4,789 matches
-
Irod: "Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!" 19. Irodiada avea necaz pe Ioan, și voia să-l omoare. Dar nu putea, 20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfînt; îl ocrotea, și, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neștiind ce să facă; și-l asculta cu plăcere. 21. Totuși, a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod își prăznuia ziua nașterii, și a dat un ospăț boierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
legii și a ordinelor pe care le aveam. Datorită șansei de a învăța carte, mă aflam în postura de ofițer de rezervă și nu în rândul celor călcați în picioare de unii gradați și ofițeri, și de aceea mi-am ocrotit și apropiat sufletește oamenii de lângă mine. Eram arătat cu degetul că eram îngăduitor și acuzat uneori că aș fi comunist, dar eu le răspundeam că sunt umanist prin educația și instrucția ce o primisem pentru a fi educator și nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
puterea multora stă în chimir; noi suntem săraci și nu avem altă avere decât cuvântul și omenia; nu poți trage la lege pe omul bogat care sare pârleazul legii, că se întâmplă și în zilele noastre când tâlharul bogat este ocrotit de judecători (mai ales când are și imunitate parlamentară - zic eu); de omul dulce la grai și cald la inimă, nu te mai saturi; puțini recunosc în fața lumii că-s lipsiți de minte; cine nu cască ochii, cască punga; nici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de pe front? (iar obsesiv). Mă gândesc la bieții mei colegi de clasă dispăruți în diverse faze ale războiului și deplâng dispariția multora din foștii mei ostași, cei care mi-au fost martorii zbuciumului și ai grijii mele de a-i ocroti, de a-i proteja de unele pericole inerente, situației de război prin care am trecut. Între orele 22-24 am revăzut, după ani, partea a II-a a filmului „Iulius Caesar”. Mi-am reîmprospătat vechile cunoștințe din acea epocă. A căzut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai mare, mai viguros, deoarece i-a priit mai bine în locul zarzărului uriaș pe care l-am găsit la intrarea în posesie a casei, în 1956. Acesta din deal a avut un teren mai nisipos sub el, dar l-am ocrotit special, udându-l suplimentar până a crescut mare. În ultimii zece ani (i se declanșase un fel de cancer) l-am îngrijit ca pe un bolnav scump și drag, reușind să-l mențin în viață și să rodească mult, răsplătindu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cârpe pe brațele și treapta scării care urma să se sprijine pe mine, ca să nu mă rănești și să nu mă doară apăsarea directă a lemnului dur. - Sigur că știu toate acestea, îi răspundeam eu. Pe cât am putut, te-am ocrotit. - Îți amintești ce mi s-a întâmplat în 1997, când o vijelie asemenea celei din zilele trecute mi-a doborât la pământ creanga aceea mare și doldora de cireșe din partea de răsărit? - Cum să nu-mi amintesc de faptul că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unul din cei trei războinici. 13. El era cu David la Pas-Damim, unde se strînseseră Filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pămînt plină cu orz: și poporul fugea dinaintea Filistenilor. 14. S-au așezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit, și au bătut pe Filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 15. Trei din cele treizeci de căpetenii s-au coborît la David pe stîncă în peștera Adulam, cînd tabăra Filistenilor era în valea Refaimiților. 16. David era atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
ajutorul lui Hadarezer, împăratul Țobei, și David a bătut douăzeci și două de mii de Sirieni. 6. David a pus o strajă de oști în Siria Damascului. Și Sirienii au fost supuși lui David, și i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea. 7. Și David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadarezer, și le-a adus la Ierusalim. 8. David a mai luat multă aramă din Tibhat și din Cun, cetățile lui Hadarezer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Moab, de la fiii lui Amon, de la Filisteni și de la Amalec. 12. Abișai, fiul Țeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii de Edomiți. 13. A pus oști de strajă în Edom și tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David ori pe unde mergea. 14. David a domnit peste tot Israelul, și făcea judecată și dreptate tot poporului său. 15. Ioab, fiul Țeruiei, era mai mare peste oștire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; 16. Țadoc, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Lotti. Rămpsese aceeași femeie delicată, frumoasă și cuminte. Roșea, era pudică și asta era ceva extrem de rar în secolul XXI. Îl atrăgea în continuare pe Richard, care continua să fie vrăjit și să aibă aceași dorință tandră de a o ocroti. Ardea mereu de nerăbdare să o vadă, să o strângă -n brațe, s-o iubească. Se sărutau plini de dorință, chiar și acum, după 15 ani. Inimile lor băteau în același ritm. Își puteau permite orice extravaganță, dar Lotti era
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
pe șira spinării. Când am început școala, am cunoscut unele dintre victimele lui.Copile cu chip de înger, captive într-o lume a umbrelor și a neputinței.Unii copii le șicanau, adresându-le cuvinte dure, auzite prin familie. Fratele meu ocrotea una din aceste fetițe care îi era colegă de bancă. O striga mereu la poartă să o însoțească până la școală. Am înțeles, mai târziu, că voia să o apere de cuvintele urâte ale celorlalți colegi. Activistul nu se sfia de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
puține ori, mânată de un instinct de gloată, strigam și eu alături de copiii satului după ea: -Duuuraaa!...Duraaaaa!... Uneori părea că nici nu ne aude, alteori ne alunga, făcându-se după noi, amenințându-ne cu pumnul. De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să devină mamă.Șocul e atât de puternic, încât proaspăta mamă își ucide, practic, nounăscutul, căzând într-o demență incurabilă. Într-o manieră extrem de tulburătoare, autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune că victimele ocupă un loc privilegiat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ca să puie nevoințe asupra ucenicilor să-i învețe precum se cade... și pentru ucenicii de la amândoao școlile, cei carii să vor sili cu învățătura și vor fi săraci lipsiți de cele trebuincioase încăși să aibă de grijă mitropolitul a-i ocroti și a-i chivernisi... pre unii cu leafă, pre alții cu îmbrăcăminte, pre alții cu hrană pentru ca să nu să lasă învățătura dintru acea pricină”. Asta îi faptă domnească demnă de toată lauda. Și uite ce mai spune vodă: „cei ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te-ai ascunde undeva și le-ai urmări, ai vedea că îndată ce noi am dispărut din fața lor ele se liniștesc ca prin farmec. Cred că nu spun nimic nou, dar cred cu tărie că omul este pus de Dumnezeu să ocrotească tot ce îl înconjoară, începând cu vietățile și terminând cu tot ce rodește pământul... Dacă o floare te simte că o iubești, atunci ce să mai spui despre un animal care te vede, îți aude glasul și îți simte mângâierea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pornim spre locul nostru știut... Ca niciodată, suprafața apei iazului părea o întindere de cristal. Nici o adiere a vântului, nici o mișcare de vietate care să-i spargă oglinda. Probabil că cerul voia să-și vadă fața în ea și își ocrotea opera. Bătrânul s-a așezat pe locul lui, dar privirea îi fugea de ici-colo fără punct de sprijin. Tăcea... Acest fapt m-a făcut să fiu cu mai multă băgare de seamă la starea lui. Peste nimbul obișnuit de lumină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în ajutorul lui Hadadezer, împăratul din Țoba, și David a ucis douăzeci și două de mii de Sirieni. 6. David a pus strajă în Siria Damascului. Și Sirienii au fost supuși lui David, și i-au plătit un bir. Domnul ocrotea pe David oriunde se ducea. 7. Și David a luat scuturile de aur, pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer și le-a adus la Ierusalim. 8. Împăratul David a mai luat multă aramă din Betah și din Berotai, cetățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
biruința lui asupra Sirienilor, David și-a făcut iarăși un nume, bătînd în Valea Sării optsprezece mii de Edomiți. 14. A pus străji în Edom, a pus străji în tot Edomul. Și tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David. pretutindeni pe unde mergea. 15. David a împărățit peste Israel și făcea judecată și dreptate la tot poporul lui. 16. Ioab, fiul Țeruiei, era mai mare peste oștire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era mai mare peste scriitori; 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
să se roage, tot timpul, doar la Sfântul Iosif din Kremlin. Nimeni nu-l mai poate convinge, azi, că Sfântul Visarion Visarionovici a dispărut, cu adevărat, că Numele lui a devenit chiar prohibit, periculos de pronunțat, deși uriașa sa umbră ocrotește și activează continuu subterana noastră surdomută. Continuă să-și bolborosească rugăciunile și să-și facă cruce, în numele celui mai iubit părinte și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totuși, de insistența binevoitorilor, zâmbește șiret și mormăie, în barba sa imaculată: „Ce contează, ce contează numele, ce contează“... Imediat, apoi, cade însă, speriat, vinovat, în genunchi, cerându-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l ocrotească, amin. Iat-o pe aiurita: elegantă, franțuzită, machiată ca pe vremea curvarului rege Carol. Fosta frumusețe fragilă și exotică a Bucureștiului frivol, petit Paris, de pe vremuri, fosta aristocrată și marea bogătașă și fosta soție a fostului mare avocat de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru, să-i privească, o clipă, pe fiecare, sute, o mie, o clipă pe fiecare. I-ar privi doar o clipă, pe fiecare. Până la urmă l-ar recunoaște pe cel de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nesigură, știu asta. Sursa avea dreptate și că toți care fac pe nevinovații nu vor decât să ajungă și ei la putere, știu asta. Nu e vorba de idealuri și principii. Putere, putere, putere vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti viața bieților noștri concetățeni năuci devine deci important. O fac și eu, în modesta funcție și cu modestele mele mijloace. Strălucit, îndrăznesc să afirm. Adică, corect, discret, cu bună-credință. De asta am și lungit conversația cu inginerul, deși nu oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care Îl recunoaște, după atâtea zeci de ani de când Înalță, măcar o dată pe zi, ochii spre el. Se apropie ora lui preferată, când soarele coboară. Tace răbdător, ca să ocrotească atenția șoferiței Christa. Dar s-ar părea că ea nu a mai greșit de astă dată intrarea pe autostradă. — De ce să le fie greu? A fost din nou arestat? — De arestat, a fost arestat doar o dată, după Revoluția din Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scuturau coamele, nechezau, își afundau nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un cerc de vrajă ar fi putut să scape de două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comuniune, de autentic, de viață. În timp, „cartofii” dispăruseră fără urmă. Substanța ei feminină înflorise an de an în forme din ce în ce mai apropiate de perfecțiune. Împreună descoperiseră tărâmul de liniște ascuns în adâncul ființei lor și tot împreună învățaseră să-l ocrotească. Treptat, aflaseră că iubirea era, în sine, o artă cu rădăcini sacre, cu reguli și taine pe care încercau împreună să le înțeleagă și să le respecte. Dar, ca orice artă, iubirea avea nevoie de înnoiri. Știau și asta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]