10,695 matches
-
de la sine despre efectul acestei arte asupra stăpânului său. ― Est-ce que vous désirez... quelque chose...du special, madame...? Valetul lăsa pauzele să lucreze, ca și ecoul timbrului învăluitor, fără să o privească direct. Femeia ignoră întrebarea și, după ce făcu un ocol prin salonul rotund, consideră că putea să-i acorde o oarecare atenție. Proceda în stilul inspirat din joaca pisicilor, atât de apreciat la Paris, numit „atingerea blănițelor”. Era mai amuzant. Reveni, deci, cu o tresărire de surpriză. ― Oh, vous êtes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură de sânge porni să se prelingă încet din buza pictorului printre firele bărbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
copilărie basarabeană, Albatros, București, 1990 (II); - Din calidor, o copilărie basarabeană, Biblioteca Basarabia, Chișinău, 1993 (III) PRE - MERGERE Galeria casei părintești din Mana este buricul pământului. Totul Îmi pleacă de acolo și de atunci, toate mi se Întorc, după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tine-acasă, mi te-ai tolănit pe Întreg pământul meu; și de data asta ai pornit cu armiia Întru apărarea creștinătății - adevărat: de astă data numai de șase ani mă mulgi, mă storci, Îmi cotrobăi prin hambare și prin buzunare, prin ocol și chiar pe sub țol - Îi dai nas lui Ivan?, ți se suie pe... pe unde simte că e hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la mine, aliat, prieten iei pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că sunt. Mare. De-acum. Îi cer mamei să-mi dea să duc o legătură - mama Îmi dă să-i car baticul. Îl arunc și-o iau la fugă-napoi, spre grupul femeilor. Mă apropii de Ileana, Îi dau un ocol, Încă unul, dimpotrivălea, ca să știu cum adie vântul și așa, și așa - o apuc de mână, Îi fac semn să se aplece, Îi spun numai ei, la ureche: - Arată-mi și mie aiciul tău, să văd cum e făcut... Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu - unde-s soldățeii? Unde-i Carpenul meu? Mama zice: - S-au dus mai Încolo. Ei au treabă, ei luptă...Nu mă ogoiește lupta lor, eu vreau tata. - D-apăi asta și fac când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Lina Își face de lucru pe la gard - și chicotește. Nu zice nimic, dar când Îi aud chicotitul și Îi văd roșul gurii, știu că n-am să mă pun contra - din contra, cum zic eu. O șterg de-acasă, cu ocol, prin grădini - mama nu mă lasă să mă joc cu Lina, i-a fost elevă și zice că are să ajungă rău de tot fata asta. Eu nu-nțeleg de ce s-ajungă ea rău, când ajung eu atât de bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pește cum s-ar duce la coasă ori la cules via. Moș Iacob bombăne, Încearcă să facă ordine-n comună, cu cetățenii ei - n-are cu cine. Îl aud cum intră Înapoi, În ograda lui. Dondănind și suduind. Dă trei-patru ocoluri În ogradă, apoi Îl aud - are alt glas, dacă nu l-aș cunoaște bine, aș zice că-i al unui „cetățean” de adineauri. Așadar, Moș Iacob Împușcă chemarea: - Măi fimeì’! Domnică, un’e eș’? Ian vină, de-mi trage ciubotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut - În timp, În spațiu În copilărie (fericită - niciodată nu voi Îndestul pleonastiza); În Basarabia mea cea rainică. Mă Întorc În calidor, zăbovesc prin curte, dau târcoale, raite, ocoluri, precum tata, În clipe de sfârtecătoare cumpănă - casei. Nu-mi vine să re-plec. Nu-mi vine deloc (nicicacum, ca să mă exprim adamic...). Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îl oarecum fixa, pe doage, cu pene, scoase din gură; după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își strângea petalele. Dădea, ghemuit, câte trei-patru ocoluri, pentru fiecare cerc, până când doagele stăteau singure, fără prăjinile alunilor, fără mâinile ucenicilor... - Șșșșș... S’ nu prin’ de veste, când i-om pune coroana... Și de astă dată lucram Împreună: luam, amândoi, câte un cerc acum În ordine inversă: Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și nici măcar nu știa să se iscălească...”; mama se mânie, Îi spune că nu știe el istorie, cum se tot laudă: Domnișorul era fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit... După acest ocol prin istoria orheienilor (mai târziu aveam să Înțeleg că nu exagerau când pretindeau că ai noștri fuseseră totdeauna „cavaleri” - așa le spunea mama, fiind ei călări, deci liberi), se Întorceau la colinde: - Degeaba râzi tu!, făcea mama. Cu cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întredeschideau și și-i micșorau dinadins când vorbeau. Și vocea îi suna distorsionată, așa că se văzu obligat să ia drept bun răspunsul, căci, într-adevăr, îl văzuse sosind dinspre nord și nu avea motiv să bănuiască că Gacel făcuse un ocol ca să fie văzut venind din acea direcție, opusă celei din care venea de fapt. — încotro te îndrepți? — Spre sud. își lăsase cămila să se așeze, cu burdihanul plin de apă, mulțumită și umflată, și se ocupa să strângă niște vreascuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajuns la râu? Negrul căzu pe gânduri, încercând să-și amintească. Până la urmă spuse, fără să pară foarte convins: — O lună, plescăi din limbă, încercând să alunge niște gânduri neplăcute. Venise seceta, secaseră puțurile și a trebuit să facem un ocol mare ca să evităm Tikdabra. Când eram copil, puteai găsi puțuri bune și savane cu multe zile înainte de-a ajunge la râu. Acum, nisipurile amenință malurile, puțurile au secat și dispar ultimele urme de iarbă. Câmpiile unde înainte pășteau animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau de gol. După ce termină, așteptă răbdător ca, în timpul unui ocol al avionetei, culmea dunei celei mai apropiate să se interpună între aparat și ei, și abia atunci ieși afară și acoperi cu un strat de nisip părțile cele mai vizibile ale cortului. După cincisprezece minute, fără să fie deranjați decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ai parte de el și să-ți ajute Dumnezeu... Mulțumită Getei a cumpărat și brad. Mugurel a atârnat în el beteală și instalația cu beculețe și câteva bomboane de pom învelite în poleială colorată, legate cu ață. Se vedea dând ocol bradului cu Petrișor în brațe, rememorând o scenă de felul ăsta dintr-un film american pe care-l văzuse la televizorul ei alb-negru în ziua când îi dăduseră drumul la curent. Cu trei zile până-n Revelion i-au luat sigiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ajunseseră pe terasa unui local improvizat într-o baracă de tablă, într-un parc răsfirându-și aleile printre boscheți și pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră pe înserat pe balta IOR-ului. Sunt sumedenie de lacuri și bălți prin zonă, cu localuri de toată mâna împrejurul lor, pe care n-ar fi terminat să le viziteze toată vara dacă și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o mână sprijinind dosarele de pe etajeră, ca să nu cadă, am răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era aleea care dădea ocol clădirii, iar după aceea, un zid de beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că tremuram din cauza unui fior Înghețat, care nu prea avea nimic de-a face cu aerul rece de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pământ. Ansamblul i se păru de o mărime respectabilă, dar mult mai mic decât propria-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este orașul Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu ocol orașului și Își continuă drumul spre apus. Calul Îi era istovit, dar el Îi dădea pinteni fără milă. Curând se găsi, gâfâind, la porțile unei alte cetăți, mai impunătoare decât cea dintâi, dar de-abia ceva mai Întinsă decât orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să ajungă la caravanseraiul său. Când intră În odaie, În vârful picioarelor, Hasan doarme deja, cu chipul sever și chinuit. Omar Îl contemplă Îndelung. Mii de Întrebări Îi străbat mintea, dar le Îndepărtează fără a căuta să le răspundă. Hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Kom, unde m-au ascuns niște prieteni, apoi mi-am reluat drumul până la Rey, unde am Întâlnit un ismailit care m-a sfătuit să merg În Egipt, la Școala de misionari, pe care el Însuși o urmase. Am făcut un ocol prin Azerbaidjan, Înainte de a coborî din nou spre Damasc. Aveam de gând să urmez drumul de uscat către Cairo, dar se dădeau lupte, În jurul Ierusalimului, Între turci și maghrebieni, și a trebuit să fac cale-ntoarsă, s-o iau pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lasă să se odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de cerul gurii, la fiecare Înghițitură de vin. Astfel Încât, atunci când se hotărăște să se Întoarcă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
viețuiască sub teroarea lui. Studia locul În care trăia cu interes, cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât pe ce s-o deschidă, dar se răzgândise, făcuse un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-ar putea Încrucișa! Vreme de două luni, n-am văzut nimic care să semene cu ceea ce am obiceiul să numesc drum. Lăsând În urmă șah-Abdul-Azim, ne-am Îndreptat spre sud-vest, În direcția teritoriului tribal al bakhtiar-ilor. După ce am dat ocol lacului sărat din Kom, am mers de-a lungul fluviului cu același nume, dar fără a pătrunde În orașul propriu-zis. Însoțitorii mei, Învârtindu-și mereu puștile pe deasupra capului ca pentru bătălie, aveau grijă să evite toate locurile aglomerate și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis, Într-un colț pe care-l credeam pustiu. Așa și era, dar, la Întoarcere, absorbit de reveriile mele, uitând de felul În care mă Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]