseră de la a fi obsedați unul de celălalt la a se urî în două săptămâni, alunecând pe o spirală descendentă din momentul în care nu a mai fost vorba doar de sex, ci a intervenit viața reală. Crezuse că îl iubește, dar nu era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mult mai scurt și i se potrivea. —Am venit să îmi cer scuze, spuse Clodagh stânjenită. M-am maturizat foarte mult în ultimele luni. Sunt diferită acum. Ashling dădu rigid din cap. Acum văd cât de egoistă și cât de obsedată de mine însămi eram și cât de crudă, explică Clodagh. Pedeapsa este că trebuie să trăiesc cu tot răul pe care l-am cauzat. Mă urăsc și nu știu dacă l-ai văzut pe Dylan în ultima vreme, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
piciorul pe sub masă, iar Emmett închină paharul în cinstea mea. — Ai avut o săptămână grea, flăcău? — Cum nu se poate mai grea. Am fost transferat la Omucideri, la cazul Dalia Neagră. Zilele libere mi-au fost anulate, partenerul meu este obsedat de caz și nebunii au început să ne asalteze din toate părțile. Două sute de polițiști lucrează la un singur caz. E absurd. E tragic, ăsta-i adevărul. Care-i părerea ta, flăcăule? Cine, pentru numele lui Dumnezeu, i-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de duminică, 12 ianuarie, caporalul Dulange a apărut la ușa mea cu o tânără încântătoare, pe nume Beth. Era beat. M-a luat deoparte, mi-a vârât zece dolari în mână și mi-a spus că drăguța de Beth e obsedată de ideea de-a rămâne însărcinată. Voia s-o consult și să-i confirm că este însărcinată... Ei bine, am fost de acord. Caporalul Dulange a așteptat pe hol, iar eu i-am luat pulsul și tensiunea drăguței de Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
exclus să lanseze o campanie publicitară pentru salvarea Ramonei de la Tehachapi. Sau, poate, fără mămica torționară n-ar fi avut curaj să mai lucreze. Am plecat de acolo și am frecat menta, dând o raită prin vechile locuri care mă obsedau. Am trecut pe la azil. Tata nu m-a recunoscut, dar părea plin de o bravură răutăcioasă. Lincoln Heights înflorea. Era plin de case noi ce-și așteptau chiriașii apartamente din prefabricate unde soldații „nu trebuie să depună garanție“. Sala Eagle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crezuse mereu că e doar o umbră. Principala atracție era Încă ascunsă. Trase fermoarul În jos până la capăt, expunând un trup gol care trecuse de prima tinerețe pe vremea când era viu. Conform poliției din Lothian și Borders, Geordie fusese obsedat de păstrarea condiției sale fizice În tinerețe. Cineva care se mândrea mult cu imaginea sa. Tipul de pe fundul sertarului avea o burtă de bere, iar antebrațele și umerii aveau mai mult grăsime decât mușchi. Chiar și fără paloarea morții, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de mai multe ori, că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real, dintre oasele conceptului și carnea cuvântului, să le pipăi cu vicleană tandrețe, să le posedezi cu bărbăție de amant Însetat. Să nu descrii doar de dragul descrierii. Descrii ceva fiindcă te obsedează structura plasmatică a obiectelor, a sentimentelor sau a ideilor! Dacă te preocupă un obiect, un sentiment, o idee, te apuci să le descrii pentru a cunoaște. Descrierea asta nu este mimetică, ea nu reproduce realitatea, ci te mărturisește pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
micșorează treptat, Își reduc dimensiunile, devenind tot mai minuscule, ca firele de iarbă ale literelor ucigașe ce transformă totul, semne hieroglife indescifrabile pe care le șterg furnicile de plumb. „Oare unde mă poartă acest vehicul?“, simt că mă preocupă, mă obsedează o asemenea Întrebare, dar nu sunt curios; Îmi comand să aștept, să văd ce se mai Întâmplă; rezist la durerea ce-mi arde brațul drept prins În menghina ușii dinăuntru, de acolo mă privesc prin geam niște ființe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]